Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Gheorgheni | Judeţ: Harghita | Punct: Pricske | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca medievală mijlocie;
Epoca medievală târzie
Categorie
Civil;
Domestic
Tipuri de sit
Locuire civilă;
Amenajare/construcţie
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Harghita
Localitate   Gheorgheni
Comuna   mun. Gheorgheni
Punct
Pricske
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Burlacu-Timofte Raluca Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cordoş Elena Cristina Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Dăndărilă Marian Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Demjén Andrea Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni
Floarea Alexandra Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Gogâltan Florin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Ignat Ana Lucreţia Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Iordăchescu George Adrian Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Lie Marian Adrian Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Pop Anca Corina Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Puskás Frederic Universitatea "Eötvös Lóránd", Budapest, Hungary
Savu Mihaela Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Socaci Adrian Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN    83570.03
Raport În partea nordică a oraşului Gheorgheni (jud. Harghita), la cca. 12 km şi la o altitudine de 1450 m, se găseşte Vama Pricske. Coordonatele GPS sunt următoarele: N: 46,482030°; E: 25,365430°. În apropierea sa izvorăsc cele mai importante cursuri de apă din zonă: pârăul Belchiei, Prişca şi Ditrău. Informaţii generale cu privire la istoricul acestei vămi au fost consemnate în raportul din anul 2009. În campania anului trecut au fost investigate primele două clădiri vamale: un depozit şi o locuinţă.
Pe teren se pot vedea şi astăzi, destul de bine, urmele edificiilor vamale construite din piatră. Din această cauză secţiunile şi casetele au fost amplasate în funcţie de dimensiunile clădirilor. Ca metodologie de abordare arheologică a obiectivului, am optat pentru împărţirea fiecărei clădiri în patru cadrane (suprafeţe), fiind dezvelite numai părţile opuse. În cursul campaniei din vara anului 2010 au fost marcate şapte suprafeţe, dintre care au fost săpate numai patru (în S VIII s-a scos nivelul vegetal, dar din cauza vremii nefavorabile a trebuit să renunţăm la săparea sa, fiind planificată reluarea cercetării în campania viitoare). Cele trei secţiuni finalizate au avut următoarele dimensiuni: SIX – 5 x 1,5 m, SX – 7 x 4 m, SXIV - 8,5 x 4 m.
În suprafeţele deschise a fost surprinsă aceeaşi stratigrafie: sub nivelul actual de vegetaţie au ieşit imediat la iveală zidurile de fundaţie, pe alocuri şi de elevaţie, iar între ele dărâmătura acestora. Sub dărâmătură, pe aproape toată suprafaţa SX şi XIV, în afara zidurilor, exista un nivel compus dintr-un pământ de culoare cenuşiu închis amestecat cu pietre. Sterilul din punct de vedere arheologic este reprezentat de un lut galben amestecat cu pietriş sau pământ maroniu închis, compact, amestecat cu pietriş.
Anul trecut, în afara zonei construcţiilor vamale, am identificat un şanţ şi pietre cu urme de mortar. Consultând hărţile vechi, am presupus că acolo a fost săpat un şanţ şi ridicat un zid sau un gard cu scopul de a marca perimetrul vămii. Pe aceste considerente am trasată SIX, care a dat însă rezultate negative. Probabil aici a existat un vechi curs de apă, ce a funcţionat ulterior părăsirii vămii, deoarece în nivele săpate s-au găsit lentile de nisip şi fragmente de cahle şi ceramică în poziţie secundară.
În SX (obj. 4, SX), sub nivelul actual de vegetaţie, s-au conturat zidurile de fundaţie ale unei clădiri, iar între ele dărâmătura unei sobe. Zidul vestic şi cel nordic au fost construite mai neglijent cu blocuri mari şi medii de sienit, legate cu pământ galben amestecat cu pietriş. Zidul are o grosime de 0,25-0,40 m. Zidul de fundaţie sugerează faptul că elevaţia a fost făcută din bârne de lemn. În interiorul clădirii, la colţul nord-vestic al acesteia, s-a găsit o suprafaţă amenajată cu pietre de dimensiuni medii şi mici tasate în pământul galben (cca. 2,40 x 0,70 m). Considerăm că această platformă a fost realizată intenţionat şi nu reprezintă dărâmătura zidului, deoarece partea sa de elevaţie a fost realizat din lemn. Funcţionalitatea acestui suprafeţe nu am reuşit să o determinăm. De asemenea este inexplicabil şi zidul cu orientarea N - S descoperit în interiorul clădirii (Z4). Acesta a fost construit din blocuri mari de sienit şi bucăţi de cărămidă, legate cu un mortar cenuşiu-gălbui, compact, amestecat cu pigment de var şi cărămidă. Zidul are o grosime de 0,82-0,92 m. A fost decopertată numai o porţiune de 1,40 m, restul intrând în profilul sudic al secţiunii. Pe partea estică şi nordică a zidului a fost surprins şanţul fundaţiei. În umplutura şanţului au fost identificate urmele a cinci bârne, dispuse una peste alta, care marcau zidul. Bârnele din lemn, aflate pe partea nordică a zidului, continuă spre V, pe lângă suprafaţa cu pietre tasate, până la zidul vestic (Z3) al clădirii, de unde intră mai departe în profilul sudic. Ele se află în strânsă legătură cu construirea zidului, fapt dovedit şi de amprentele acestora în mortarul din fundaţie. Pe suprafaţa superioară a bârnelor, aflate lângă amenajarea de pietre tasate, s-au observat urme de cioplire patrulateră, ceea ce sugerează o elevaţie din alte bârne care nu s-au mai păstrat. În interiorul construcţiei de lemn s-a constatat un nivel compus dintr-un pământ negru, amestecat cu pământ galben, cu urme de arsură şi pe alocuri cu pietre. Dezvelirea întregii clădiri, deziderat al campaniei viitoare, va dovedi ce rol a avut zidul respectiv şi construcţia din lemn. În profilul sudic al SX a fost identificat zidul unei cuptor. Cuptorul a fost ridicat din mai multe şiruri de cărămizi amestecate cu pietre şi legate cu un mortar compact galben-cenuşiu şi pietriş.
În SXIV (obj. 5, SXIV), sub nivelul actual de vegetaţie, s-au ieşit conturat imediat zidurile de elevaţie ale unei clădiri cu două tracturi. Clădirea a avut acelaşi plan ca şi clădirea cercetată anul trecut în suprafaţa VIII. Zidul de elevaţie (Z5) a fost construit din blocuri mari de sienit şi bucăţi de cărămidă, legate cu un mortar alb-cenuşiu, amestecat cu pietriş. Grosimea zidurilor este diferită: zidul din partea vestică şi zidul sudic, până la cuptorul din încăperea vestică, au o grosime de 0,38-0,45 m, după care zidul se lărgeşte până la 0,70-0,77 m. După grosimea zidului se schimbă şi adâncimea fundaţiei: talpa fundaţiei zidului de 0,70-0,77 m grosime ajunge până la adâncimea relativă de 1 m, iar fundaţia zidului de 0,38-0,45 m grosime până la adâncimea de 0,80 m. Pietrele din zidul de elevaţie sudic sunt dislocate, alunecate spre sud, din cauza construcţiei unei anexe ridicate ulterior lângă acest perete. Zidul despărţitor dintre cele două încăperi a fost construit mai îngrijit din pietre cu suprafaţă plată spre exterior. Pe partea estică a zidului despărţitor şi pe zidul sudic, în încăperea estică, s-a păstrat şi tencuiala. La S de clădire au fost identificate ziduri de fundaţie cu orientarea N - S, anexate ulterior acesteia (Z5). Ele au fost construite din blocuri mari de piatră fără mortar. Fundaţia are o grosime de 0,30-0,60 m. Elevaţia a continuat foarte probabil în lemn. Tot la zidul sudic al clădirii, cu orientare sud-nord, a fost anexat zidul de fundaţie a unei latrine. Zidul a fost ridicat din patru şiruri de pietre fără mortar. Grosimea zidului nu a putut fi determinată deoarece intră sub profilul estic al secţiunii. În groapa latrinei am găsit, printre altele, seminţe vegetale, neidentificate încă, şase oale aproape întregi, trei flacoane şi un pahar de sticlă întregibile. În încăperea vestică s-a documentat un cuptor (C-4) construit lângă peretele sudic şi pe partea vestică a zidului despărţitor. Baza cuptorului a fost realizată din pietre mari şi cărămidă, iar fundul doar din cărămidă. Zidul sudic al cuptorului a fost construit la exterior şi interior din şiruri de cărămizi şi mai apoi umplut, sub formă de emplecton, cu pietre legate cu un mortar galben-cenuşiu, compact, amestecat cu pietriş. Din zidul estic al cuptorului au mai rămas doar cinci şiruri de cărămizi, înclinate spre V, iar din peretele vestic s-a păstrat in situ numai o cărămidă. Peretele exterior şi interior sunt lucrate îngrijit, pe partea estică, vestică şi sudică putându-se observa şi urme de tencuială cu văruiala arsă, fapt ce sugerează că acest cuptor a fost o vatră deschisă. Interiorul cuptorului a fost umplut cu o dărâmătură compusă din pământ de culoare maroniu deschis, cu pietre, bucăţi de cărămizi, mortar şi urme de arsură. În dărâmătura cuptorului s-au găsit fragmente de cahle şi un capac de la un vas ceramic. Cuptorul a fost decopertat pe o suprafaţă de 1,80 x 1,24 m, restul intrând în profilul nordic al secţiunii. În această încăpere nivelul de călcare a fost realizat din scânduri. S-au putut observa urmele a cinci grinzi transversale care susţineau podeaua din lemn. În încăperea vestică s-a găsit un alt cuptor (C5), care a fost construit lângă peretele sudic al încăperii. A fost dezvelit numai o parte din zidul vestic al acestuia, restul intrând sub profilul nordic al secţiunii, iar zidul estic sub profilul estic. Zidul cuptorului a fost construit din pietre şi cărămizi, legate cu un mortar galben, compact, cu pigmenţi de var şi pietriş. Exteriorul peretelui vestic a fost văruit (s-a constat numai un strat de văruială). Cuptorul a fost ridicat pe zidul sudic al clădirii mai târziu, deoarece între zidul clădirii şi sobă s-a păstrat în întregime o tencuială groasă de 0,04 m. Pe toată suprafaţa interioară a încăperii vestice a fost pusă o pardoseala din cărămidă. Cărămizile sunt foarte uzate sau sparte şi aproape toate sunt înnegrite datorită folosirii cuptorului. Deasupra pardoselii de cărămidă a existat un nivel de arsură, cu funingine şi cărbune, care provine din demontarea cuptorului la părăsirea vămii. În acest nivel s-au găsit fragmente ceramice şi fragmente de cahle întregi aparţinând sec. al XVIII-lea.
În urma cercetărilor sistematice din vara anului 2010 s-a făcut un mic pas înainte în înţelegerea modului în care a fost construită şi a funcţionat, la graniţa de E a imperiului, o vamă austriacă de la începutul veacului al XVIII-lea. Identificarea în arhive a documentaţiei privind această vamă, cu toate eforturile depuse, se lasă încă aşteptată. Obiectivul nostru principal rămâne însă acelaşi: investigarea în detaliu a unor complexe arheologice şi verificarea mai apoi a funcţionalităţii lor prin exploatarea informaţilor de natură istorică. Astfel se vor putea compara cu mai multă precizie observaţiile din teren ale arheologului cu informaţiile furnizate de documente.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu