.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2010
Anul:
2010
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Neprecizată
Perioade:
Epoca romano-bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Cetate;
Necropolă
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
or. Isaccea
Punct:
Cetate
Sector:
Curtina C 1
Toponim:
Noviodunum
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Aparaschivei Dan Institutul de Arheologie, Iaşi
Bilavschi George Aurelian Institutul de Arheologie, Iaşi
Cod RAN:
Raport:

În cele două săptămâni de investigaţii arheologice s-a lucrat în mod special în c.5-6 ale SC (concomitent cu lucrările de curăţire şi degajare a pământului prăbuşit în c.2-4), continuându-se cercetarea de la –1,50 m până la –2,57 m faţă de nivelul actual de călcare, stabilit pe martorul de N al secţiunii (în punctul cel mai înalt al micro-casetei, situat pe malul nordic al SC).
Pentru realizarea obiectivel...or propuse am împărţit c. 5 şi 6 în două sectoare de lucru prin trasarea unei axe longitudinale pe direcţia S - N, obţinându-se astfel două micro-diviziuni ale SC, de 3 m (spre E), respectiv de 5 m (spre V), indici stabiliţi pe martorul de N al secţiunii.
În martorul de N, la cca. 0,30 m faţă de nivelul actual de călcare3, s-a identificat o groapă de formă rectangulară cu deschiderea de cca. 0,90 m şi cu o adâncime de aproximativ 0,85 m, care distruge spre V o a doua groapă de dimensiuni mai mari, având aspect bitronconic, cu deschiderea gurii de cca. 0,50 m şi o adâncime de 1,70 m. Prima groapă conţinea o cantitate consistentă de lut galben cu piatră, cărămidă, ţiglă, ceramică, cărbune etc. În cea de-a doua groapă s-a identificat un pământ prăfos, de culoare cenuşie din care s-au recuperat fragmente ceramice de factură romano-bizantină, două monede de mici dimensiuni (probabil sec. IV), bucăţi de ţiglă, cărămidă, piatră calcaroasă, fragmente osteologice de animale, cărbune etc. Groapa distruge podeaua şi latura nord-vestică a L1. Menţionăm că cele două gropi nu au fost cercetate exhaustiv, ele fiind surprinse în profilul nordic al SC, fiind investigate doar jumătăţile sudice ale acestora.
Din dărâmătura pereţilor L1 au fost prelevate fragmente ceramice de sec. VI şi început de sec. VII p.Chr. (amfore, oale-borcan fără toartă, castroane, străchini, ceşti, fragmente de opaiţe), bucăţi de ţiglă şi cărămidă, pigmenţi de cărbune, rămăşiţe osteologice provenind de la animale, precum şi câteva monede romano-bizantine. Tot din acest nivel s-au recuperat şi fragmente de vase din perioada romană şi medievală.
În podelele locuinţelor identificate în c.5 şi 6 s-au identificat amprente ale parilor şi bârnelor din structura de rezistenţă a pereţilor şi a podinilor lutoase. Unele urme întipărite în lutul galben al pavimentului au conservat resturi carbonizate ale grinzilor şi drugilor din lemn. Din apropierea amprentelor au fost recuperate numeroase piroane din fier care erau utilizate cu siguranţă la prinderea şi fixarea bârnelor, parilor şi scândurilor.
La S de construcţia cilindrică din piatră (eventual, bază de sprijin pentru un pilon din lemn care susţinea acoperişul locuinţei), lucrările de grundis au evidenţiat pe podeaua din lut galben o pată de arsură de formă rotundă, mărginită spre SE de un semicerc format din 4-5 pietre de dimensiuni medii şi mici. Din interiorul acesteia au fost prelevate fragmente mărunte de cărbune, de ceramică, de sticlă, de fier, resturi oase de animale, toate purtând urme de ardere secundară. Ar putea fi vorba de o vatră, amenajare identificată la –2,30 m, sub podeaua L1, deci anterioară complexului de locuire din sec. VI-VII (dată la care, se pare că îşi încetează existenţa locuinţa şi anexa sa).
Aşa cum am precizat anterior, Z1 este alcătuit din pietre de dimensiuni medii legate cu mortar lăptos sfărâmicios şi inconsistent. Partea superioară a fost surprinsă la –2 m, în timp ce baza, atât cât a fost cercetată, se află la –2,57 m. Diametrul maxim este de cca. 1 m, având înălţimea actuală de 0,55 m, ceea ce face dificilă şi doar ipotetică o catalogare a sa ca bază pentru un pilon de susţinere.
O altă situaţie interesantă a apărut între construcţia rotundă din piatră şi fundaţia Z2. Astfel, deasupra ultimei asize de piatră a Z2, spre E, s-a dezvelit un rest de perete din lut direcţionat pe axa S - N. În micro-profilul estic s-a putut observa succesiunea momentelor de elevare, distrugere şi reconstruire a L1.
În stadiul actual al investigaţiilor, putem doar emite ipoteza că L1, poate un depozit şi cu o cameră pentru locuit, databilă în sec. al VI-lea - începutul sec. al VII-lea, a fost ridicată pe o fundaţie mai veche. Ca argumente ar fi, pe de o parte, faptul că în momentul edificării sale, temelia se mai păstra doar pe anumite porţiuni, aceasta fiind deja distrusă anterior, iar pe de altă parte, traseul urmat de pereţii noii construcţii nu se suprapun perfect pe linia descrisă de baza din piatră şi cărămidă.
În jumătatea estică a c.5 şi 6 s-au continuat lucrările de demontare a pereţilor prăbuşiţi în urma distrugerilor locuinţei şi reamenajării spaţiului locativ. S-a continuat investigarea vasului de provizii descoperit în 2008. În umplutură au fost identificate bucăţi de vălătuci arşi, de culoare roşietică (probabil, resturi din pereţii distruşi ai L1) şi diverse fragmente ceramice specifice sec. al VI-lea, printre care câteva bucăţi de buză, toartă şi corp de amforă LR II. Aceste dovezi ne-au determinat să concluzionăm asupra destinaţiilor sale secundare: vatră ori depozit menajer.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO