.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2010
Anul:
2010
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Neprecizată
Perioade:
Epoca romano-bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Cetate;
Necropolă
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
or. Isaccea
Punct:
Cetate
Sector:
Incinta Est – S 1
Toponim:
Noviodunum
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Topoleanu Florin George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN:
Raport:

În campania anului 2010 a fost deschis un nou sector de cercetare sistematică a cetăţii. În partea de E, cu scopul de a identifica zidul/zidurile de incintă, a cărei existenţă este doar amintită în lucrările mai vechi (colectiv Dinogetia, I. Barnea). Având ca repere forma terenului ca şi urmele de zidărie vizibile la nivelul actual de călcare, a fost practicată o secţiune (S1 Est) lungă de 15 m orientată N - S,... lată de 3 m, rezultând 5 casete cu laturile de 3 m, numerotate de la V la E.
Elementul principal al secţiunii este zidul de incintă din c.1-4, orientat NE-SE, moment care marchează astfel unul dintre traseele fortificate ale cetăţii.
Din păcate lăţimea reală a zidului nu poate fi exact determinată, deoarece doar paramentul de V, interior, este foarte bine păstrat. Spre E paramentul exterior al zidului de incintă a fost demantelat, cel puţin până la -2 m în c.4, cotă la care am ajuns în campania anului 2010.
Atât în partea de V a zidului, unde printr-o semisecţiune lată de 1,5 m practicată de-a lungul profilului de S am ajuns la cota -3,50 m, cât şi la E, cu greu pot fi distinse nivelurile de locuire.
Acest lucru se datorează numeroaselor intervenţii (gropi) din epoca medievală, modernă şi contemporană, practicate în principal cu scopul procurării de material de construcţie prin demantelarea monumentelor anterioare. Reprezentativ în acest sens este profilul de N din c. 1 şi 2, pe care se disting mai multe gropi contemporane până la adâncimea de 0,35 – 0,85 m.
Un prim nivel a fost identificat la – 1,50 m de la cel mai înalt nivel de călcare actual, sub forma unei suprafeţe plane, cu urme de arsură, pe care se găseşte un strat gros de 0,70 m de mortar alb. Este vorba desigur de un moment de demantelare a zidului de incintă.
Un alt moment de demantelare a fost constatat la -2 -2,35 m, chiar în dreptul celor 5 asize de cărămidă ale zidului de incintă, constatându-se în acest fel şi tehnica de construcţie a acestuia, opus mixtum, folosită începând cu sec. IV p.Chr. în toată lumea romană târzie. Din păcate nivelul acestui moment nu a putut fi identificat, din cauza distrugerii sale de o groapă, umplută cu pământ negru, untos, care coboară până la cca. 2,75 m. Până la cota de -3,50 m, lângă zidul de incintă, urmează o umplutură de peste 1 m, cu pământ negru-verzui, aluvionar.
O situaţie asemănătoare o întâlnim şi la E de zid, la exteriorul incintei în casetele 4 şi 5. Paramentul de aici a fost total demantelat, chiar scobit în partea inferioară, până la cota de -2 m. de emplectonul, astfel dat la iveală s-a adosat un zid lung de 5 m, păstrat cu o lăţime de 0,70 – 0,90 m la -0,35 – 0,90 m de nivelul actual de călcare. Şi aici profilul de N indică multiple intervenţii în diferite epoci istorice, astfel încât nu este surprinzătoare descoperirea unui cercel din aur (5,005 g) medieval, datat în sec. XIV, găsit la doar -0,25 m adâncime.
În stadiul actual al cercetării putem trage câteva concluzii preliminare. Astfel, zidul de incintă pare a fi construit cândva la sfârşitul sec. IV - începutul sec. V p.Chr., după cum indică o monedă găsită în c.2 la –2,70 m. O primă demantelare a incintei a avut loc către sfârşitul sec. VI – începutul sec. VII p.Chr., iar o a doua în epoca medie bizantină, când a fost demantelat şi paramentul exterior.
La sfârşit, o ultimă etapă constructivă o reprezintă construirea zidului adosat emplectonului după care urmează practicarea a numeroase gropi în epoci diferite, până aproape de zilele noastre, îngreunând astfel determinarea stratigrafiei şi cronologiei absolute.
Din păcate, aceste numeroase intervenţii au bulversat şi materialul arheologic recoltat.
În acest sens menţionăm prezenţa masivă a ceramicii, păstrată fragmentar, forma predominantă fiind amfora, urmată de vesela de bucătărie şi de masă.
Extinderea sectorului de aici în viitoarele campanii, va completa semnificativ informaţiile privind limitele incintei cetăţii Noviodunum şi etapele istorice din existenţa celui mai important sit al „limesului dunărean”.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO