Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca greacă;
Epoca elenistică
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare urbană;
Cetate;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Jurilovca
Comuna   Jurilovca
Punct
Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair
Sector   Sectorul C
Toponim   Orgame/Argamum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Apostol Virgil
Baralis Alexandre
Burlacu-Timofte Raluca
Coadă Roxana
Coropceanu Ion
Danciu Sebastian
Dobrescu Maria Violeta
Dolea Alexandra
Giosanu Bogdan
Honcu Ştefan
Iacob Mihaela
Lungu Vasilica
Mănucu-Adameşteanu Mihaela
Mărgineanu-Cârstoiu Monica
Micu Simona
Muşat Alina
Opaiţ Andrei
Păuşan Xenia
Petric Paul-Ioan
Rogobete Carmen
Rusu Vera
Timofte Ştefan
Topoleanu Florin George
Trăistaru Florin
Cod RAN    160653.02 160653.06 160653.07
Raport Scopul cercetării:
- completarea documentaţiei referitoare la cronologia locuirii din sector, în contextul reorganizărilor urbanistice din sec. V-VII p.Chr.
- obţinerea de date suplimentare referitoare la cronologia edificiul nr. 7 (E 7), situat în partea de S a străzii şi în sud-vestul sectorului.
Sectorul Central este format din structuri urbanistice dispuse în jurul şi la V de bazilica 2, a cărei cercetare a constituit punctul de pornire al degajării acestui perimetru, începând din 1981. Elementele principale ale sectorului sunt cea mai mare bazilică intramurană (bazilica 2) şi strada din faţa acesteia, ce conduce către poarta de vest a cetăţii. Cercetările anterioare au dezvelit, parţial, edificii aflate la V de bazilică, deoparte şi de alta a străzii, notate în odinea descoperirii, cu cifre de la 1 la 7. Campania 2010 s-a concentrat asupra edificiului nr. 7 (E7), situat în partea de sud a străzii şi în sud-vestul sectorului, degajat parţial în campaniile din anii 2000-2003, 2008-2009. Acesta, compus din cinci încăperi (a-e), este unul dintre cele mai mari edificii din cetatea romană târzie şi ne-a atras atenţia prin organizarea specială a spaţiului.
În cadrul grilei de programare a cercetării din sectorul Central, cele cinci încăperi ale edificiului E7 se distribuie în c.E6-E8 (spre N) şi F5-F7 (spre S).
Doar în două dintre încăperi, a şi b, s-a ajuns pe stâncă, constatându-se amenajări anterioare, greu de încadrat cronologic în acest stadiu al cercetărilor, din cauza absenţei unor repere sigur datate. Remarcăm de la început preocuparea constructorilor edificiului pentru încadrarea sa în organizarea urbanistică generală a cartierului. Astfel, laturile de N ale încăperilor a şi c au fost construite paralel cu strada, în detrimentul respectării simetriei spaţiilor de locuit, cu laturile de E mai scurte.
Prezenţa străzii, intens circulată şi nivelurile de locuire amenajate sub nivelul acesteia au dus la deformarea accentuată a zidurilor de N, spre interior. În această situaţie s-a constatat dublarea zidului de N din încăperea a, pentru creşterea rezistenţei, precum şi recompartimentarea spaţiului pe jumătate. O situaţie cu totul deosebită a fost întâlnită în încăperea b, în care se păstrează un pavaj, atent construit din lespezi din piatră, aflat la aproximativ 0,40 m sub nivelul unei străzi secundare, aflate spre vest. Acest tip de pavaj, o caracteristică a E 7, este mai bine realizat şi păstrat, mai ales în preajma uşilor dintre încăperile d şi e, e şi c, atât pe nivelul 1, cât şi pe nivelul 2.
În încăperile c, d şi e au fost practicate semisecţiuni de-a lungul laturii de V pentru determinarea stratigrafiei şi a fazelor constructive. Au fost, astfel, sigur determinate două niveluri şi etape diferite de amenajare a încăperilor edificiului, prin blocarea unor uşi şi adosarea unor segmente de zidărie, prin care se modifică planul iniţial al lui E7. Se remarcă nivelul 2, mai bine conservat, în încăperile c şi d, datat în prima jumătate a sec. II p.Chr., caracterizat prin podele puternic incendiate, pe care totuşi s-au păstrat vetre / cuptoare casnice şi o mare cantitate de fragmente ceramice. Din vatra păstrată în încăperea c a fost recuperată o amforă, spartă pe loc, care probabil va putea fi restaurată complet.
În E7, alături de o situaţie stratigrafică şi constructivă spectaculoasă, a fost descoperită o mare cantitate de ceramică fragmentară. Predomină amforele, alături de vesela de bucătărie, dar şi ceramica de masă şi opaiţele. Monedele de la Justinian (527-565) şi Justin II şi Sophia (565-578) asigură datarea edificiului, cel puţin în actualul stadiu al cercetărilor.
Demantelarea totală a martorilor dintre casetele în care a fost descoperit edificiul, nivelurile de călcare aflate sub cota străzilor din N, E şi V, ca şi diferenţa mare în raport cu nivelul de călcare actual, dar cu siguranţă şi cu cel antic, necesită urgenta consolidare a zidurilor, păstrate în partea de N la înălţimea de peste 1 m, iar la S la înălţimi variind între 0,40-0,60 m. [Florin Topoleanu].
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu