Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare urbană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Sarmizegetusa
Comuna   Sarmizegetusa
Punct
Sector   Sector Zona Y. Templul Zeilor Palmyreni
Toponim   Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Piso Ioan responsabil Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Ţentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    91063.01
Raport În planificarea săpăturii noastre a trebuit să ţinem seama de unele impedimente de ordin obiectiv1, astfel că ne-am concentrat asupra zonei de la vest de ZY6. Începutul a fost făcut cu o curăţire generală a zonei (porticul de S şi curtea), extinzând săpătura spre N, dincolo de ZY9, şi spre N şi V, până la podium. Au rezultat două suprafeţe: S1 (în partea de N şi V), cu dimensiunile de 14,5 m (N - S, pornind de la ZY3) x 9 m (E - V) între ZY6 şi podium; S2, cu dimensiunile de 3,5 m (N - S, între zidurile ZY2 şi ZY3) x 12 m (E - V, între zidurile ZY6 şi ZY12).
Fazele de lemn
Au fost surprinse sporadic, fiindcă ele nu au constituit scopul campaniei din acest an, care a fost acela de a goli gropile moderne şi de a stabili structura zidurilor la V de ZY7.
Elemente ale fazelor de lemn au fost identificate în suprafaţa S2, între ZY13 şi ZY16, ca şi la V de ZY16 (c. 112). În suprafaţa S 1 elemente au fost identificate în zona din faţa treptelor. În S2 au fost puse în evidenţă numai substrucţii de podele. Un prim strat de lut, de 2-3 cm, a fost pus direct pe humus. Pe acest humus se distinge sporadic o peliculă de mortar, având legătură probabil cu fixarea duşumelei. Un strat subţire de lut, sesizat în profilul de la V de ZY16, indică probabil o refacere a podelei. În contextul c.112 au fost descoperite două accesorii de bronz de factură militară.
Faza I de piatră
În această fază au funcţionat zidurile ZY2, ZY3, ZY9, ZY8 şi probabil ZY11 (E - V) şi zidurile ZY7, ZY16 şi eventual ZY10 (N - S). Constatările se bazează pe rezultatele, încă parţiale, din suprafaţa S2, mai precis pe structurile dintre zidurile ZY12, ZY16, ZY7 (N - S) şi zidurile ZY2, ZY3 (E - V). Gropile moderne au distrus aproape întreaga stratigrafie, ajungând în general până în lutul virgin, astfel încât concluziile noastre se bazează în primul rând pe fazele zidurilor şi elementelor lor. Putem spune că în vederea construirii fazei I de piatră a fost realizată o amenajare cu un strat de nisip şi pietriş galben, groasă de cca. 10 cm (c.111). În profilul de la V de ZY16 (c.110) se poate observa o podea, destul de firavă, a acestei faze. Nu am identificat deocamdată un alt context, pe care să-l putem pune în legătură cu existenţa destul de scurtă a acestui zid. Avem de-a face probabil cu o prima fază a unei locuinţe.
Faza II de piatră
Zidul ZY16 a fost demolat până la nivelul crepidei. Este construit zidul ZY13 şi sunt refăcute elevaţiile zidurilor ZY2, ZY3, ZY12 şi, poate, elevaţia zidului ZY7. În această fază au funcţionat zidurile ZY2, ZY3, ZY18, ZY9, ZY8 (orientate E - V) şi zidurile ZY7, ZY13, ZY12 (orientate N - S).
Prima podea a acestei faze este substrucţia c.108, la V de zidul ZY13, la suprafaţa căreia au fost surprinse urmele consistente de arsură/carbonizare. În partea estică, zidului ZY13 îi corespunde probabil substrucţia de podea c.103, care include pelicula de mortar c.102. La V de ZY13 a fost dispus un strat de dărâmătura şi amenajare (c.107), iar apoi o nouă substrucţie de podea de lut (c.106). Suprafaţa acestei podele prezintă urme puternice de arsură/carbonizare (c.104). Acestei subfaze pare să-i corespundă, la E de zidul ZY13, substrucţia de podea c. 101.
În suprafaţa S2 a fost identificat un fragment de conducta ceramică. Zidul ZY7 este străpuns, aproape de intersecţia cu ZY9, de o ieşire de canal de deversare înspre E, cu pat de cărămidă sesquipedalis. Asta înseamnă ca locuinţa era alimentata cu apă din conducta oraşului, ceea poate sugerează rangul de decurion al proprietarului, dat fiind faptul că notabilităţile oraşului locuiau în imediata apropiere a forului. În acest areal a fost identificat în anul 2008 un fragment aparţinând unei fântâni.
Faza III de piatră (templul)
Pentru templu (podium, curte şi eventual porticele de N şi de S) nu a fost creat un spaţiu nou. El a fost introdus în spaţiul preexistent. Podium-ul şi curtea au fost construite între zidurile ZY3 (S), ZY4 (N), ZY7 (E) şi ZY12 (V). Porticul de S a fost amenajat între zidurile ZY2 (S), ZY3 (N), ZY7 (E) şi ZY12(V), iar porticul de N a fost amenajat între zidurile ZY9 (S), ZY8 (N), ZY7 (E) şi ZY12 (V).
În vederea construirii clădirii din faza a III-a sunt desfiinţate zidurile ZY13 şi ZY18. Eventual tot acum au fost desfiinţate zidurile din zona camerei L (ZY13’, ZY10, ZY11).
Podium-ul (A) este mărginit, la o distanţă de 1,10 m spre S, de ZY3, iar la 1,30 m spre N de ZY9. Nu am găsit nimic in situ, dar bănuim că între aceste ziduri şi podium se aflau, pe toată înălţimea acestuia, blocuri sau plăci de calcar. Nu ne putem imagina un podium din opus caementicium nedublat de opus quadratum. Blocuri s-au găsit împrăştiate în curtea templului şi în porticul de S, dar ele puteau proveni şi din substrucţiile treptelor. În schimb, ZY12 mărgineşte direct podium-ul în spate, înspre V.
Cum putea arăta templul de pe podium? Nu putem avea de-a face cu un templu in antis, fiindcă acesta ar presupune trepte înguste, ceea ce nu este cazul în această situaţie. Singura soluţie este un templu corintic tetrastil cu un pronaos îngust, de adâncimea unui intercolumnium, urmat de o cella mai îngustă. În fata podiumului a fost identificat un fragment mare de fus de coloană, lung de 1,86 m, cu diametrul superior de 0,56 m, foarte aproape de un capitel corintic în stare bună de conservare. În schimb, se pare că porticelor le corespund coloane mai scurte, cu diametrul superior de 0,44 m.
O asemenea cella s-ar putea mai bine împărţi în trei nişe corespunzătoare celor trei divinităţi palmyrene (Bel, Iarhibol şi Malagbel). Judecând după reconstituirea noastră a inscripţiei pentru Malagbel, am avea de-a face cu o bază de statuie lată de cca. 1,50 m. Trei asemenea statui ar însuma o lăţime de 4,50 m, rămânând un spaţiu de peste 4 m.
Curtea (B) din faţa podium-ului este cuprinsă între acesta şi zidurile ZY7, ZY3 şi ZY9. Nivelul ei este dat de amprentele lăsate de praguri pe zidul ZY7 şi de nivelul substrucţiei treptelor.
Treptele, care se aflau pe toată lăţimea de E a podium-ului, asigurau accesul din curtea templului. Acestea erau susţinute de zidul ZY17a la S, de zidul ZY17b la N (dispărut) şi de un zid, între timp dispărut, la E, ca şi de o platformă puternică (122). Treptele erau aveau în substrucţie parte din zidul ZY18, care a aparţinut clădirii din faza II. Diferenţa dintre partea păstrată la nivelul iniţial a acestei platforme şi vârful actual al podium-ului este de 1,60 m. Dacă podium-ul nu era mai înalt, era nevoie de 9 trepte a câte 0,17 m, ceea ce ar însemna o lăţime totală de cca. 2,70 m. Daca podium-ul era mai înalt, putem ajunge, de pildă, la 11 trepte. În afara zonei treptelor, curtea era acoperită de lespezi mari de piatră, dintre care una măsoară 110 x 70 x 7 cm.
Curtea va fi traversată ulterior, de la S la N, de un canal post-roman (C1), care poate fi sesizat începând cu zona cuprinsă între zidurile ZY2 şi ZY3. C1 perforează zidurile ZY3, ZY18 şi ZY9. O mulţime de piese arhitectonice de marmură, încă nestudiate, formează pereţii canalului C1 sau se află în imediata apropiere a acestuia.
Porticul sudic (C) este cuprins între zidurile ZY2 (S), ZY3 (N), ZY 7 (E) şi ZY 12 (V), iar porticul nordic este cuprins între zidurile ZY 13 (S), ZY 8 (N), ZY 7 (E) şi ZY 12 (V). Întrebarea este dacă aceste portice comunică cu curtea templului sau cu decumanus-ul de S, respectiv cu un alt spaţiu deschis spre N. În primul caz comunicarea cu curtea templului nu s-ar putea face decât în partea de E, mai precis la E de marginea de E a podium-ului, căci în rest coloanele ar fi practic lipite de podium şi nu mai vedem rostul lor. Asta ar însemna nişte coridoare închise (cryptae?). O altă soluţie, pe care o preferăm, ar fi că templul să fie alcătuit numai din podium şi curte, iar porticele să nu comunice cu el, ci cu decumanus-ul de S şi cu un alt spaţiu deschis spre N. Argumente pentru această soluţie ar fi blocul de calcar care s-a aflat până în anul 2008 pe coama zidului ZY 2 şi care ar fi putut servi drept baza pentru o coloană similară cu cea identificată în partea de V a suprafeţei S 2. Porticul de N nu este cercetat decât în mică măsură, fapt care ne dă speranţa identificării unor elemente lămuritoare.
Intrarea se făcea pe axul E - V, zonă în care a fost identificată fundaţia zidului ZY7. În faţă se afla un portic, căruia îi aparţine stilobatul ZY6, de unde provin coloanele de mari dimensiuni, dintre care cel puţin una scrisă, şi care făcea legătura cu decumanus-ul dintre complexul Y şi complexul X.
Ziduri
ZY2 – Închide complexul Y înspre S şi, totodată, înspre decumanus-ul care desparte complexul Y de X. La E acesta face colţ cu ZY7, iar la V cu ZY12. Fundaţia este construită din piatră de râu şi mortar alb. O primă crepidă, neregulată, este lată de 0,10-0,24 m. Urmează o primă elevaţie, din piatră de râu şi mortar alb, păstrată pe o înălţime de 0,40 m. De notat este faptul că atât fundaţia, cât şi elevaţia amintită se ţes cu elementele analoge ale zidului ZY12. Prima elevaţie a fost parţial înlocuită cu o a doua elevaţie. Această din urmă este mai groasă pe latura de N cu aproximativ 0,10 m faţă de prima elevaţie. Practic, această porţiune de cca. 0,65 m este tot o elevaţie, fiindcă, cel puţin înspre S, se termină cu o crepidă lată de cca. 0,06 m. Prima crepidă şi prima elevaţie aparţin primei faze de piatră (fapt sesizabil pe profilul de lângă ZY16).
O observaţie importantă este aceea că întâi a fost construit zidul ZY13, acestuia fiindu-i adosate porţiunile superioare ale zidului ZY2. Aceeaşi observaţie se poate face şi în cazul zidului ZY3. Prin urmare, crepida superioară a zidului ZY2 aparţinea aceleiaşi faze de care se leagă crepida superioară a zidului ZY13.
La 12,10 m de colţul cu ZY6, alunecat de pe coama zidului, se mai afla în 2008 un bloc de calcar. Interpretarea pe care am dat-o la acea vreme a fost că acest bloc servea drept bază de coloană în portic. O coloană de marmură, care apare şi în fotografiile lui C. Daicoviciu, este lipită de faţa de N a lui ZY2. Diametrul fusului în partea superioară este de 0,43 m, iar lungimea păstrată de 1,05 m.
Zidul este spart în zona colţului cu ZY12 (groapa lată de 0,80 m), apoi pe traseul canalului C2 (groapa lata de 0,75 m) şi, în sfârşit, în dreptul zidului ZY16. Această a treia groapă (lată de 1,20 m) merită mai multe comentarii. În ea au fost identificate numeroase fragmente de cărămizi sesquipedales, cu diagonale încrucişate, realizate cu degetul în pasta crudă, sau cu semne în forma literei S, făcute tot cu degetul. Este posibil ca de la o anumită înălţime elevaţia era continuată în cărămidă. Să fie un argument pentru ipoteza că zidul ZY2 putea fi plin, neîndeplinind rolul unui stilobat? Distrugerea nu putea avea loc decât într-o perioada, când încă nu era nevoie nici de cărămizi pentru construcţii şi nici de marmură pentru var.
În jumătatea de E a zidului ZY2 au fost făcute intervenţii masive şi necontrolate în anii 30’. Această porţiune va fi cercetată în 2011 şi tot atunci va fi stabilită adâncimea fundaţiilor.
ZY3 – se află la 3,40 m N de ZY2. Are direcţia E - V, intersectându-se în unghi drept cu zidurile ZY7 şi ZY12. Elevaţia sa ar putea fi ţesută în ultima fază cu cea a lui ZY7. În punctul unde aceste două ziduri fac se intersectează, se păstrează un bloc de calcar ars, refolosit, crăpat în trei bucăţi - 90 cm (N - S) x 60 cm (E - V) x 30 cm (H). Dificultatea studierii acestui zid provine din faptul că în anii 30’ a fost elevaţia a fost consolidată în mod eronat de pe porţiunea de la E de ZY13. Reală în această porţiune este o fundaţia lată de 100-110 m, realizată din pietre mari de râu şi lut. Porţiunea de V se adosează zidului ZY13, incluzând partea superioară a fundaţiei şi începutul elevaţiei. Marginea nordică, dinspre podium, este foarte distrusă. Partea de V a zidului ZY3 are următoarele elemente: o fundaţie neîngrijită realizată din piatră de râu şi mortar, incluzând bucăţi de cărămidă. O prima crepidă este lată de cca. 0,10 cm. Urmează o a doua fundaţie (iniţial elevaţie), păstrată pe o înălţime de cca. 0,30 m. A avut loc şi aici, ca şi la ZY2, o demolare parţială. Urmează o nouă fundaţie, de 0,75 m, la partea superioară a căreia se afla un nivel de egalizare (glaif!), urmat de o elevaţie de până la 0,30 m. Părţile inferioare ale zidurilor ZY3, ZY2, ZY16 şi ZY12 aparţin aceleiaşi prime faze de piatră.
Lăţimea elevaţiei este de 0,80 m. În porţiunea superioară ZY3 are în compoziţie opus signinum, ca şi podium-ul. Probabil că a avut loc o adaptare a zidului ZY3 la planul templului. În aceeaşi porţiune, ZY3 i se adosează lui ZY12.
ZY6 – Observaţiile din 2008: Orientare N - S. La prima vedere pare discontinuu. Este un stilobat în faţa unei clădiri monumentale; lungime păstrată: 5,50 m. Se află la 1,70 m E de ZY7, creând împreună probabil o intrare monumentală. Are un stâlp la colţul cu ZY2 de 1,10 m (E-V) şi 1 m (N-S). La 1,30 m spre N avem o porţiune lungă de 1,60 m şi lată de 65 cm, netedă, pe care fuseseră puse blocuri (intercolumnium). Urmează o parte mai lată, de 1,20 m (N-S) şi 1 m (E-V), care susţinea o bază mare de coloană. Urmează apoi o altă porţiune mai îngustă, de 65 x 40 cm, care face parte din intercolumnium. A fost surprinsă o poţiune a sa şi înspre N, făcând un unghi drept cu ZY8, la 21,50 m faţă de colţul cu ZY2.
ZY12 – Are direcţia N - S, închizând spre V complexul Y. Zidul pare a se afla în prelungirea zidului Z20, care constituie limita de V a Capitoliului şi a criptoporticului de N din forum novum, respectiv ZX2, limita vestică a clădirii X. Acest traiect este întrerupt de decumanus-ul care desparte complexul X de complexul Y. În suprafaţa S 2 zidul ZY12 are elemente asemănătoare cu zidurile ZY2 şi ZY3. Fundaţia şi prima elevaţie a zidului ZY12 sunt ţesute cu prima fundaţie şi cu prima elevaţie a zidului ZY2. Acelaşi raport exista probabil şi cu ZY3, dar zona este mult prea distrusă pentru a constata acest lucru. Prima fundaţie corespunde perioadei de funcţionare a zidului ZY2. Urmează o demolare, peste care este ridicată, la fel ca în cazul zidului ZY2, o noua fundaţie (H= 0,65 m). Porţiunile inferioare ale zidurilor ZY2, ZY3, ZY12 şi zidul ZY16 funcţionează în timpul primei faze de piatră. ZY12 este spart în apropierea intersecţiei sale cu ZY3 de către canalul modern C2.
ZY13, N-S, a fost surprins în S1 şi S2. Se intersectează în unghi drept cu ZY2, apoi se încrucişează cu ZY3. Este acoperit de ZY17a, de ZY9 şi se intersectează virtual T cu zidul ZY8. Este suprapus de substrucţia 122, aflată în faţa podium-ului. Are o fundaţie vizibilă până la cca. 0,80 m, construită destul de neîngrijit din piatră de râu şi mortar alb, apoi fundaţie are aspect îngrijit, fiind făţuită, având aspectul unei elevaţii; lată de 0,80 m. De la acest nivel zidul este scos, cu excepţia porţiunii cu care se intersectează cu ZY2, respectiv cu ZY3. Iniţial a fost construit ZY3, iar apoi au fost realizate şi adosate acestuia elevaţiile zidurilor ZY2 şi ZY3. Zidul ZY13 era utilizat în perioada în care podelele 108 şi 106+104 la V şi 103+102 la E, constituiau nivelele de călcare ale respectivului edificiu.
ZY16, orientat N - S, a fost identificat în suprafaţa S2. Se intersecta în unghi drept cu zidul ZY2. Punctul de contact a fost distrus de o groapă modernă (vezi ZY2). Fundaţia este acum vizibilă până la o adâncime de cca. 0,80 m şi este construită destul de neglijent din piatră de râu de dimensiuni mari şi din mortar. Crepida zidului este lată de cca. 0,30 m spre E şi de cca. 0,10 m spre V. În partea superioara a fundaţiei a fost dispus un strat de egalizare din piatră măruntă şi plată. Elevaţia este lată de 0,50 m. Zidul ZY16 a funcţionat împreună cu zidurile ZY2, ZY3, ZY7 şi ZY12, într-o primă fază de piatră. Acesta a fost desfiinţat în vederea construirii zidului ZY13. De funcţionarea sa ţine podeaua 110. ZY6 taie contextul 111 şi fazele de lemn (112). Este acoperit de podeaua 108, care îi corespunde zidului ZY13.
ZY17a, identificat în suprafaţa S 1, este orientat E - V. Este construit din piatră de râu şi mortar alb. S-a păstrat numai pe o porţiune de 2 m, la 1 m distanţă de podium şi în prelungirea laturii sudice a acestuia. Este lat de cca. 0,75-0,80 m. A fost construit peste substrucţia de bolovani, regăsită şi sub platforma 122. Acest zid sprijinea dinspre S structura treptelor.
ZY17b, identificat în suprafaţa S 1, este orientat E - V, în prelungirea laturii nordice a podium-ului, corespunzător zidului ZY17a. Sprijinea dinspre N structura treptelor. A fost demolat complet de o groapă modernă.
ZY18, identificat în suprafaţa S 1, orientat E - V, intersectează în unghi drept zidurile ZY7 şi ZY13. Este construit din piatră de râu şi mortar alb. Este acoperit, ca şi ZY13, de platforma 122 şi este rupt de canalul modern C1. Este adosat zidului ZY13. Fundaţia este vizibilă până la adâncimea de 0,80 m, fiind construită neglijent, mult mai neaspectuos decât fundaţia zidului ZY13. Crepida nu a putut fi sesizată, situaţia fiind similară zidului ZY13. Aparţine cu siguranţă celei de-a doua faze de piatră. În ce priveşte prima faza de piatră, nu ne dăm seama cum putea fi împărţit spaţiul dintre ZY3 şi ZY9.
ZY19 este o porţiune de zidărie lipită de partea restaurată a zidului ZY3 înspre N, în suprafaţa S 1. Pare să fi aparţinut fazei II, a templului, dar nu este exclus să fi aparţinut unei faze anterioare. Este foarte distrus de groapa modernă. În partea superioară măsoară 1,25 m (N - S) şi 0,60 m (E - V). Este construit din piatră de râu şi mortar alb. Nu ştim dacă este un zid sau o platformă, iar substrucţia nu este nici ea clară. Această zidărie se prelungeşte spre V cu cel puţin 1 m. Pe suprafaţa acestei prelungiri se afla un strat de 0,05 m de mortar, pe care se mai păstrează lipită o cărămidă bipedales. Nu ne putem explica, din puţinele resturi rămase, funcţionalitatea zidului ZY19. Acesta ar putea aparţine, mai degrabă, celei de-a doua faze de piatră.
C.101 – Strat de amenajare în suprafaţa S2, între ZY2, ZY3 şi ZY7. A fost identificat în plan şi în profil. Este alcătuit din lut galben; H max. păstrat: 0,16 m. Este acoperit şi tăiat de c.1. Acoperă C102, zidul ZY13 şi C.103. Reprezintă un prim strat de amenajare după desfiinţarea zidului ZY13. Aparţine unei prime (?) faze a templului.
C.102 – Substrucţie de podea, din mortar alb, în S 2. Se află între ZY13, ZY7, ZY2 şi ZY3. Este acoperit de 101 şi îl acoperă pe 103. S-a pastrat pe porţiuni, cea mai mare fiind de 150 x 100 cm, neregulată şi alveolată.
C. 104 – Strat de arsură, în S 2, la V de ZY13. Culoare neagră; H max.: 3 cm. Este compus din fragmente de lemn ars. Este acoperit de c.1 şi acoperă C.106. Este tăiat de groapa 121. Provine din arderea acoperişului şi a duşumelei. Nu am constatat aceeaşi arsură la E de ZY13.
C.105 – Umplutura canalului C1, în suprafaţa S1, pe direcţia S - N; H.max. 0,15 m. Conţine nisip aluvionar, puternic deranjat de gropile moderne (c.1).
C.106 – Strat de amenajare, în S 2, la V de ZY13. Se păstrează pe o lungime (E - V) de 2,7 m (vezi desenul profilului) şi pe o lăţime de 0,60 m (N - S). Este lipit de zidurile ZY3 şi ZY13, restul fiind distrus de groapa 121. Se distinge prin culoarea galbenă. Este alcătuit din lut galben, cuprinzând pietricele şi pigmenţi de mortar şi de tencuială. H max.: 20 cm. Este acoperit de c.104 şi c.101 şi îl acoperă pe c.107.
C. 107 – Strat de dărâmătură şi de umplutură (amenajare), în S2, între ZY2, ZY3 şi ZY13. Se distinge prin compoziţie şi textură (afânat). Hmax.: 20 cm. Se compune din ţigle, cărămizi, mortar, tencuială, nisip, pietricele. Este acoperit de 1,106 şi 104. Acoperă c.108. Este tăiat de groapa 121. Este dărâmătura unei prime faze de piatră corespunzătoare zidului ZY13.
C.108 – Substrucţie de podea, în S2. A fost surprinsă pe ZY16 şi pe o porţiune de 2 x 1 m, la E de acesta. Se distinge prin culoarea galben-roşcată. Se compune din lut galben, ars la suprafaţă, unde se află şi o peliculă de cărbune de lemn. H = cca. 0,15 m. Este acoperit de 117 şi îl acoperă pe 109 şi zidul ZY16. Este tăiat de groapa 121. Arsura provine de la incendierea podelei şi a acoperişului. Aparţine primei faze corespunzătoare zidului ZY13. Cu 108’ a fost notat pe desen stratul superior, puternic înroşit. Aparţine fazei II, în care funcţiona zidul ZY13.
C.109 – Strat de amenajare în S2. Se distinge pe o porţiune de 1 m pe profilul de la V de ZY16. Se distinge prin culoarea galben-albicioasă şi prin textură (afânat). Se compune din nisip şi pietriş, cu moloz, pigmenţi de cărbune şi de ţigle; H = cca. 0,10 m. Este acoperit de 108 şi îl acoperă c.110. Este tăiat de groapa 121. Se mărgineşte cu ZY16. Reprezintă o amenajare în urma desfiinţării podelei(?) 110, corespunzătoare zidului ZY16.
C.110 – Substrucţie de podea (?) în S 2, la V de ZY16. Se distinge prin culoarea brun-negricioasă şi textura mai compactă în profilul de la V de ZY16; H max.: 5 cm. Se compune din lut şi mult cărbune de lemn, provenit probabil de la o duşumea carbonizată. Ar putea proveni şi de la o vatră din cursul amenajării din prima faza de piatră, dar în acest caz nu ştim care a fost nivelul de călcare corespunzător acestei faze. Aparţine probabil podelei primei faze de piatră, corespunzătoare zidului ZY 16.
C.111 – Strat de amenajare, în S2. Se păstrează pe profilul de la V de ZY16. Este asemănător contextului 109. Se distinge prin culoarea galben-albicioasă şi prin textură (afânat). Se compune din nisip şi pietriş, cu moloz, pigmenţi de cărbune şi de ţigle; H= cca. 0,10 m. Este acoperit de 110 şi îl acoperă pe 112. Este tăiat de groapa 121. Se mărgineşte cu ZY16. Reprezintă un strat de amenajare a fazei I de piatră, în urma demolării fazei de lemn, îi corespunde zidului ZY16.
C.112 – Elemente ale fazelor de lemn, în S2 şi în profilul de la V de ZY16. Sunt acoperite de 111 şi se află pe humusul antic. Sunt tăiate de groapa 121. Avem de-a face întâi cu o amenajare cu lut, pe care par a se distinge urme de duşumea, urmată de o reamenajare a podelei cu o lentilă subţire de lut. Pe alocuri se vede o peliculă de mortar, probabil pentru fixarea podelei. În acest context au fost găsite o închizătoare de lorica segmentata şi un ornament de echipament legionar.
C.121 – Depunere de nisip aluvionar în S 2; H = cca 40 cm. Cuprinde şi pigmenţi de ţigle, de mortar şi de tencuială. Se deosebeşte de gropile moderne prin conţinut. Dovedeşte o intervenţie post-romana destul de veche şi o băltire îndelungată a apei.
C.122 – Substrucţia treptelor, în suprafaţa S1. Este delimitată spre V de podium, spre S de ZY17a, spre N de ZY17b (scos în întregime), iar spre E de un zid necunoscut, scos de groapa modernă, apropiat de traseul zidului ZY19. Pe umpluturile anterioare sunt aşternute rânduri de bolovani de râu de dimensiuni mari şi mijlocii, care constituie o fundaţie puternică. Peste aceştia este pus un strat de mortar cu mult pietriş, gros de cca. 0,25 m. Între timp partea de E s-a scufundat din cauza umpluturilor anterioare, dincolo de limita de E a fostului zid ZY13. Suprafaţa păstrată este de 2,80 m (E - V) x 3 m (N - S). Nivelul său de lângă podium trebuie să coincidă aproximativ cu nivelul de călcare în curte.
Canale
C1 – Canal post-roman (modern), orientat S - N, a fost identificat în S1. Sesizabil de undeva dintre zidurile ZY2 şi ZY3, sparge zidurile ZY3, ZY18 şi ZY9. Direcţia generale este S - N, dar traseul este oarecum sinuos. Lăţimea interioară este de 0,15-0,20 m. Pereţii sunt compuşi în cea mai mare parte din blocuri de marmură, din lespezi din pavajul curţii, dintr-un fus de coloană şi din pietre de râu. Mai cuprinde puţin nisip aluvionar şi, sporadic, conţinutul unor gropi moderne.
C2 – canal post-roman (modern), orientat SE-NV, a fost identificat în S2, pe o lungime de 5,60 m; lăţime interioară: 0,15-0,20 m. Coboară prin spărturile zidurilor ZY2 şi ZY12 (zidul vestic). Este săpat în contextul 121. Pereţii canalului au următoarea structură: peretele de NE este alcătuit dintr-o lespede de 50 x 65 x 15 cm (provenită de la pavarea curţii), pietre de râu, bucăţi de marmură, iar către ZY12, dintr-un fus de coloana fragmentar lung de 2,55 cm. Din peretele de SV s-au păstrat două rânduri de pietre de râu şi trei plăci de marmură. Canalul este umplut cu nisip aluvionar. Un nisip asemănător se găseşte şi între canalul C2 şi zidul ZY3. Este posibil ca şi aici să fi băltit apa. La SV de canal, în acelaşi context 121, a fost identificat un capitel de marmură decorat cu săgeţi şi ove, aparţinând probabil fusului identificat canalul C2. Un fragment de capitel asemănător a fost identificat în porţiunea de N a arealului cercetat, tot în zona porticului.
Fragmentele de inscripţii identificate în această campanie aparţin unor monumente dedicate zeului Malagbel.
Rezumat
English Abstract Capitoliu Sector

We uncovered the whole area of the Capitoliu situated east of section S1 in 2007. Areas S 4 and S 5 in 2010 are situated to the south and to the north, respectively, of section S 2 in 2008. Overall the uncovered area represents about 80% in Capitoliu. The part west of section S1 remained uninvestigated in 2007.

Zone Y Sector. Palmyrian Gods Temple


It is a tetrastyle Corinthian temple with a narrow pronaos, of the depth of an intercolumnium, followed by a narrower cella. In front of the platform we identified a large fragment from the shaft of a column 1.86 m long, with the upper diameter of 0.56 m, very close to a Corinthian capital in a good state of preservation. Instead, it seems that the porticos fit into shorter columns, with the upper diameter of 0.44 m. Such a cella could be better divided into three niches corresponding to the three Palmyrian deities (Bel, Iarhibol and Malagbel). Judging from our reconstruction of the inscription for Malagbel, we might deal with a base of a statue about 1.50 m wide. Three such statues might sum up a width of 4.50 m, remaining a space of over four meters. The entranceway used to be on the E – W axis, a zone where we identified the foundation of wall ZY7. Opposite it there was a portico to which belongs stylobate ZY6, from where run the large-sized columns, of which at least one is written, linking the decumanus between feature Y and feature X.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu