Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea Fetei | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Paleolitic şi mezolitic;
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca romano-bizantină
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare urbană;
Cetate;
Fortificaţii
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Slava Rusă
Comuna   Slava Cercheză
Punct
Cetatea Fetei
Sector   Sectorul X
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Aparaschivei Dan
Boţan Sever-Petru
Chiriac Costel
Coadă Roxana
Coropceanu Ion
Costea Georgică
Cristea Ştefana
Gătej Mihaela
Geanbai Camelia
Honcu Ştefan
Iacob Mihaela
Marcu Liliana
Midvichi Natalia
Mihăilescu-Bîrliba Lucreţiu
Miriţoiu Nicolae
Mocanu Marian
Munteanu Claudiu-Iuliu
Munteanu Lucian
Neagu Alina
Nuţu George
Opaiţ Andrei
Paraschiv Eugen Dorel
Răileanu Maria-Violeta
Rubel Alexander
Rusu Vera
Soficaru Andrei
Stanc Simina
Cod RAN    161277.01
Raport Campania din anul 2010 a avut ca obiective prestabilite identificarea elementelor arhitecturale din sistemul de acces de-a lungul incintei şi intensificarea săpăturii intra muros, pentru a determina existenţa altor edificii şi, bineînţeles, utilitatea lor. Pe baza studierii aspectelor propuse, ne dorim să putem trage concluzii pertinente legate de destinaţia acestui sector al cetăţii.
În funcţie de numărul studenţilor de care am dispus, ne-am dispersat forţele în câte două puncte de lucru. Iniţial, s-a lucrat în SX, c. 5 şi c. 1-2, iar apoi am trecut în SX1, unde am reuşit să avansăm cu săpătura în c.2.
În ceea ce priveşte incinta şi componentele identificate în anii precedenţi, cercetările din acest an au confirmat o parte din concluziile anterioare, dar au rezultat şi alte probleme complexe. Astfel, am început prin îndepărtarea martorului „de protecţie” lăsat în dreptul întăriturii de un metru ţesute din punctul în care panta se accentuează, cu obiectivul declarat de a observa cum se continuă treptele de acces către partea superioară, respectiv spre V. Reamintim că SX1, secţiunea paralelă cu SX, deschisă tocmai pentru a lămuri şi acest aspect, nu s-a dovedit suficient de utilă pentru a urmări accesul pe trepte. Prin urmare, pe cca. 1,50 m, paralel cu pintenul, am îndepărtat un strat consistent, de 2,90-3,00 m, de dărâmătură cu piatră, mortar şi pământ. Pe această suprafaţă ne-am oprit la -3,60 m, pe un ultim nivel de funcţionare a incintei, corespunzător ultimei trepte din colţul acesteia (treapta nr. 5). Ceea ce am constatat în această zonă sunt elemente care sugerează existenţa unei continuări a treptelor 1-5, dar care sunt prinse în întăritura de 1 m a incintei. Mai precis, sunt alte şapte trepte care ies din linia paramentului interior al zidului de incintă şi urcă până chiar deasupra acesteia. Chiar piatra din colţul incintei îngroşate iese în afară cu circa 0,10 m. Urmează a doua, ieşită cu circa 0,15 m şi aflată la 0,28 – 0,30 m deasupra celei de-a treia. Aceleaşi caracteristici se întâlnesc la toate cele şapte noi trepte identificate. Chiar dacă discuţiile pe marginea utilităţii acestor „mini-trepte” le vom dezvolta mai jos, cert este că dispunerea lor sugerează clar o succesiune a celor cinci trepte din partea inferioară, din dreptul incintei de 2,20 m, cu cele şapte noi trepte din dreptul întăriturii. Din acest motiv, aceste noi elemente le vom numerota de la 6 la 12, de jos, de la colţul îngroşării, către partea superioară, spre V.
În acelaşi sistem constructiv, interesant este şi cum asizele de cărămidă identificate în elevaţia incintei se pierd în zidăria care suprapune ultimele trepte. Numărul asizelor de cărămidă scade (de la patru) pe măsură ce se ajunge către treptele din partea superioară, până când treapta 11 acoperă cu totul ultima asiză. Acest sistem de construcţie este evident caracteristic sec. al VI-lea când a avut loc şi refacerea cetăţii Ibida în ansamblu, şi, implicit, a curtinei X. De altfel, pe lângă elementele arhitectonice analizate încă din primul an de săpătură, materialul arheologic ne îndreptăţeşte să constatăm cel puţin o fază de refacere capitală databilă în sec. al VI-lea, în această parte a cetăţii. În porţiunea proaspăt cercetată, la cca. - 3,58 m , la colţul îngroşării incintei, am descoperit o cataramă trapezoidală de mici dimensiuni (1,70 cm, pe latura paralelă mare, 1,50 cm pe latura paralelă mică, 2 cm lateralele). Această piesă, utilizabilă, cel mai probabil, ca accesoriu de îmbrăcăminte, găsită la cca. 1,50 m de incintă, intra muros, se poate data în sec. al VI-lea, ceea ce întăreşte cronologia stabilită pentru acest nivel şi pe baza monedelor din anii anteriori, dar şi a materialului ceramic relevant.
Revenind la sistemul de trepte, la baza celor cinci trepte de cca. 1 m lăţime, am adâncit săpătura de la martorul de E până la colţul incintei, spre V, pe cca. 2,55 m. Constatarea cea mai importantă a fost aceea că nu avem de-a face doar cu o substrucţie de susţinere a treptelor aşa cum credeam iniţial, ci este vorba de zidul propriu-zis care, pe o lăţime de cca. 1 m, intra muros, susţine acest sistem de trepte. Zidăria este din piatră de calcar de mari dimensiuni (pietre de 0,50 x 0,25 m), cu mortar de calitate, cu o rostuială bine făcută, sesizabilă pe alocuri. În partea cea mai înaltă a secţiunii, spre V, am identificat deja patru asize din această substrucţie. În anul următor vom relua săpătura pentru a ajunge la plinta zidului de incintă.
Cum se poate explica sistemul celor cinci trepte din partea inferioară a secţiunii şi succesiunea cu celelalte şapte trepte care urcă spre incintă? Un lucru care s-a lămurit după campania din acest an este acela că treptele descoperite asigurau accesul pe incintă şi nu către fortificaţia colinară din apropiere. Mai mult, este sigur şi că incinta măsura 3,20 m încă de la proiectarea ei, în sec. al IV-lea, dar avea prevăzut acest sistem de trepte în interior, pe cca. 1 m lăţime. Asta cel puţin până în locul în care avem de-a face cu acutizarea pantei. De aici, discuţia se poate dezvolta pe marginea elevaţiei de un metru lăţime, ceea ce noi am considerat a fi o îngroşare a incintei datorată presiunii pantei. Rămâne de lămurit rostul acelor mici trepte care ies din trasa incintei, dar care se pare că ar continua treptele descoperite la bază, la E de SX. O soluţie ne-a fost sugerată de colegii A. Opaiţ şi D. Paraschiv care au constatat că ar putea fi vorba de o refacere capitală a incintei, în sec. al VI-lea care să fi „afectat” şi respectivele elemente. Treptele preexistente din etapa iniţială de construcţie, din sec. al IV-lea, ar fi putut fi acoperite prin supraînălţarea incintei din locul în care panta devenea foarte abruptă. Astfel, constructorii din sec. al VI-lea ar fi inclus treptele în elevaţie, fără a mai tăia surplusul de piatră ce ieşea din zid. Explicaţia aceasta este pertinentă, de vreme ce avem şi situaţii similare la Curtina G a cetăţii, dar nu ne scuteşte de întrebări suplimentare. Ipoteza de mai sus ar presupune ca toată zidăria de deasupra treptelor să fi fost refăcută, inclusiv elevaţia din partea inferioară a incintei, deoarece este evident faptul că această întăritură este ţesută şi nu adosată. Oricum, ea rămâne viabilă, doar că ar trebui să ne gândim la o reconstrucţie, dacă nu ad fundamentis, oricum foarte amplă. O soluţie vom putea găsi, sperăm, după ce ajungem la plinta zidului de incintă, în cursul cercetărilor din anul următor.
În ceea ce priveşte intensificarea cercetării în SX, c. 1-2, am reuşit să clarificăm situaţia edificiului din care am putut cerceta zidurile Z1 şi Z2. Pe de-o parte, o monedă databilă la sfârşitul sec. al IV-lea – începutul sec. al V-lea, ne-a adus mai aproape de datarea acestui complex, ceramica, sticla şi alte elemente descoperite în campania trecută şi în cea din acest an întărind ideea că a funcţionat, cel mai probabil, din sec. al V-lea. Este, practic, singurul element de datare mai sigur în afară de ceramică. Pe de altă parte, pentru edificiu, cu zidurile Z1 şi Z2 destul de precar păstrate, am putut sesiza doar o singură fază de funcţionare, de vreme ce chiar sub nivelul pe care am găsit şi în acest an o mare cantitate de oase de cabaline şi bovine, am ajuns deja la stâncă. Cel mai probabil, ultima fază, de sec. VI, nu a mai putut fi surprinsă datorită distrugerii sale în perioada modernă, prin popularea zonei de către ţiganii rudari.
Pentru a putea urmări o succesiune stratigrafică în intramuros, în vestul acestei zone a SX am executat o secţionare pe jumătatea suprafeţei. La 0,10-0,15 m de nivelul de construcţie al edificiului, am putut constata existenţa unui strat consistent de piatră, de cca. 2 m lăţime, care mergea paralel cu incinta şi care intra sub Z1. Încă nu putem afirma cu certitudine dacă este vorba despre o cale de acces pe direcţia E - V sau este o altă amenajare. De o parte şi de alta a acestei structuri din piatră neregulată am ajuns deja la stâncă, la -1,65 m, în c.2, spre S, iar spre N, în punctul cel mai de jos, adâncimea maximă surprinsă este de -1,10 m. Prin urmare, avem o diferenţă de nivel de 0,55 m pe o distanţă de aproximativ 5,50 m (N - S) atât cât măsoară zona secţionată. Interesant este că pe stâncă am surprins o şapă de mortar alb lăptos, iar deasupra o mare cantitate de oase de animale mari, zgură de fier, multă ceramică şi sticlă. În colţul de N - V al secţiunii, chiar în profil, sesizăm un fragment de zid pe direcţia NV – SE.
În SX1, c.2, la cca. 1,45 m adâncime (în partea cea mai înaltă a suprafeţei) a apărut un zid orientat NV-SE, aproximativ paralel cu direcţia incintei şi care traversează secţiunea. Din lungimea sa am surprins cca. 4,50 m, iar în lăţime măsoară 0,70 m. Este construit din piatră de dimensiuni medii şi mari şi face parte, cel mai probabil, dintr-un edificiu destul de bine închegat. Cercetarea acestuia va constitui unul dintre obiectivele noastre din anul următor.
În ceea ce priveşte materialul arheologic descoperit în cursul campaniei din 2010, menţionăm, pe lângă o cantitate importantă de ceramică din sec. IV-VI (tipuri deja bine cunoscute la Ibida: amfore LR1, LR2, Kuzmanov XV, ceramică provincială vest-pontică), fragmente de pahare, cupe şi geam de sticlă, o lamă de cuţit din fier, de cca. 0,15 m lungime, identificată la baza incintei, la –3,30 m, un fragment de pieptene de os, în SX, c. 1, -1,60 m, mai multe piroane, un belciug din fier, dar şi o cataramă de bronz, SX, c. 5, -2,58 şi două monede de sec. IV, una în SX, c. 5, -5,10 m, iar a doua în SX, c.2, -1,40 m.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu