Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Tărtăria | Comuna: Săliştea | Judeţ: Alba | Punct: Gura Luncii | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade
Neolitic;
Eneolitic
Categorie
Civil;
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Tărtăria
Comuna   Săliştea
Punct
Gura Luncii
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălan Gabriel
Dumitrescu-Chioar Florian
Fântâneanu Cristinel
Luca Sabin Adrian
Natea Gheorghe Vasile
Niţu Florina Maria
Palaghie Vasile
Pinter Zeno-Karl
Rustoiu Gabriel Tiberiu
Suciu Cosmin Ioan
Teodorescu Raluca Maria
Tudorie Anamaria
Cod RAN    7080.01
Raport Aşezarea de la Tărtăria - Gura Luncii, este localizată lângă halta Tărtăria, pe un mic promontoriu lung de 300-350 m şi lat de 150 m, pe prima terasă neinundabilă a Mureşului. Situl a fost descoperit de către Endre Orosz în 1906. Situl aparţine de comuna Săliştea, cunoscută ca Cioara până în 1965.
Campania din 2010 a avut drept obiectiv identificarea traiectului săpăturilor din 1989 efectuate de prof. Iuliu Paul în zona nordică a sitului şi corelaţia acestora cu săpăturile mai vechi ale lui K. Horedt (1942, 1943) şi N. Vlassa (1961).
În acest sens a fost trasată, folosindu-se o staţie topo Leica TC 805, o suprafaţă (SI/2010) cu dimensiunile de 16 x 8 m. O a doua suprafaţă, SIA /2010 (16 m lungime), este despărţită printr-un martor de 16 x 1,20 m de SI/2010 (în partea nordică a acesteia) şi a încercat să surprindă zona de taluzare a terasei şi vechile săpături.
Pentru săpăturile din 1989, conduse de Iuliu Paul, nu au fost publicate planuri sau rapoarte de cercetare, singurele repere au fost cele din comunicarea susţinută de Iuliu Paul cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Cauza al Universităţii de Vest din Timişoara, din 23 mai 2007, ocazie cu care au fost prezentate câteva profile stratigrafice şi a fost discutată (tangenţial) stratigrafia sitului. În documentul care însoţeşte prezentarea există un plan topografic (Paul 2007, plan II) cu amplasarea secţiunilor din 1989, în corelaţie cu cele din 1942, 1943 şi 1961. Din nefericire imaginea este alb-negru şi nu se pot deosebi foarte clar detaliile. Tot cu acest moment sunt prezentate două planuri ale SG1/1989 (profilul SG1, peretele de SE – 10 m lungime şi profilul de SG1, peretele de SV cu o lungime de 4 m). Această secţiune a surprins caseta G/1961 săpată de N. Vlassa. Fără nici un profil mai există pe plan o secţiune (SI/1989, care porneşte în continuarea la SG1/1989 înspre mijlocul terasei) şi încă o suprafaţă mai mică (SIA/1989).
SI /2010 şi SIA /2010 au fost caroiate cu unităţi de 2 x 2 m folosind ţăruşi metalici.
În suprafaţa SI/2010 a fost identificat un nivel de călcare aparţinând culturii Petreşti, imediat sub stratul de pământ arabil, ceea ce verifică stratigrafia din 1989. Nivelul de călcare poate aparţine unei locuinţe cu podea de pietriş, existând zone compacte de pietre aflate în poziţie primară. De asemenea a fost surprinsă o vatră (V1), în c.13 şi 21 cu un diametru de aproximativ 1 m, construită pe un strat de pietriş peste care s-a turnat un strat de lut bătătorit. Apar foarte multe fragmente ceramice, bucăţi de râşniţe, bucăţi de chirpic (unele masive cu urme de nuiele), fragmente osteologice, silexuri şi obsidian. Pictura se păstrează foarte bine. Există multe vase aflate in situ dar există şi fragmente în poziţie secundară. Nivelul de călcare se află la 0,25 -0,35 m adâncime şi este posibil ca unele fragmente au fost purtate de plug. Astfel au fost puse în evidenţă, disparat, fragmente Coţofeni, Vinča şi Lumea Nouă. Nivelul de călcare este mai afectat în zona de SV a SI/2010. O secţiune veche (SI/1989) a fost surprinsă la 6,45 m de profilul de vest al SI /2010. Profilurile suprafeţei SI /2010 sunt paralele cu cele ale SI/1989. Secţiunea veche (SI /1989) a fost golită pentru a se înregistra profilurile stratigrafice. Secţiunea nu a fost golită complet în 1989, în special jumătatea de E.
În partea nord-vestică a SI/1989 a fost înregistrat un nivel de cioburi, foarte compact (h=10-25 cm), care provine de la fragmentele ceramice abandonate în 1989. Un fragment antropomorf deosebit se află printre acestea. Lipsesc materialele pictate şi avem foarte puţine fragmente ornamentate.
Suprafaţa SIA/2010 a fost trasată pe marginea actuală a terasei puternic taluzată de vechile săpături. A fost golită, şi aici, vechea secţiune SI/1989 pe aproximativ 2 x 2 m. Sterilul a fost atins doar în jumătatea de vest, partea estică (1 m) nu a fost golită complet în 1989.
În zona vestică a SIA/2010 a fost identificată, la aproximativ 1,30-1,40 m traiectul unei alte suprafeţe (SIA/1989) caracterizată printr-o nuanţă negru-cenuşiu cu un sol afânat. Aceasta a tăiat un complex adâncit Petreşti (numit de noi G1 /2010). Complexul G1 /2010 a fost golit şi are o adâncime (de la nivelul de la care a fost surprinsă) de 1,06 m, cu două niveluri de umplere. Un pandantiv întreg de spondylus a fost recuperat din G1/2010.
În zona estică a SIA/2010 a fost identificat nivelul de călcare Petreşti prezent şi în SI /2010. Acesta este mult mai bine păstrat decât în SI/2010 pentru că se află pe marginea actuală a terasei şi nu a fost deranjat de lucrările agricole. Au fost recuperate vase ceramice in situ de dimensiuni mijlocii. Au mai fost identificate două sondaje de tip carotă, de dată recentă. În partea nordică a fost observată o secţiune veche (cel mai probabil suprafaţa C/1943), cu o nuanţă gălbuie şi un sol afânat, care taie nivelul Petreşti. Traiectul acesteia nu este paralel cu cel al secţiunii SI /1989 sau al suprafeţei SIA/1989.
În concluzie putem spune că obiectivul de a identifica traiectul vechilor săpături a fost îndeplinit. Profilurile stratigrafice documentate în SI/1989 permit folosirea unei strategii adecvate pentru următoarele campanii. Nivelul de călcare Petreşti a fost documentat şi demontat iar materialele sunt în prelucrare.
Rezumat
English Abstract The settlement of Tărtăria - Gura Luncii is located next to Tărtăria station on a small promontory 300-350 m long and 150 m wide, on the first non-floodable terrace of Mureş river. The site was discovered by Endre Orosz in 1906. The site belongs to Săliştea commune, known as Cioara until 1965. The campaign in 2010 was intended to identify the track of the excavation in 1989 conducted by Professor Iuliu Paul in the north area of the site and their correlation with the earlier excavations of K. Horedt (1942, 1943) and N. Vlassa (1961).
Bibliografie K. Horedt, Săpături privitoare la epoca neo şi eneolitică, în Apulum, III, 1949, pp. 44-69.
Gh. Lazarovici, M. Lazarovici, Arhitectura Neoliticului şi Epoca Cuprului din România, I, Neoliticul, Iaşi, 2006.
Gh. Lazarovici, Z. Maxim Kalmar, Tărtăria, Cluj-Napoca,1991.
S.A. Luca, New discoveres of the Neolithic and Aeneolithic fine arts at Tărtăria and Lumea Nouă, Alba County, and matters concerning their typology and chronology, în Acta terrae Septemcastrensis, II, Sibiu, 2003, pp. 18-42.
I. Paul, Enigma tăbliţelor de la Tărtăria – Schiţă preliminară, Ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa a Universităţii de Vest Timişoara, 23 mai 2007.
C. I. Suciu, Cultura Vinča în Transilvania, în Biblioteca Brukenthal, XLIV, Sibiu, 2009.
N. Vlassa, Chronology of the Neolithic în Transylvania in the light of the Tărtăria Settlement’s Stratigraphy, în Dacia Nouvelle Serie, VII, 1963, pp 485-484.
N. Vlassa, Unele probleme ale Neoliticului Transilvaniei, în Acta Mvsei Napocensis, IV, 1967, pp. 403-424.
N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei – Studii, articole şi note, Cluj-Napoca, 1976.
D. G. Zanotti, The Position of the Tărtăria Tablets within the Southeast European Copper Age, American Journal of Archaeology, Vol. 87, No. 2 (Apr., 1983), pp. 209-213.
XXX, Repertoriul arheologic al judeţului Alba, în Bibliotheca Mvsei Apvlense I, Alba Iulia 1995.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu