.
Ardud | Judeţ: Satu Mare | Punct: Cetatea Károlyi | Anul: 2010
Anul:
2010
Epoca:
Epoca bronzului;Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală târzie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Cetate
Localizare pe hartă:
Județ:
Satu Mare
Localitate:
Ardud
Comuna:
Ardud
Punct:
Cetatea Károlyi
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Csók Zsolt Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Culic Vasile Daniel Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
El Susi Georgeta Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Izdrăilă Gabriel SC Damasus SRL Braşov
Marcu-Istrate Daniela Veronica responsabil SC Damasus SRL Braşov
Szőcs Péter Levente Muzeul Judeţean Satu Mare
Cod RAN:
Raport:

Prima menţiune documentară a cetăţii de la Ardud a fost făcută în 1456 când Nicolae Drágffy şi Mihai, fiul lui Sandrinus, au obţinut dreptul de a ridica în acest loc o cetate din lemn sau din piatră, cu ziduri, turnuri şi şanţuri, cu condiţia să nu o întoarcă împotriva locuitorilor. După o însemnare din anul 1545, construcţia cetăţii a început abia în anul 1487, sub coordonarea lui Bartolomeu Drágffy. Un alt in...diciu îl avem din anul 1565, când Ioan Sigismund, principele Transilvaniei şi aliatul paşei de la Buda, nereuşind să cucerească cetatea de la Satu Mare, şi-a îndreptat atenţia spre cea de la Ardud. În urma unui asediu, Ardudul a fost ocupat şi cetatea grav afectată. Din 1711 contele Károlyi Sándor devine unic proprietar al Ardudului, unde va începe să-şi construiască o reşedinţă în stil baroc peste ruinele medievale. În anii 1890 turnul de SV a fost refăcut în totalitate în stil neo-gotic. Castelul a funcţionat până în a doua jumătate a sec. XIX, când a fost abandonat, deteriorându-se treptat până la starea de ruină parţial îngropată în care se găseşte astăzi.
Cercetarea arheologică a fost axată, la solicitarea proiectantului general, în zona ruinelor de pe latura de S a cetăţii, mai exact turnul de SV şi cel de SE, turnul de poartă şi clădirile dintre acestea. De asemenea, pentru stabilirea unei matrice stratigrafice şi delimitarea edificiilor din jurul curţii interioare au fost trasate două unităţi de cercetare magistrale, cu axa N - S şi V - E. În total au fost realizate 14 unităţi de cercetare, 11 secţiuni şi 3 suprafeţe.
În urma cercetării arheologice au fost identificate 108 structuri zidite, 32 complexe şi o mare cantitate de materiale arheologice.
Structura naturală a terenului, solul viu, este un lut gălbui compact pe care l-am identificat pe toată suprafaţa cercetată, la cote diferite, în funcţie de configuraţia naturală a terenului. Cea mai înaltă cotă se află la –1,20 m (medie). Peste solul viu a fost identificat primul nivel de locuire al actualului perimetru al cetăţii, aparţinând epocii bronzului. Primul nivel cert de amenajare medievală, un strat gălbui amestecat pe alocuri cu pelicule de pământ negru, a rezultat foarte probabil din săparea şanţului de apărare, el fiind folosit pentru ridicare nivelului curţii interioare a cetăţii.
Nivelul amintit mai sus este suprapus de amenajări databile, pe baza materialului arheologic, în sec. XVI. A fost identificat un nivel de călcare din piatră sfărâmată, cu o grosime medie de 0,12 m şi limita superioară la – 0,04 m. Nivelul ce ţine de amenajarea castelului baroc are o grosime medie de aproximativ 0,20 m şi are cota superioară la +0,18 m.
Cetatea medievală
În urma cercetărilor arheologice a fost identificată ruina unei cetăţi de piatră ce se încadrează cronologic în sec. XV-XVI. Cetatea are formă dreptunghiulară, cu patru turnuri de colţ şi un turn de poartă pe latura de S. Doar turnurile de pe latura de S a cetăţii au fost cercetate, ele fiind de formă circulară, cu partea dinspre interior deschisă (sub formă de buclă) şi cu ziduri groase de 2 m. Zidul de incintă a fost văzut pe toate laturile cetăţii, în unităţile de cercetare. Turnul de poartă are dimensiunile de 7 x 6 m, cu axul mai lung orientat NV-SE şi fundaţii late de 2,20 - 2,30 m.
Şanţul de apărare
În jurul cetăţii este vizibil un şanţ de dimensiuni mari, datorat după toate probabilităţile locuirii preistorice şi refolosit în etapa medievală. În cele două secţiuni magistrale s-a observat faptul că în etapa medievală şanţul era mai larg, avansând cu cca. 9 m spre platoul actual al cetăţii (atât dinspre N cât şi dinspre S). Zidul de incintă fusese plasat astfel chiar la marginea şanţului. Ulterior, într-o perioadă pe care nu o putem preciza dar în orice caz înainte de etapa barocă, şanţul a fost umplut parţial, în jurul zidului de incintă creându-se un fel de bermă.
Etapa barocă
La începutul sec. XVIII la Ardud a fost construit un castel care a folosit în mare măsură ruinele medievale, în momentul respectiv probabil vizibile, măcar parţial, la suprafaţa terenului. Zidul perimetral de incintă a fost preluat ca atare, consolidat până la talpa fundaţiei şi înălţat. Cele două turnuri de colţ de pe latura sudică au fost refăcute complet, cel de E pe acelaşi amplasament iar cel de V deplasat spre interiorul curţii. Turnul de poartă a fost şi el refăcut pe ruinele vechi. Nu am cercetat turnurile de pe latura nordică.
Etapa barocă a venit cu o încărcătură mult mai mare de construcţii pe laturile cetăţii, toată suprafaţa fiind ocupată de corpuri de clădiri care făceau legătura între turnuri, multe dintre ele prevăzute cu pivniţe. În această etapă de cercetare au fost dezvelite: o parte din clădirile de pe latura de nord a castelului (încăperea VI); o pivniţă pe latura de E (încăperea II) cu un culoar în faţă (încăperea VIII), din care se realiza accesul; 4 încăperi pe latura de V (încăperile I, III, IV şi VII); 4 încăperi pe latura de S, între cele două turnuri (IX, X, XIV şi XV). De asemenea, în turnul de poartă a fost identificată şi golită parţial o încăpere (V). În faţa turnului de poartă au mai fost identificate o serie de alte încăperi, cercetate doar parţial.
În săpătură a fost descoperită o cantitate destul de mare de materiale arheologice, constând în principal din fragmente de vase şi cahle, cele mai multe dintre acestea datând din sec. XVI-XVII.

English Abstract:

Site: Karolyi Fortress

The archaeological investigation focused on the area of the ruins in the south side of the fortress, more exactly the southwest tower and the southeast one, the gate tower and the buildings in between. At the same time, in order to establish a stratigraphic matrix and to delimit the buildings around the inner courtyard we investigated two main units, oriented to N – S and W – E. We conducted 14 investigation units, 11 trenches and three surfaces in all.
Following the archaeological excavations we identified the ruin of a stone fortress that dates to the 15th – 16th centuries. The fortress is rectangular in shape, with four corner towers and a gate tower on the south side. Around the fortress one can see the large-sized ditch dug, in all probability, during the prehistoric occupation and reused during the Middle Ages.
At the beginning of the 18th century, at Ardud a castle was built that used to a large extent the mediaeval ruins, at that time probably visible, at least partially, above ground. The Baroque period produced much more constructions on the sides of the fortress, as the entire area was occupied by buildings that linked the towers, many of them provided with cellars. In the excavation we discovered a rather large quantity of archaeological finds, mainly consisting of sherds and stove tiles, most of them dating to the 16th – 17th centuries. The castle was used up to the second half of the 19th century, when it was deserted, and gradually deteriorated to the ruin partially sunken today.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO