.
Vorniceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Pod Ibăneasa | Anul: 2010
Anul:
2010
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade:
Eneolitic
Categorie:
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă
Județ:
Botoşani
Localitate:
Vorniceni
Comuna:
Vorniceni
Punct:
Pod Ibăneasa
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Ciucălău Daniel Muzeul Judeţean Botoşani
Diaconescu Maria responsabil Muzeul Judeţean Botoşani
Setnic Eduard Gheorghe Muzeul Judeţean Botoşani
Cod RAN:
Raport:

In acest an s-au încheiat cercetările arheologice preventive din punctul Pod Ibăneasa, sit cu o suprafaţă estimată la cca. 2 ha, afectată de lucrările hidrotehnice pentru prevenirea inundaţiilor, în zona de vărsarea a râului Ibăneasa în Jijia. Situl cucutenian cunoscuse şi anterior deteriorări ce au fost amintite în primele rapoarte preliminare.
Prin săpăturile de la Vorniceni nu s-a urmărit cercetarea int...egrală a aşezării cucuteniene, ci identificarea principalelor vestigii - locuinţe, gropi menajere sau de cult, în suprafaţa aparţinând „Apelor Române”. Cercetările din acest an s-au concentrat în zona de S - V a platoului în vederea eliberării de sarcină arheologică. Secţiunile realizate pe platoul propriu-zis şi pe pante se încadrează într-un sistem ce permite identificarea modului de dispunere a locuinţelor în cadrul aşezării, cercetarea zonei centrale a platoului ce coboară în şea şi surprinde o zonă cu un strat gros de pământ negru-măzăros - cernoziom aflat sub stratul arabil , ce ajunge la o grosime de cca. 1 m, suprapunând nivelul cucutenian. Stratul respectiv conţinea foarte puţine materiale cucuteniene. Am căutat o explicaţie acestui fenomen, astfel au fost trasate S21 perpendicular pe S22 spre a observa ce suprafaţă acoperă acest strat de pământ negru, provenienţa sa. De asemenea, urma a fi cercetată şi partea mai înaltă a platoului, în aria căreia se afla L10, identificată în 2003 în S11, locuinţă ce speram că va releva prin poziţia sa unele dintre cele mai interesante aspecte. Cu surprindere am constatat că tocmai această parte a platoului a fost afectată de lucrări antropice iniţiate în 1987 de C.A.P. de atunci, de umplere a gropilor lutăriei aflate în pericol de prăbuşire. In acest scop a fost utilizat un utilaj ce a „ras” inclusiv stratul cucutenian făcând inutilă cercetarea în acest spaţiu.
Situl cucutenian de la Pod Ibăneasa a furnizat şi în acest an 2010 materiale semnificative ce îi confirmă importanţa deosebită între aşezările atribuite fazei A-B a culturii Cucuteni.
In ultima campanie de săpături arheologice au fost trasate şase secţiuni, cinci orientate E - V şi una orientată N - S. Încă de la începutul campaniei, în partea centrală a S21 s-au distins resturile unei locuinţe cucuteniene.
L17 - construcţia nu a avut platformă, astfel forma şi dimensiunea acesteia s-a făcut cu oarecare aproximaţie. Totuşi se poate afirma, după materialele răspândite că locuinţa propriu-zisă avea orientarea E - V. Locuinţa a avut o lungime de cca. 7 m şi o lăţime de cca. 5 m. Drept amenajare interioară a fost sesizată o râşniţă mozaicată spartă în 7 bucăţi în capătul de SV al acestei construcţii. Alte două râşniţe de gresie s-au găsit pe latura de E şi NV a locuinţei. Resturi de la pereţii construcţiei s-au prăbuşit peste ceramică pe latura de S şi de E. Lutuieli mărunte cu urme de nuiele, friabile, neuniforme, făcând parte din structura pereţilor se găsesc pe latura de S-V şi N-E, însă cele mai multe apar în zona centrală a locuinţei. Acestea sunt arse de la roşu intens la portocaliu având în compoziţie pleavă şi şamotă. Materialul osteologic în L17 s-a dovedit sărăcăcios. Ceramica descoperită în locuinţă este extrem de fragmentată, aparţine tuturor categoriilor: grosieră, fină, ornamentată prin pictură, inclusiv ceramică de tip „C”. Din inventarul acestei locuinţe putem aminti fragmentele ceramice de la un vas tip amforă de la care lipseşte gura, două statuete antropomorfe, trei percutoare şi diverse alte unelte realizate din silex.
Groapa nr. 40 se distinge prin diversitatea şi cantitatea materialelor descoperite. Aceasta apare pe traseul S22, între m. 12-17 fiind poziţionată pieziş pe lungimea acestuia la adâncimea de -1,10 – 3,10. Nu a putut fi cercetată integral, continuându-se în profilul secţiunii. Pe una din laturi are profil neregulat, în trepte, baza albiată. Groapa a fost săpată probabil pentru lutul nisipos folosit la ceramică, apoi a fost utilizată drept groapă menajeră. Conţinutul acesteia se compune din: bucăţi de chirpic, straturi diverse de cenuşă, cărbune, lentile de pământ negru, mai puţin de cel galben, nisip, humă, în straturi succesive, intercalate cu fragmente ceramice, oase de dimensiuni mari, de bovine, câteva gresii. Materialul ceramic din groapă a fost bine conservat datorită mediului oferit de prezenţa cenuşii. Partea superioară a Gr. 40 a fost umplută cu bucăţi de chirpic, resturi de vatră. A fost recoltată o cantitate însemnată de fragmente ceramice, în special de dimensiuni medii, cele mai multe acoperite de calcar. Au fost recunoscute următoarele forme: pahare, vase binoclu, vase suport, capace, vase globulare. Pe lângă ceramică s-au mai găsit: statuete antropomorfe, unelte de os, corn de cerb.
Groapa nr. 41 s-a ivit în capătul de E al S22, între m 1,80 şi 3. Privită din profil aceasta are forma unei alveolări, gura circulară, fundul concav. E săpată din stratul de pământ galben murdar şi ajunge în stratul galben de la -1,50 la 1,86 m. Pământul de umplutură e de culoare cenuşie mai ales datorită conţinutului acesteia compus din cenuşă, pământ galben nisipos, suprapus de un strat negru-cenuşiu. Inventarul Gropii 41 cuprinde fragmente ceramice de la capace, vase binoclu, vase suport, bucăţi de vatră făţuită, chirpic, oase, coarne de cerb prelucrate.
Groapa nr. 42 a apărut pe traseul S21, în capătul de N, m. 1,70 – 3,60, la o adâncime de 1,70 la 2,15 m. Are formă aproape rotundă în plan, profilul tronconic, pereţii drepţi, baza puţin albiată. Pământul de umplutură este cenuşiu în amestec cu negru cenuşiu. Inventarul gropii e compus din bucăţi de vatră făţuită, chirpic, fragmente ceramice de la vase binoclu, străchini, vase crater, pahare, castroane, vase bitronconice, statuete antropomorfe.
Groapa nr. 43 a atras atenţia prin faptul că a apărut la o adâncime foarte mică, la – 0,10 m (datorită lucrărilor antropice amintite) şi ajunge la – 1,40, în S25 în capătul E al S25. Are formă ovală în plan, profilul în trepte, baza sub formă de castron. Pământul de umplutură este brun – cenuşiu cu lentile de cenuşă, nisip murdar, pământ galben. Conţine puţine oase, fragmente ceramice, râşniţă, chirpic, fragmente de la o placă de cuptor, chirpic cu amprente de frunză.
Groapa nr. 44 era situată în apropierea L17, probabil groapa sa menajeră, situată dincolo de capătul de N-E al acesteia. Are forma aproape rotundă, fund uşor albiat, situată la adâncimea de 0,40 – 0,70. Este destul de săracă, sunt puţine resturi menajere: cenuşă, pământ brun-cenuşos, fragmente ceramice, puţine oase, o râşniţă.
Pe parcursul desfăşurării cercetărilor arheologice am observat că în stratul de cernoziom având o grosime de cca. 1 m, ce a suprapus nivelul cucutenian s-au aflat mai ales fragmente ceramice din pastă neagră – cenuşie, cu striuri în val sau continui, aparţinând culturii Dridu.
Dintre piesele deosebite descoperite în acest an putem aminti: două fragmente ceramice cu protome animaliere, o lamă de silex lungă de 17,5 cm, statuete antropomorfe lucrate cu deosebită atenţie, unelte de os şi corn. Multe fragmente de vase sugerează prezenţa în acest sit a unor forme ceramice noi, dovedind creativitatea şi ingeniozitatea artiştilor ceramişti din această aşezare. Descoperirile de la Vorniceni au îmbogăţit repertoriul de forme şi decor ceramic pentru faza A-B, au confirmat existenţa unor caracteristici locale ale aşezării de aici. O parte din piesele întregite au intrat în expoziţia de bază a Muzeului Botoşani. După ce au făcut parte din diverse expoziţii tematice, un număr de vase au fost selectate pentru a participa în expoziţiile externe dedicate neoliticului românesc. Cu siguranţă cercetările de la Vorniceni vor contribui la îmbunătăţirea periodizării fazei de mijloc a culturii Cucuteni.
Materialele descoperite în această campanie au fost aduse la Muzeul Judeţean Botoşani pentru a fi restaurate, cercetate.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO