Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Domestic;
Industrial
Tipuri de sit
Exploatare/carieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bistriţa-Năsăud
Localitate   Beclean
Comuna   or. Beclean
Punct
Băile Figa
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Adela (Mateș) Kovacs Muzeul Judeţean Botoşani
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Harding Anthony F. Universitatea Exeter, UK
Kavruk Valerii responsabil Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Marinescu George Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud
Ştefan Călin Dan Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Ştefan Maria Magdalena Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Zăgreanu Radu Iustinian Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud
Cod RAN    32492.02
Raport Situl este amplasat în nord-vestul Podişului Someşan, la cca. 3 km S de marginea estică a oraşului Beclean şi cca. 600 m NV de marginea nordică a satului Figa. El ocupă valea unui pârâu (Pârâul Sărat) care străbate partea inferioară a unei depresiuni care s-a format deasupra unui zăcământ de sare gemă.
Situl a fost descoperit în anul 1977 de către geologul Ioan Chintăuan1. În anii 2005 – 2006 a fost efectuată examinarea şi evaluarea ştiinţifică a sitului. În anul 2008 situl a fost clasat ca monument istoric de grupa A. Începând cu anul 2007 s-au desfăşurat cercetări arheologice sistematice. Săpăturile au cuprins 22 de secţiuni unde au fost descoperite vestigii ale exploatării miniere a sării (construcţii, instalaţii şi unelte utilizate în minerit).
Analizele C14 au arătat că situl datează din epoca bronzului, prima şi a doua epocă a fierului, din perioada post-romană şi din sec. al XIX-lea.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că situl cuprinde o suprafaţă de cca. 500 m (N - S) x 200 m (V - E), cu o concentrare mai consistentă a materialului arheologic în valea Pârâului Sărat. Cercetările din campaniile precedente au scos în evidenţă faptul că în partea nordică a sitului, respectiv în SIII există trei complexe cu pereţii din pari verticali şi nuiele împletite.
În anul 2010 au fost continuate cercetările în SIII. Ea a fost extinsă în partea sa nord-vestică cu 64 m2. Carourile cercetate sunt β-α-A-B/1`-1-2-3. Cercetările din această zonă au fost îngreunate de apa care izvora din fundul şi pereţii secţiunii. În această situaţie apa era în permanenţă evacuată cu pompe.
Complexul 3
Cercetările au permis dezvelire completă a porţiunii nord-vestice a cpl.3 descoperit anterior. Peretele arcoidal al acestui complex pare să fi fost afectat de o construcţie mai târzie formată din pari masivi înfipţi în pământ, însă ulterior căzuţi.
În aceeaşi zonă a fost descoperită o structură din nuiele împletite (structura 758) care avea direcţia NE-SV. Acest complex nu a fost finalizat de cercetat deoarece nuielele continuau traseul în peretele sudic al suprafeţei cercetate.
Groapa 2
Pe malul vestic al Pârâului Sărat, la adâncimea de 0,50 m de la suprafaţa terenului, în urma răzuirii, a fost evidenţiat conturul unui complex adâncit, de formă ovală, a cărui parte vestică intra sub malul secţiunii. În urma golirii părţii estice a gropii s-a constatat că aceasta era săpată în solul ce suprapunea zăcământul de sare gemă. Pereţii gropii au fost verticali, iar fundul îl constituia roca de sare gemă. Umplutura gropii cuprindea alături de fragmente ceramice cenuşă compactă, concreţiuni de pământ galben şi fragmente mici de lemn.
Groapa 3
Lângă marginea de S a Gr.2, pe fundul acesteia, a fost descoperită o groapă săpată în roca de sare, probabil de formă circulară. Atât în umplutura Gropii 2 cât şi în cea din Groapa 3 a fost găsită ceramică din perioada finală a Bronzului timpuriu, grup Iernut. Printre multitudinea de fragmente ceramice remarcăm fragmente cu decor striat, precum şi fragmente cu decor textil pe suprafaţa exterioară.
Pe suprafaţa c.β-α/1-2-3 precum şi pe suprafaţa cuprinsă de c.A/1`-1, după demontarea Gropii 2 s-a ajuns la roca de sare gemă respectiv la stratul steril. Roca de sare nu avea aspect uniform, având diverse culori care variau între alb şi tonuri de gri.
O situaţie aparte a fost observată la roca de sare care în c.B/1-2 avea direcţia NE-SV şi prezenta doi pereţi aproape verticali amplasaţi la 1 m distanţă, pe o lungime de 2,5 m. În partea nord-estică groapa comunică cu un canal orientat SE-NV dispus perpendicular faţă de axul lung al intrândului. Acest intrând în rocă a fost săpat până la adâncimea de 3,10 m de la suprafaţa actuală a terenului. Nu s-a găsit limita inferioară a acestei gropi în rocă, iar lucrările nu au continuat din motive de protecţia muncii. În această groapă excavată în sare nu au fost descoperite materiale arheologice. Culoarul ar putea avea origine antropică, existând posibilitatea să fie intrarea într-o mină.
Dintre piesele descoperite menţionăm numeroase fragmente ceramice precum şi un „cârlig” din lemn, cep din lemn cu perforaţie, pene de fixare din lemn, elemente de construcţie. La finalul campaniei au fost prelevate noi mostre pentru datare cu C14.
Situl de la Băile Figa reprezintă un monument preistoric şi antic al mineritului sării unic în zona sud-estică a Europei.
Numeroasele fragmente ceramice descoperite în acest an în partea de N a sitului în complex, respectiv Groapa 2 demonstrează fie o locuire permanentă fie una sezonieră pe parcursul Epocii Bronzului.
Dincolo de valoarea ştiinţifică a sitului de la Băile Figa, acesta are un potenţial turistic deosebit, deoarece în vecinătatea lui s-a amenajat complexul balnear „Băile Figa”.
În acest an am organizat a doua ediţie a evenimentului „Ziua Porţilor Deschise la Şantierul Arheologic Băile Figa” în perioada 20 - 21 august 2010. Numărul de vizitatori la şantierul arheologic a fost unul substanţial în acest an, fiind atât vizitatori sporadici cât şi grupuri organizate, cu prilejul „Zilei Porţilor Deschise”, dar şi pe parcursul cercetărilor desfăşurate.
La evenimentul organizat de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni au participat arheologi din ţară şi străinătate, reprezentanţi ai autorităţilor locale, personalităţi culturale şi politice ale judeţului Bistriţa-Năsăud, precum şi numeroşi locuitori ai oraşului Beclean.
Rezumat
English Abstract Băile Figa site was discovered in 1977. The systematic excavations were performed starting with 2006 and we opened 22 trenches. A rich evidence for salt production was discovered all over this site, including wooden structures and mining tools. In 2010, the work was focused on the north western corner of Trench III. Only the western part of Feature 3 was uncovered: the arch-shaped wattle wall. On the western slope of the Salty Stream was noticed a ceramic complex, named Pit 2. This pit was set directly on the rock salt. We investigated the eastern part of the pit and the western part of it was going on under the western limit of the trench. The filling of the pit was made of sherds, yellow earth, compact layer of ash and small wood fragments. We discovered in this pit striated and “textile” decorated sherds. The sherds can be framed in the final stage of Early Bronze Age, Iernut group. Right under Pit 2 appeared a pit dug in the rock salt (80 cm diameter) with relative circular shape. This year we reached to the rock salt, the sterile soil. We noticed that the salt does not have a uniform aspect.
Among the items discovered, we mention many sherds a wooden “hook”, perforated pegs, wood stoppers, and construction elements. At the end of this year campaign were took new wood samples for C14 dating.
In order to preserve the wooden evidence, all the wood elements were covered with black plastic sheets and mud.
Bibliografie Anthony F. Harding, Valeriu Cavruc, Repertoriul selectiv al siturilor arheologice cu vestigii ale exploatării sării din România: Băile Figa, în Valeriu Cavruc, Andrea Chiricescu (ed.) Sarea, Timpul şi Omul, Catalog de expoziţie, editura Angustia, Sfîntu Gheorghe, 2006, p. 56-58.
Kavruc 2008: Valerii Kavruk, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2007, CIMEC – Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 2008, http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=3829.
Cavruc, Harding 2008: Valeriu Cavruc, Anthony F. Harding, Noi cercetări arheologice privind exploatarea sării în nord-estul Transilvaniei. Raport preliminar, în D. Monah, Gh. Dumitroaia, D. Garvăn (ed.), Sarea, de la prezent la trecut, BMA, XX, Piatra-Neamţ, 2008, p. 149-177
Kavruc 2009: Valerii Kavruk, Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2008 - VALACHICA XXI-XXII, CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 2009, http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2009/cd/index.htm).
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu