Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Călugăreni | Comuna: Eremitu | Judeţ: Mureş | Punct: Vicusul castrului roman de la Călugăreni | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare rurală;
Aşezare civilă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Călugăreni
Comuna   Eremitu
Punct
Vicusul castrului roman de la Călugăreni
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cioată Daniel Muzeul Judeţean Mureş
Cociş Sorin Ilie Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Crişan Coralia Muzeul Judeţean Mureş
Man Nicoleta Muzeul Judeţean Mureş
Pánczél Szilamér-Péter Muzeul Judeţean Mureş
Cod RAN    116616.07
Raport Potrivit Proiectului anual de cercetare, în 2011 s-a urmărit pe de o parte verificarea extinderii vicusului în imediata apropiere a castrului, respectiv în zona cuprinsă între latura nordică a castrului şi râului Niraj, iar pe de altă parte verificarea stratigrafiei din zonă, surprinderea primelor locuinţe, dispunerea lor în teren în raport cu castrul şi drumurile principale.
Satul Călugăreni face parte din punct de vedere administrativ din comuna Eremitu, judeţul Mureş. Accesul în sat se face pe drumul judeţean 153 A. Satul este străbătut de râul Niraj. Distanţele până la cele mai apropiate localităţi sunt Miercurea Niraj - 15 km, Sovata - 20 km, Reghin - 25 km şi Tg. Mureş - 35 km.
Situl se află în apropierea râului Niraj, la capătul vestic al satului, în spatele ultimelor case şi a drumului de ţară care face legătura cu satul Dămieni. Castrul se află amplasat pe terenul arabil din spatele caselor, parţial intră în grădinile de pe lângă case. Vicusul este amplasat de-a lungul drumului spre Dămieni, de-o parte şi de alta, având o întindere destul de mare, materialul ceramic extinzîndu-se pe o suprafaţă de cca 5 ha. După informaţiile adunate din scrierile mai vechi (Orban, Neigebauer, Marsigli, Paulovics) se pare că termele erau amplasate aproape de Niraj, aproximativ în dreptul porţii principalis sinistra.
În ceea ce priveşte terenul, acesta este destul de diferit de la un punct la celălalt. Terenul unde este amplasat castrul este format dintr-un humus negru, gros, sub care apar, deja la adâncimea de 0,40m., urme din resturile castrului. În partea stângă a drumului unde apar multe fragmente ceramice, solul este mlăştinoş şi multe parcele de pământ sunt neplantate, iar în partea dreaptă a drumului, până la Niraj, solul este uscat, format dintr-un humus negru, în care se văd urme de ceramică dar şi porţiuni cu multă piatră.
Scopul iniţial al cercetării a urmărit pe de o parte verificarea extinderii vicusului în imediata apropiere a castrului, respectiv în zona cuprinsă între latura nordică a castrului şi râului Niraj, iar pe de altă parte verificarea stratigrafiei din zonă, surprinderea primelor locuinţe, dispunerea lor în teren în raport cu castrul şi drumurile principale.
Săpături arheologice au mai fost efectuate în anul 1960 de către un colectiv de la Universitatea Babeş - Bolyai din Cluj - Napoca, condus de prof. univ. dr. Dumitru Protase ale căror rezultate le-am utilizat pentru stabilirea orientării castrului şi identificarea liniilor de fortificaţie exterioară. Întreaga suprafaţă ocupată de castru (2,25 ha) este în prezent ocupată cu culturi agricole.
În perioada 6 septembrie-7 octombrie 2004 au fost efectuate săpături arheologice sistematice, săpături, care au fost coordonate de dr. Nicoleta Man, iar colectivul de cercetare a fost format din muzeografii Coralia Crişan şi Daniel Cioată. În urma acestei campanii de săpătură arheologică se pot desprinde câteva concluzii: castrul în totalitate, zidul de incintă, construcţiile interioare şi drumurile au fost ridicate din pietre de râu (Niraj) legate cu un mortar pe bază de lut şi nisip de proastă calitate. Cea mai mare parte a zidurilor au fost dezafectate în epoca medievală când începe construcţia mănăstirii franciscane din localitate.
În 2007, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, Römisch-Germanische Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts Frankfurt am Main şi Muzeul Judeţean Mureş au realizat o prospecţie geomagnetică a castrului cu rezultate deosebite.
În vicusul militar de la Călugăreni nu s-au mai realizat până acum cercetări arheologice, aceasta fiind prima campanie.
Pentru a verifica consemnările istoriografice din secolul al XIX-lea şi de la începutul secolului al XX-lea, neavând nici un reper stratigrafic pentru zona exterioară castrului am efectuat 3 sondaje de verificare după cum urmează:
Sondajul 1 a fost trasat la 85 m de colţul nord-vestic al castrului, în linie dreaptă înspre Niraj, orientat nord-vest - sud-est, cu dimensiunile de 2 x 15 m. Acest sondaj a fost executat paralel cu vechile grajduri, pentru a verifica informaţiile primite de la săteni cu privire la descoperirile făcute cu ocazia construirii grajdurilor în anii ‘50. Stratigrafia sondajului 1 este următoarea: 0-0,30 m - humus contemporan, din care se adâncesc două gropi contemporane până la adâncimea de 0,70 m; 0,30-1 m. - lut galben, nisipos, steril.
Sondajul 2 a fost trasat în faţa grajdurilor, între grajduri şi drum, cu dimensiunile de 1 x 1 m, dar situaţia stratigrafică este identică cu cea din Sondajul 1.
Sondajul 3 a fost trasat în prima parcelă de teren arabil, dincolo de drumul care se desprinde de drumul comunal principal, aproximativ la 150 m nord-vest de castru, cu dimensiunile de 1 x 1 m. Situaţia stratigrafică este aceeaşi ca şi în celelalte sondaje.
Rezultatele acestor sondaje au evidenţiat faptul că vicusul militar al castrului de la Călugăreni nu se extinde între latura nordică a castrului şi râul Niraj şi nici termele care erau amplasate de istoriografia veche în dreptul porţii principalis sinistra nu se află acolo.
În cadrul cercetării au fost deschise trei secţiuni, aproximativ 300 m distanţă de castru, între drumul comunal şi râul Niraj, ţinându-se cont de o serie de factori precum particularităţile terenului sau gradul de răspândire a materialului arheologic. Orientarea lor, pe direcţia NV - SV, a fost determinată de traseul actual al drumului precum şi de dispunerea parcelelor de teren agricol, pe suprafaţa cărora s-a efectuat cercetarea arheologică. Numerotarea unităţilor de săpătură a început cu secţiunea 1 din anul 2011 (S1/2011). Complexele sunt prezentate sintetic, în urma analizei finale.
Secţiunea 1 (20 x 3 m)
Stratigrafia secţiunii este următoarea: 0 - 0,20; 0,25 m - strat vegetal; 0,20; 0,25 m - 0,60; 0,70 m - strat de cultură romană; 0,60; 0,70 m - 1 m, pământ negru cu foarte puţin material; 1 - 1,10 m - lut galben.
În secţiunea S1 s-a conturat un singur complex.
Complexul 01 a fost surprins în carourile 1 - 4 la o adâncime de 0,25 - 0,30 m fiind alcătuit dintr-o platformă de pietre de râu, unele de mari dimensiuni situate cu precădere în partea superioară şi înconjurate de altele mai mici. Materialul ceramic, răsfirat pe întreaga suprafaţă, s-a concentrat în apropierea profilului vestic, în carourile 1 - 2, unde a fost găsită o mare cantitate de fragmente de culoare cenuşie, sub un prim nivel de pietre. Adâncimea maximă până la care coboară acest complex este de - 0,80 m. În profilul vestic a fost surprinsă o groapă, în dreptul metrului 1,80 m care coboară până la adâncimea de - 0,80 m şi urcă oblic până în dreptul metrului 2,8. În profilul estic, complexul atinge adâncimea de -0,80 m pentru ca în dreptul metrului 1,60 să urce destul de brusc până la adâncimea de -0,60 m.
Secţiunea 2 (17 x 3 m)
Stratigrafia secţiunii este următoarea: 0 - 0,20; 0,25 m - strat vegetal; 0,20; 0,25 m - 0,60; 0,70 m - strat de cultură romană; 0,60; 0,70 m - 1 m, pământ negru cu foarte puţin material; 1 - 1,10 m - lut galben.
Secţiunea a fost trasată în prelungire la S1 cu un martor de 1 m, aici conturându-se mai multe complexe.
Complexul 02 a apărut în colţul SE al secţiunii sub forma unei aglomerări semicirculare de piatră de râu de diferite dimensiuni, la adâncimea de 0,40 m, pe suprafaţa carourilor 1 - 2, sectoarele A - B. La adâncimea de 0,60 m, în mijlocul zonei amintite se conturează o groapă circulară compusă din pământ negru amestecat cu cioburi, pigment de chirpici şi pietre de râu, înconjurată de un „pat" de pietricele. Acesta din urmă nu se mai regăseşte la adâncimea de 0,80 - 0,90 m. Groapa circulară, cu un diametru de 1,40 m se adânceşte până la 2,35 m, menţinându-se umplutura amintită, la care se mai adugă unele fragmente de cărămizi şi olane. Pe fundul gropii, în mijlocul său, a fost observată o lentilă de lut galben (cu pietre de râu în centru) delimitată pe margini de o algomerare de pietriş şi nisip. Adâncimea maximă până la care s-a ajuns a fost de 2,45 m deoarece în urma îndepărtării balastului s-a atins pânza freatică ceea ce a dus la inundarea complexului. După toate probabilităţile este vorba de o fântână cu marginile adâncite neamanajate (cu lut sau pietre) dar care avea, probabil, o suprastructură din piatră de râu.
Complexul 03 a apărut sub forma unor pete consistente de chirpici în dreptul carourilor 6 - 7/ B-C, la adâncimea de 0,40 m. Continuarea săpăturilor a dus la concluzia că şi această zonă aparţine de fapt complexului 04 pe care-l vom descrie mai jos.
Complexul 04 s-a conturat în perimetrul carourilor 6 - 17, de la adâncimea de 0,40 - 0,50 m până la cea maximă 1,20 m şi este caracterizat de o pată de pământ negru amestecat cu chirpici şi pietre de râu pe întreaga suprafaţă, cu excepţia sectorului „A" al secţiunii (spre profilul estic), unde pământul negru este puternic pigmentat cu fragmente ceramice. Materialul ceramic este destul de bogat şi variat. La adâncimea de 0,50 m, se conturează mai clar un perimetru dreptunghiular de pământ negru cu foarte mult chirpici şi fragmente ceramice, între carourile 8-14/BC. De jur împrejur se păstrează pământul negru mai puţin pigmentat, unde se poate determina existenţa unor zone cu o concentrare mai mare de chirpici. Forma liniară a acestora a determinat interpretarea lor ca posibili pereţi (dărâmaţi) ai unei locuinţe, cu lăţimea de 0,40 m. Ele pot fi observate în carourile 8, 10, 15 şi 17, ieşind din profilul estic până spre mijlocul secţiunii. La adâncimea de 0,60 - 0,70m. pata de pigment se restrânge între metrii 9,50 - 13,20, sectoarele B - C şi se păstrează „pereţii" din carourile 15 şi 17. La metrul 8/B a fost surprinsă o groapă circulară cu pigment, având un diametru de aproximativ 0,65 m şi cu o adâncime maximă de aproximativ 0,50 m. Alte două gropi asemănătoare ca formă şi conţinut însă de dimensiuni diferite au mai fost dezvelite în carourile 10/A şi 14/C.
Complexele 03 şi 04 reprezintă urmele unei locuinţe de suprafaţă, de mari dimensiuni, care se întinde numai în această secţiune pe o suprafaţă de 24 mp. Amprentele de pereţi, după traseul lor se extind atât spre nord-vest, cât şi spre nord-est, intrând în ambele profile lungi ale secţiunii. Locuinţa era construită din chirpici, probabil cu structura pe pari de lemn. Complexul 03 având forma aproximativ de potcoavă, poate reprezenta urmele unui cuptor-vatră, unde urmele de arsură, deşi există, sunt destul de slabe, sau mai degrabă, marginea locuinţei de la care s-a păstrat mai compact peretele de chirpici. Întinderea acestui complex va putea fi stabilită numai prin extinderea cercetării, atât spre est cât şi spre vestul S2.
Secţiunea 3 (8 x 3 m)
Stratigrafia secţiunii este următoarea: 0 - 0,20; 0,25 m - strat vegetal; 0,20; 0,25 m - 0,60; 0,70 m - strat de cultură romană; 0,60; 0,70 m - 1 m, pământ negru cu foarte puţin material; 1 - 1,10 m - lut galben.
Secţiunea a fost trasată paralel cu S1, cu un martor de 0,50 m., însă cu 2 m. mai spre sud în scopul verificării unei posibile suprapuneri a drumului comunal cu cel roman precum şi pentru o mai bună imagine asupra complexul 01 din prima secţiune. De aici avem un singur complex.
Complexul 05 a fost suprins între carourile 1 - 4 de la adâncimea de 0,25 m. Este caracterizat de o aglomerare de pietre de râu de dimensiuni relativ mari (0,2 x 0,3 m) în zona caroului 2, sector C (spre profilul vestic). În carourile 3 - 5, mai exact între metrii 2 - 4,70 s-a conturat o platformă de piatră de râu, pe toată lăţimea secţiunii (pietrele de dimensiuni mai mari se întâlnesc în sectorul C), venind practic în continuarea celei din prima secţiune. Materialul ceramic, de culoare cenuşie şi destul de bogat, era concentrat în zona carourilor 2 - 3, sector A, de unde provin şi o serie de cuie, fragmente de vase de sticlă şi o fibulă de bronz. Pietrele de râu sunt foarte rare în zona carourilor 1 - 2 cu excepţia aglomerării din profilul vestic amintită mai sus.
Stratigrafia verticală vine în completarea celei orizontale. Astfel în profilul sudic pietrele de râu sunt rare, predominând fragmentele de cioburi şi pigmentul ceramic. Acestea din urmă se regăsesc şi în profilul sudic, sub forma a două gropi, între metrii 0 - 0,50 şi 0,80 - 1,30, cu adâncimea de 1,20 m. Urmează apoi, până la metrul 2 o serie de pietre de râu iar de la metrul 2,20 începe platforma de piatră, până la metrul 5,50, cu o adâncime maximă de 0,90 m. În profilul nordic situaţia se prezintă într-un mod asemănător, cu excepţia celor două gropi cu pigment.
În această campanie de cercetare au fost recuperate multe şi diverse materiale arheologice, cum ar fi:
- Ceramică romană, care poate fi clasificată în funcţie de pastă şi nivel de ardere în mai multe categorii: vase din pastă gri-negricioasă, cu ingredienţi diverşi (mult nisip, mică), care oferă ceramicii un aspect rudimentar, vase din pastă gălbuie, poroasă, care se fărâmiţează uşor şi vase din pastă cărămizie, bine arse de o calitate superioară. Pe câteva fragmente gri - negricioase au fost identificate decoruri ştampilate, formate din rozete şi frunze. Cunoscând ceramica romană din zonă am constatat că aceste categorii ceramice au fost cu siguranţă confecţionate în atelierele, care deserveau zona, amplasate undeva în zona aşezării din apropiere. Alături de ceramica locală au fost identificate câteva fragmente caracteristice centrului ceramic de la Cristeşti, şi anume ceramică cărămizie cu angobă roşie, de o calitate superioară. Ca formă, fragmentele de vase aparţin tipurilor ceramice obişnuite: farfurii cu fundul inelar, castroane şi boluri cu fundul inelar şi buza dreaptă sau răsfrântă, marcată de caneluri, ulcioare cu o toartă sau fără torţi şi oale de diferite dimensiuni şi tipuri.
- Materiale de construcţie din ceramică. Din această categorie au fost recuperate din nivelul de dărâmătură, din toate cele 3 secţiuni multe cărămizi, ţigle şi olane care au aparţinut construcţiilor din perimetrul vicusului. Multe dintre ele au fost recuperate din interiorul fântânii descoperite în S2.
- Obiectele din fier sunt multe şi reprezentate prin cuie, piroane şi diferite îmbinări folosite în construcţii, o cheie, vârf de săgeată cu trei muchii, ţintă rotundă, lame de cuţite de diferite tipuri şi dimensiuni şi o cantitate impresionantă de bucăţi de zgură de fier, semn al unei activităţi metalurgice în zonă.
- În cadrul acestei campanii s-a descoperit o singură fibulă din bronz.
- Fragmentele de sticlă descoperite aparţin unor vase de mici dimensiuni din sticlă transparentă.
În urma acestei campanii de săpătură arheologică se pot desprinde câteva concluzii:
- Cele 3 sondaje de verificare au evidenţiat faptul că vicusul militar al castrului de la Călugăreni şi termele nu se extind între latura nordică a castrului şi râul Niraj.
- În cadrul secţiunilor, amplasate la aproximativ 300m. de castru, complexele descoperite dovedesc că cercetările s-au efectuat în interiorul vicusului, stratul de cultură romană fiind foarte consistent. În S1 şi S3 care sunt paralele, a fost descoperită o platformă de piatră de râu, consistentă, unele de mari dimensiuni situate cu precădere în partea superioară şi înconjurate de altele mai mici. Aceasta are o lăţime cuprinsă între 4 şi 5m, în ambele secţiuni. Iniţial, am considerat această platformă drumul roman care ieşea din castru şi se îndrepta pe valea Nirajului spre vest. Dar profilele ambelor secţiuni, demonstrează mai mult un strat de demolare, piatra fiind amestecată cu foarte multe fragmente ceramice, materiale de construcţie din fier şi fragmente de vase din sticlă. Urme de şanţuri de fundaţie sau de gropi de pari nu există sub stratul de piatră. Extinderea cercetărilor viitoare spre vestul şi estul acestor secţiuni, poate vor clarifica funcţionalitatea acestei platforme.
- S2 este cea mai bogată în complexe, aici fiind descoperite o locuinţă cu pereţii de chirpici, compartimentată, şi o fântână. De asemenea, planimetria şi suprafaţa locuinţei se va contura într-o campanie viitoare, când vom extinde cercetările arheologice în vederea dezvelirii întregii locuinţe.[Nicoleta Man, Daniel Cioată].
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu