Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Corabia | Judeţ: Olt | Punct: Sucidava - Celei | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca migraţiilor (sec. III - VI)
Perioade
Epoca romană târzie;
Epoca post-romană;
Epoca romano-bizantină
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare urbană;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Olt
Localitate   Corabia
Comuna   or. Corabia
Punct
Sucidava - Celei
Sector   
Toponim   Sucidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Amon Lucian Universitatea Craiova
Cojoc Mirela Muzeul de Arheologie și Etnografie Corabia
Gherghe Petre responsabil Universitatea Craiova
Stoica Onoriu Societatea Numismatică Română, Filiala Craiova
Vasiliţă Ştefan Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    125551.01
Raport Cercetările s-au desfăşurat în zona centrală a cetăţii romano-bizantine Sucidava.
În spaţiul menţionat, încă din anii precedenţi au fost deschise 18 casete cu dimensiunile de 6 x 6 m. Datorită posibilităţilor existente, aria investigată nu a fost lărgită, limitându-ne doar la continuarea cercetării în extremitatea sa nordică, mai exact în casetele C1, C3, C8, C9, C17 şi C18.
Obiectivele principale urmărite au vizat: obţinerea unor informaţii noi cu privire la construcţiile din sec. IV descoperite în campaniile precedente; continuarea săpăturii pentru surprinderea unor urme anterioare perioadei menţionate; Rezultate notabile au fost obţinute în ambele direcţii.
În privinţa primului obiectiv, cele mai semnificative date au fost culese în casetele C8-C9. Aici, investigaţile noastre anterioare conduseseră la identificarea unor porţiuni din zidurile unor construcţii şi ale unui pavaj în structura căruia era încastrat un canal realizat din cărămizi. Din punct de vedere stratigrafic şi planimetric, toate acestea făceau parte dintr-un complex căruia îi aparţinea şi o încăpere cu hipocaust şi prefurnium, descoperită de noi în caseta învecinată C7. Noile elemente, surprinse în actuala campanie prin demontarea unor martori şi continuarea săpăturii la o adâncime mai mare, sunt următoarele:
Au fost completate informaţiile2 cu privire la construcţia localizată în caseta C9. Aceasta este delimitată (spre nord, est şi vest) de trei ziduri care mărginesc o suprafaţă aproape pătrată, cu latura de aproximativ 5,80 m. Zidurile de pe laturile de nord şi est sunt „ţesute" între ele şi identice, atât ca tehnică de construcţie (blocuri de piatră fasonate pe faţa exterioară şi legate cu mortar, între care, pe alocuri, sunt intercalate fragmente de cărămizi romane), cât şi ca grosime (0,50 m). Ele se păstrează pe o înălţime de circa 0,80-1,00 m şi au fundaţia de aproximativ 0,30 m, realizată doar din blocuri de piatră, fără mortar. Zidul nordic are lungimea de 4,76 m. La extremitatea vestică se termină în mod tranşant, în vreme ce capătul opus se racordează cu zidul de pe latura de est. Acesta din urmă este mai lung (măsoară 8 m) şi se continuă dincolo de zona de racord, spre nord, unde a fost însă total demantelat. Pe traseul său am constatat prezenţa unei întreruperi cu lungimea de 1,58 m, care permitea circulaţia între spaţiul delimitat de zidurile descrise şi spaţiul alăturat, cu pavaj, existent la est. Pentru a se conferi mai multă rezistenţă punctului în care zidul nordic şi estic făceau joncţiunea, aici a fost încastrat un bloc de piatră cu dimensiuni ceva mai mari (0,53 x 0,30 x 0,29 m). Pe faţa superioară a acestuia fusese dăltuită o concavitate adâncă de 0,16 m, cu trei pereţi verticali şi unul oblic; la baza unuia dintre pereţi se realizase o perforaţie cu diametrul de 6 cm, care comunica cu exteriorul. Piesa descrisă a fost refolosită aici, destinaţia sa iniţială fiind greu de precizat, oricum putând fi asociată cu certitudine unui sistem destinat scurgerii apei.
Pe latura sudică, spaţiul la care am făcut referire este delimitat de un alt zid. Acesta este constituit tot din pietre printre care, pe alocuri, sunt intercalate fragmente de cărămizi, are aceeaşi lăţime (0,50 m) şi o lungime de 5,84 m. La capătul vestic, el coteşte în unghi drept spre sud. În interiorul unghiului dintre cele două laturi, cercetările din campaniile anterioare au relevat existenţa unei încăperi al cărui nivel de călcare este marcat de o pardoseală constituită din cărămizi aşezate peste un strat de mortar şi pietriş fin. Accesul în interiorul acesteia pare a se fi făcut dinspre nord, printr-o intrare cu lăţimea de circa 0,85 cm. Este de remarcat faptul că zidul de pe latura de sud nu făcea joncţiunea cu cel amplasat pe latura estică, între capetele lor existând un spaţiu liber de circa 0,35 m
În această campanie, demontând o porţiune din martorul care separă casetele C8-C17, am putut înregistra noi observaţii cu privire la structura pavajului situat la est de zidurile descrise mai sus, şi care pare a fi suferit o refacere. La bază sa se păstrează urmele unui prim pavaj, cu grosimea de 6 cm, alcătuit din fragmente de ţigle fixate într-un amestec de pământ şi pietriş fin. Peste acesta a fost aplicat un strat gros de 7 cm, realizat din lut, pietriş fin şi fragmente mici de mortar, în nivelul căruia am identificat două monede, prima emisă de Constantin cel Mare între anii 324-330, a doua atribuită, cu unele rezerve, lui Valens şi databilă în perioada 367-378. Imediat deasupra acestui strat s-a constatat prezenţa unui alt pavaj, constituit din fragmente de cărămizi şi mortar.
Actualele cercetări au permis obţinerea şi altor elemente certe de datare pentru construcţiile descrise. În colţul nord-vestic al încăperii din caseta C9, imediat sub nivelul său de călcare (la adâncimi cuprinse între 1,60-1,70 m faţă de stratul vegetal), pe o suprafaţă de 1 mp, a fost descoperit un mic tezaur compus din 11 monede de bronz, dintre care 10 sunt emise în mod cert de Constantius II între anii 351-361, prin monetăriile de la Sirmium (două piese), Thessalonic (patru piese), Constantinopol, Cizic şi Siscia (câte o piesă). Valoarea lor însumată este mică (în epocă 1000 AE=1 AV), de aproximativ 0,1 % dintr-un solidus.
Pentru realizarea celui de-al doilea obiectiv, anume surprinderea unor niveluri mai vechi, am continuat săpătura pe întreaga suprafaţă a casetelor C9 şi C8 (în cazul celei din urmă, doar în spaţiul situat la est de pavaj, acolo unde acesta fusese distrus în întregime de o groapă ulterioară). Începând de la adâncimea -1,90 m, într-un nivel care conţine lentile de pământ galben, au fost identificate fragmente ceramice provenite de la vase lucrate cu mâna, încadrabile în două categorii: grosieră şi semifină. Cele mai numeroase sunt realizate dintr-o pastă cenuşie grosieră, arsă incomplet, decorată cu butoni aplatizaţi şi linii incizate sau cu butoni în formă de şa şi brâu alveolat. A doua categorie, inferioară numeric, este reprezentată de o ceramică din pastă semifină, neagră, lustruită pe exterior şi lipsită de decor.
În acelaşi nivel, la -1,95 m, în caseta C9 au mai fost descoperite:
- o vatră rituală cu decor, distrusă parţial, păstrată pe o suprafaţă de 0,47 x 0,48 m. Dimensiunile sale originale pot fi estimate la 0,60 x 0,68 m. Structural, vatra este constituită dintr-o masă de lut ars la roşu, acoperită pe toată suprafaţa cu o cliviseală groasă de circa 0,5 cm. Pe aceasta din urmă a fost aplicat prin incizare decorul, din care s-a păstrat o linie diagonală care intersectează un ornament vegetal central, totul încadrat de un chenar alcătiut din linii paralele;
- o vatră de foc simplă, cu lăţimea de circa 0,70 m. Existenţa ei este indicată de pata de pământ ars la roşu şi de micile porţiuni din structura ei, păstrate doar pe alocuri. Spre nord şi sud apare un strat consistent de arsură care pare să provină de la un incendiu ce a pus capăt locuinţei deservite de această instalaţie de foc;
- o groapă menajeră care conţine fragmente de ceramică decorată cu brâu alveolat, cărbune şi doi piepteni din os, de mici dimensiuni.
Ceramica descrisă mai sus şi vatra rituală cu decor sunt de certă tradiţie geto-dacică. Adâncimea lor (relativ mică în comparaţie cu cea la care nivelul lucuirii geto-dacice a fost surprins de cercetările noastre anterioare pe platoul cetăţii), ca şi prezenţa, într-un complex arheologic închis (groapa menajeră) a ceramicii de acest gen, împreună cu cei doi piepteni de factură romană, ne determină să apreciem că toate aceste urme arheologice pot fi atribuite unei locuiri daco-romane, necunoscute până în prezent3, care a ocupat o porţiune din perimetrul pe care va fi edificată ulterior, după retragerea aureliană, viitoarea fortificaţie romano-bizantină.
În concluzie, cercetările arheologice din cetatea romano-bizantină de la Sucidava efectuate în vara anului 2011, deşi nu s-au desfăşurat pe o suprafaţă extinsă, au reuşit să aducă informaţii noi, unele extrem de importante. În primul rând, avem în vedere identificarea unei locuiri daco-romane necunoscute până în prezent în arealul fortificaţiei, atestată în special prin prezenţa unor vetre de foc, dintre care una rituală, şi a fragmentelor ceramice. Studierea acesteia va continua. Cercetările au completat şi informaţiile de ordin cronologic, deţinute în legătură cu complexul de construcţii de epocă romană târzie, descoperite în campaniile precedente. Pe baza a două monede păstrate în structura sa, pavajul cu canal de cărămizi încastrate, din caseta C8, pare a fi fost funcţional cel puţin în intervalul dintre anii 328-375. Încăperea delimitată de ziduri, din caseta C9, are o suprafaţă de peste 33 mp şi poate fi atribuită cronologic primei părţi a celei de-a doua jumătăţi a sec. IV (10 monede Constantius II, dintre anii 351-361). Aceste elemente sunt deosebit de utile şi pentru încadrarea cronologică a încăperii cu hipocaust descoperită anterior în caseta C7, care este contemporană cu construcţiile amintite mai sus.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu