.
Crăsanii de Jos | Comuna: Balaciu | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Piscul Crăsani | Anul: 2011
Anul:
2011
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Hallstatt;Latene
Perioade:
Neolitic;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Aşezare fortificată
Județ:
Ialomiţa
Localitate:
Crăsanii de Jos
Comuna:
Balaciu
Punct:
Piscul Crăsani
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cernău Ioan Muzeul Judeţean Ialomiţa
Constantin Monica SC Digital Domain SRL Bucureşti
Neagu Marian responsabil Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi
Sîrbu Valeriu responsabil sector Muzeul Brăilei
Ştefan Călin Dan SC Digital Domain SRL Bucureşti
Ştefan Cristian SC Digital Domain SRL Bucureşti
Vlad Florin Muzeul Judeţean Ialomiţa
Cod RAN:
Raport:

Întrucât săpăturile au fost reluate după mai mult de două decenii, sunt necesare câteva informaţii de ordin general.
Piscu Crăsani este un sit important prin descoperirile sale, îndeosebi prin cele de epocă geto-dacică, care documentează existenţa aici a unui centru rezidenţial fortificat, dar sunt demne de evidenţiat şi vestigiile neolitice, mai puţin cercetate şi cunoscute. Aşezarea neolitică este prima ...din Muntenia unde a fost pusă în evidenţă coabitarea dintre comunităţile Bolintineanu tîrzii şi primele comunităţi Giuleşti. Săpăturile desfăşurate în mai multe campanii au identificat două niveluri de locuire neolitice, primul aparţinând culturii Bolintineanu, iar cel de-al doilea o coabitare între comunităţile Bolintineanu şi Boian-Giuleşti. Aşezarea neolitică este primul sit din Muntenia cu un sistem de fortificaţie sub forma unui şanţ cu o posibilă palisadă.
Aici s-au întreprins săpături arheologice încă din 1870, de către D. Butculescu (la solicitarea lui C. Bolliac) şi, apoi, în 1923, sub conducerea lui Ioan Andrieşescu, iar din colectivul de atunci au mai făcut parte Radu Vulpe şi Vladimir Dumitrescu.În 1960 săpăturile au fost reluate de Niţă Anghelescu. Între 1969-1987, regretatul coleg Niculae Conovici a condus săpăturile din acest sit, cu rezultate remarcabile. Din păcate, cu excepţia unor valoroase studii despre anumite categorii de piese, descoperirile de aici au rămas, în marea lor majoritate, încă inedite.
În vederea valorificării ştiinţifice a amplelor cercetări deja efectuate, pentru care există o documentaţie serioasă, printr-o primă monografie, probabil în 2014, colectivul de cercetare şi-a propus pentru următorii ani, în teren, atingerea unor obiective precise: a) o ridicare topografică în detaliu, cu evidenţierea atât a ceea ce a mai rămas de cercetat din sit, cât şi cu marcarea zonelor deja săpate; b) cercetări geofizice pentru identificarea limitelor sitului şi a tipurilor de vestigii, c) săpături atât pe promontoriu („acropolă"), cât şi în aşezarea nefortificată pentru obţinerea de informaţii privitoare la stratigrafie, tipurile de complexe şi cronologia acestora, d) studierea sistemelor de fortificaţie pentru epocile neolitică şi dacică, e) cercetarea unor tumuli din necropola situată în apropiere, f) marcarea zonei protejate a sitului.
Deşi o mare parte din sit a fost distrusă din cauze naturale (eroziune), de rozătoare, de păsări ori antropice (tăierea de drumuri, exploatarea lutului sau lucrările agricole) a rămas încă o suprafaţă mare de cercetat (câteva hectare), îndeosebi în aşezarea nefortificată. Se adugă necropola tumulară, aflată în apropiere, din care se mai observă un tumul mare, parţial cercetat, plus alţi tumuli, mai mari sau mai mici, aproape aplatizaţi.
În vederea atingerii scopurilor propuse pentru această campanie, cercetările s-au desfăşurat pe mai multe planuri.
Săpăturile arheologice s-au efectuat în zona din afara şanţului getic, urmărindu-se două obiective: observaţii privind stratigrafia şi tipurile de complexe din aşezarea nefortificată şi forma, dimensiunile şi structura fortificaţiei neolitice.
Secţiunea S I/2011 (L = 20 m, l = 2 m) ne-a oferit o serie de informaţii privitoare la stratigrafia, tipurile de complexe şi inventarul acestora din aşezarea getică nefortificată. Această secţiune a fost trasată în continuarea la SIII/1973, executată sub conducerea lui N. Conovici, în vederea obţinerii de informaţii suplimentare despre limitele aşezării nefortificate; carourile au fost numerotate de la sud spre nord. În prima parte a secţiunii stratul arheologic a fost bulversat, până la 0,30-0,40 m, de către arăturile agricole adânci. Sub stratul vegetal actual situaţia s-a prezentat diferit: până la m.8 s-a identificat un singur nivel dacic, iar între m. 9-20 erau două nivele dacice şi stratul steril din punct de vedere arheologic.
Din nivelele dacice s-au recuperat numeroase fragmente de vase getice sau elenistice, ultimele aproape numai de amfore. Formele de vase getice sunt tipice olăriei geto-dacice din sec. II-I a.Chr.; dintre acestea vom menţiona doar un fragment de bol cu décor în relif decorat cu motive vegetale. Cele mai numeroase fragmente de amfore sunt cu toartele din două vergele, de tipul Pseudocos, altele fiind din Rhodos ori din centre greu de identificat datortită fragmentării.
Complexele arheologice identificate în această campanie constau doar din gropi a căror umplutură a conţinut, cu o excepţie, doar materiale menajere. Întrucât nu toate au fost săpate în întregime vom prezenta doar câteva din caracteristicile lor.
Gr.1a, din care s-a cercetat doar circa un sfert, întrucât restul a rămas în malul secţiunii are formă aproape cilindrică, cu umplutura formată dintr-un sediment de culoare brun-cenuşie şi lentile de pământ galben, cu rari pigmenţi de cărbune şi cenuşă. Materialele arheologice sunt numeroase: fragmente de vase ceramice de dimeniuni mijlocii şi mari, câteodată în aglomerări, plus oase de animale fragmentate. Dintre tipurile de vase cele mai frecvente sunt borcanele şi ceştile-opaiţ, modelate cu mâna, apoi fructierele, modelate cu mâna sau cu roata.
Gr.1b, din care s-a săpat circa jumătate, de formă uşor tronconică, avea umplutura formată dintr-un sediment cenuşiu-închis, pigmentat cu cenuşă, cărbuni şi bucăţele mici de vetre, plus un număr relativ redus de oase de animale sparte şi puţine fragmente de vase ceramice, getice sau de amfore elenistice. S-a descoperit, parţial, aproape de fundul gropii, un craniu uman. Întrucât era în malul secţiunii nu putem şti, până în campania următoare, dacă există şi alte părţi din schelet. Tot din această groapă provin trei jetoane din pereţi de vase.
Gr.2 a fost cercetată doar jumătate deoarece restul a rămas în malul secţiunii. Groapa avea probabil o formă rotundă cu un sediment brun-cenuşiu, pigmenţi de cărbune, cenuşă, carbonaţi de calciu, lipitură arsă, puţine oase şi fragmente de vase getice, în special de borcane şi fructiere. La piese individuale e de menţionat o cute din gresie de râu cu orificiu pentru atârnare.
Gr.3, de formă aproape rotundă (A = 0,90 m, D = 1,60 x 1,70 m) a fost săpată în întregime. În groapă s-au descoperit un sediment de culoare cenuşie-brună şi lentile de pământ galben, cu zone de cenuşă, pigmenţi de concreţiuni de calcar, cărbune şi vatră, plus oase de animale. S-au recoltat numeroase fragmente de vase ceramice, getice şi elenistice, unele aproape întregi sau întregibile. Astefl, aproape de fund s-a găsit o cană getică, fără toartă, modelată cu mâna, arsă reducător, cu angobă brună-neagră, lustruită, corpul bitronconic, gâtul înalt. În rest, fragmente de borcane, căni, ceşti-opaiţ, getice, plus elenistice, de amfore, unele cu toarte bifide de tipul Pseudocos, sau de căni cărămizii.
Pe baza stratigrafiei, a tipurilor de complexe şi a inventarului descoperit, toate databile în sec. II-I a.Chr., putem conchide că în zona cercetată din aşezarea nefortificată ne aflăm în apropierea unor complexe de locuire din această epocă.
Secţiunea S II/2011 (L=13 m x 2,00 m) a fost trasată în partea central-estică a aşezării nefortificate urmărindu-se, în principal, structura fortificaţiei neolitice. În umplutura şanţului şi în strat s-au găsit relativ numeroase fragmente de vase getice, plus câteva piese individuale, ca şi câteva fragmente de amfore elenistice, în special de tipul Pseudocos. Dintre vasele caracteristice olăriei getice amintim un kantharos modelat cu roata, cu angobă neagră şi un bol cenuşiu, , nedecorat modelat cu mâna. Dintre piese individuale amintim o seceră fragmentară din fier şi o fusaiolă bitronconică.
Consideraţii finale. Apreciem că cercetările din această campanie şi-au atins scopurile propuse.
Epoca neolitică. Aşezarea a fost construită pe un bot de terasă superioară, înaltă a Ialomiţei, întinzîndu-se 100 - 150 m spre interiorul ei. Remarcăm că purtătorii culturii Bolintineanu au ales terasa înaltă a Ialomiţei şi nu pe cea joasă aşa cum am avut prilejul să constatăm în cadrul celorlalte aşezări Bolintineanu din Câmpia Română.
Aşezarea neolitică de la Piscul Crăsani este pînă în prezent singura aşezare Bolintineanu în care a fost depistat un şanţ, probabil de apărare, care înconjoară circular staţiunea protejînd-o dinspre sud şi vest. Şanţul a fost surprins în campaniile trecute în secţiunile II, III, IV si VII de pe Platou. În aceste secţiuni şanţul era aproximativ rectangular în secţiune, uneori cu pereţii în pantă, avînd adîncimea de circa 1,60 m de la nivelul solului viu şi lăţimea la bază de 3,75 - 4,00 m. În umplutura lui au apărut puţine fragmente neolitice, iar în S.II P1., deasupra umpluturii neolitice, lentile de lut galben.El avea un traseu semicircular, în sectorul nord - estic al Platoului, la o distanţă maximă de 32 m de rîpa şanţului de apărare getic, apropiindu-se progresiv de acesta (de fapt de o viroagă naturală iniţială) pe măsură ce înainta spre vest-nord vest. Capătul vestic al şanţului neolitic nu a fost încă interceptat. Dincolo de şanţul de apărare, spre sud, complexele de locuire neolitice lipsesc cu totul, iar fragmentele ceramice sunt mult mai rare, arătînd că locuirea nu s-a extins în acea zonă. Cele mai multe complexe de locuire au apărut în partea estică a platoului, la cîţiva metri distanţă de şanţ.În ceea ce priveşte şanţul de apărare atribuit neoliticului, întrucât săpăturile n-au fost finalizate, nu putem face o serie de observaţii de detaliu. Şanţul a fost descoperit în carourile 2-5 la adâncimea de 0,70 m-1,08 m faţă de nivelul actual de călcare şi a fost săpat doar până la adâncimea de 1,20 m. Putem preciza doar că la partea superioară are o deschidere maximă de 5,34 m iar spre limita inferioară se îngustează progresiv până la 4 -4,20 m. În umplutura şanţului au fost observate trei niveluri importante acumulate în perioada de abandon, care se diferenţiază prin textură şi culoare:
- nivel inferior al şanţului reprezentat de un sediment maroniu-închis cu nuanţe de galben în care s-au descoperit câteva fragmente de vase neolitice;
- nivel cu structură laminară, posterior celui descris mai sus, format dintr-o succesiune de microniveluri cu grosimi cuprinse între 0,5 cm - 2 cm. În total, au fost înregistrate aproximativ 20 de microniveluri care s-au dezvoltat prin alternanţa unor lamine de constituţie diferită, pornind de la sedimente fine (argilă, silt) la sedimente grosiere (nisip, concreţiuni carbonatice), vizibile în special în micronivelurile superioare. Formarea acestui nivel a fost posibilă prin acumularea diferenţiată, sezonieră a sedimentelor, în special prin acţiunea apei pluviale şi a proceselor de evaporare şi a avut un efect general de colmatare a şanţului preistoric. Deşi după observaţiile de microstratigrafie făcute de echipa condusă de Dan Stefan, sursa care a alimentat acumularea de sediment ar putea fi valul de apărare preistoric, precizăm că încă nu avem dovezi palpabile ale existenţei unei palisade.
- nivel cu o grosime maximă de 0,60 m, posterior celui de mai sus, constituit dintr-un sediment de culoare cenuşiu-deschis cu un conţinut ridicat de argilă, rezultat al proceselor de alterare biologică şi dezagregare fizico-chimică din sol. În acest nivel s-au găsit câteva fragmente ceramice de dimensiuni mici, dintre care amintim o toartă tubulară de tip Cernavoda I şi câteva fragmente osteologice.
Asemeni situaţiei întâlnite şi la celelalte secţiuni care au interceptat şanţul neolitic, dincolo de acesta nu au mai fost descoperite urme de locuire din epoca neolitică.
Ceramica neolitică
Cantitatea redusă de fragmente ceramice de mici dimensiuni descoperite nu ne permite o analiză propriu-zisă a ceramicii neolitice de la Piscul Crăsani, totuşi remarcăm utilizarea a trei categorii de ornamentare : barbotina neorganizată, canelura dispusă orizontal în şiruri paralele şi incizii unghiulare paralele. Decorul a fost practicat în slipul fin care acoperea suprafaţa vaselor. Pasta, desi bine aleasă conţine degresant sub formă de pleavă fin tocată şi nisip cu mica. De obicei sub buza vaselor sunt lustruite mai multe şiruri paralele de caneluri dispuse orizontal aşa cum am constatat şi la cele două frg descoperite în această campanie. Porozitatea şi calitatea pastei, grosimea pereţilor, dimensiunile mari şi mijlocii şi urmele de ardere secundară de la exteriorul acestor vase ne arată că ele erau recipiente de uz comun, folosite la prepararea hranei.Ardere incompletă şi neuniformă, în nuanţe gălbui la exterior, neagră - cenuşie la interior.
În campania din 2011 au fost descoperite puţine fragmente ceramice care aparţin unor vase de dimensiuni mici şi mijlocii, grosimea pereţilor variind între 5-7 mm.Fragmentele ceramice provin de la vase cu pereţii uşor arcuiţi, care se îngroaşă considerabil spre fund. Se întîlnesc şi forme bitronconice, la care partea superioară este mult mai mică decît cea inferioară.
Ceramica neolitică descoperită în această campanie la Piscul Crăsani se plasează în etapa finală a culturii Bolintineanu.
Nu au fost descoperite locuinţe neolitice în scurta campanie din 2011.
Epoca geto-dacică. În ceea ce priveşte epoca geto-dacică putem conchide că s-au descoperit piese caracteristice sec. II-I a.Chr. Formele de vase geto-dacice include marea majoritate a tipurilor caracteristice olăriei locale din acea perioadă. Importurile ceramice elenistice sunt reprezentate, aproape în totalitate, de fragmente de amfore de tipul Pseudocos, Rhodos ori din alte centre greu de identificat datorită lipsei ştampilelor şi fragmentării accentuate. Piesele individuale n-au fost prea numeroase, probabil şi fiindcă n-au fost descoperite complexe de locuire.
Documentaţia de şantier constă din planuri topografice, de ansamblu ori de detaliu, din planuri executate prin mijloace clasice, din jurnalele de şantier şi caietul cu evidenţa pachetelor, din imagini şi filme executate cu apatură digitală.
Materialele descoperite au fost spălate şi s-a început prelucrarea lor prin desenarea şi fotografierea pieselor reprezentative. Complexele necercetate integral au fost protejate prin acoperire cu o folie de polietilenă şi un strat gros de pământ.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO