Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Drajna de Sus | Judeţ: Prahova | Punct: Castru | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Prahova
Localitate   Drajna de Sus
Comuna   Drajna
Punct
Castru
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Anton Alin Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Peneş Marinela Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Topoleanu Florin George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Zahariade Mihail Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    132903.01
Raport Săpăturile din anul 2011 au avut ca scop:
- Decopertarea structurilor cercetate în anii 1992-1996 în scopul re-examinării, în raport cu viitoarele noi rezultate, punerea lor în valoare ştiinţifică, educaţională şi turistică. În acest scop, pe baza decopertărilor au fost prelungite secţiunile anterioare care au scos la lumină structuri noi sau care au confirmat rezultatele anterioare.
- Cercetarea Edificiului I presupus a fi fost praetorium a implicat de asemenea extinderea în suprafaţă a unor încăperi sugerate a fi existat în momentul încheierii săpăturilor în 1996 şi cercetări de detaliu a modalităţilor de funcţionare a unui praefurnium de dimensiuni considerabile în raport direct cu instalaţia de hypocaustum identificată în majoritatea camerelor edificiului.
- A fost deasemenea luată în calcul şi efectuata prezervarea edificiului I precum şi consolidarea punctuala, în prima fază, a structurilor de cărămidă şi piatră.
În anul 2011 au fost redeschise lucrările de cercetare sistematică la castrul Roman de la Drajna de Sus, încheiate din lipsa de fonduri în anul 1996.
Săpăturile au vizat, pe lângă decopertarea unor secţiuni mai vechi, din anii 1992-1996, şi cercetarea unor sectoare noi, aflate în prelungirea secţiunilor mai vechi.
În carourile 12-16 din S 2, investigată şi în1995, a fost identificată prelungirea unui zid (Za) observabil în S 5, cu aceeaşi lăţime (0,60 m) care face parte dintr-un şir de camere care mărginesc spre est Edificiul I. Zidul se păstrează pe o înălţime faţă de nivelul de călcare iniţial de +0,45 m. De altfel, Za este parte dintr-o încăpere conturată deja în 1995 cu un pavaj de piatră din blocuri de carieră de calcar alb, regulat tăiate, de dimensiuni mari (e. g. 36 x 30 cm; 55 x 35 cm). În Za pavajul apare mai compact faţă de suprafeţele cercetate în 1995. Parţial acest zid apare demantelat în profilul peretelui de N în caroul 14. Este important însă de observat că Za întâlneşte în mijlocul secţiunii, în acelaşi carou un zid de piatră, I, lat de 0,40 m cu care face unghi drept. Acest zid, lung de 6.12 m este alcătuit din blocuri de calcar alb, dispuse pe două rânduri cu un interval între ele lat de cca. 0,15-0,20 m şi este destinat separării a două încăperi, CA şi o alta CB, ultima dispusă spre nord. Există un pavaj de cărămizi ştampilate, cu ştampila LEG I ITAL care se prelungeşte şi în această cameră.
Spre N de zidul I se deschide o altă cameră, ale cărui începuturi se observă în S 2 dar se dezvoltă spre nord şi in S4, deasemenea parţial cercetată în 1994-1995. Aceasta cameră CF are o latură lungă de 6.30 m pe axul N-S, o parte a ei căzând în zona încă nesăpată.
În S 2 a mai fost identificată, la 3 m est de gura praefurniului o conductă de aducţiune a apei, aflată în stare de prezervare relativ bună, alcătuită din cinci tubuli şi înclinată spre sud pe o pantă de cca. 10o. Traseul este uşor deviat spre est. Este vorba evident de un apeduct îngropat care este acoperit de via sagularis.
În S4, continuată în 2011, a fost conturată prin identificarea unui zid ZC o camera CE cu o intrare spre nord şi un pavaj masiv de dale mari de piatră de calcar alb. Alte dale sunt observabile în profilul zonei încă nesăpate.
Praefurnium aflat aproximativ în mijlocul Edificiului I, conturat în 1993-1994, a făcut obiectul unei reluări atente a investigaţiei. El se află plasat în S2, este orientat est-vest şi prezintă spre est orificiul de dare a focului iar spre vest ramificaţii spre camerele către care pornea aerul încins prin sistemul de hypocaustum. La 1.50 m de gura exterioară vestică a praefurniului, la -1.60 m, înclinat spre sud, a apărut o conductă cu diametrul de 20 cm de aducţiune a aerului cald în bazinul de apă (piscina) cercetat în anii anteriori. Intervenţia la praefurnium s-a rezumat la aceasta operaţiune, altminteri destul de complicată din cauza necesităţii curăţării pereţilor dublii la piscină şi mai ales a fragilităţii structurilor existente construite din calcar de carieră legate cu un mortar pe alocuri destul de friabil, ceea ce ameninţa prăbuşirea unor pereţi.
Via sagularis. Unul din principalele progrese făcute în 2011 este identificarea în S2-S5 a întregii lăţimi a viae sagularis a castrului. La -0,73 m faţă de actualul nivel de călcare, se găseşte un strat de pietriş de râu curat, bine bătătorit, fără intruziuni de cărămizi sau ţigle. Stratul este gros de 0,20 m şi reprezintă faza I a acestei importante artere înconjurătoare de-a lungul zidului castrului. Acest strat este suprapus de un altul, gros de 0,05-0,07 m de mortar, cu unele intruziuni sporadice de cărămidă, care apare întins pe toată suprafaţa profilului în dreptul caroului 7 din S 4.Acesta ar putea reprezenta bauschutt-ul fazei II, păstrat pentru întărirea noului strat. Peste acest strat de mortar se găseşte un alt strat gros de 0,25 m de pământ, bine bătătorit, cu intruziuni compacte de ţigle şi cărămizi peste care s-a aşternut un strat de pietriş de râu, compact, gros de 0,20-0,25 m, care reprezintă faza a doua a viae sagularis.
Se va urmări în viitorul apropiat (2012-2014) degajarea completă a Edificiului no. I prin executarea de secţiuni sau casete acolo unde va fi posibil. Terenul pe care se află castrul se găseşte în proprietatea comunităţii locale şi este declarat rezervaţie arheologică, ceea ce va uşura cercetarea zonei in extenso fără servituţi de ordin administrativ sau financiar.
Protecţia ruinelor in situ, atât cele re-decopertate cât şi cele nou degajate s-a executat în vara lui 2011 într-un mod eficient şi complet prin protecţia asigurată cu panouri şi reacoperirea săpăturii cu folie întărita din loc în loc cu pământ şi nisip, ceea ce va permite o uşoară degajare a săpăturii din 2012.
Rezumat
English Abstract The 2011 excavations resumed at the Drajna de Sus Roman fort envisaged the rediscovery of the structures identified between 1992 and 1996 and also to add new evidence on the general lay-out of the Edifice I, supposedly the praetorium of the fort. New walls were found that defined new rooms towards the east part of the edifice which brought new data on the plan of this important building. Also, there have been some detailed research at the system of hot air circulation and connection of the N-S oriented _praefurnium_ with a hypocaust, as well as complete new information on the building phases and the existence of the via sagularis.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu