Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea romano-bizantină | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Cetate;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Nufăru
Comuna   Nufăru
Punct
Cetatea romano-bizantină
Sector   Trecere bac
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Damian Oana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Darie Adelina Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Dumitraşcu Valentin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Ene Daniel Lucian Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Olteanu Radu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Samson Andra Muzeul Naţional de Istorie a României
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN    161062.10
Raport Cercetările arheologice derulate în campania 2011 în cetatea bizantină situată în intravilanul localităţii Nufăru s-au concentrat în regiunea nordică a promontoriului pe care se desfăşoară aşezarea, în punctul Trecere bac (încă proprietatea Enache Şinghi), reprezentând o zonă complexă din punct de vedere arheologic, incluzând un tronson din curtina nordică a fortificaţiei bizantine şi instalaţia portuară a acesteia, cu necropola şi locuirea medievale care le suprapun.
La est de zona înglobând instalaţia portuară a cetăţii bizantine, descoperită în 19991, a fost cercetată în campaniile 2002, 2004-20102 o suprafaţă de circa 300 mp, menită a pune în evidenţă elementele de fortificaţie adiacente debarcaderului, precum şi o serie de complexe funerare şi de locuire ulterioare3. Campania 2011 a urmărit continuarea cercetării necropolei şi a nivelului de locuire care o suprapune în cadrul S 8.
Din punct de vedere stratigrafic, campania 2011 în punctul Trecere bac a confirmat achiziţiile ştiinţifice anterioare privind depunere de pământ cenuşiu prăfos în care au fost descoperite gropi menajere conţinând fragmente osteologice animale şi fragmente ceramice din sec. XIII, complexe care secţionează nivelul înmormântărilor încadrat între a doua jumătate a sec. XI şi prima jumătate a sec. XIII.
În privinţa complexelor funerare cercetate în 2011, acestea se caracterizează prin aceleaşi aspecte de rit şi ritual definind necropola cercetată în campaniile anterioare, localizată în zona nord-estică a promontoriului nufărean (Piatră/km 104 şi Trecere bac). Complexelor funerare cercetate în campaniile 1999-2002 şi 2004-2010 li se adaugă încă 61 descoperite în cadrul S 8, necropola totalizând actualmente 307 morminte. Orientarea mormintelor este vest-est. În general s-a practicat înhumarea individuală, într-o serie de cazuri fiind vorba de morminte duble, reînhumări şi deranjamente, produse fie de înhumări ulterioare, fie de nivelul de locuire care suprapune necropola; există o serie de situaţii de suprapuneri ale complexelor funerare de către complexele de locuire, ceea ce a dus la distrugerea complexelor funerare, din care s-au putut identifica doar părţi din schelet. Gropile mormintelor au fost săpate în pământ cenuşiu prăfos. Scheletele apar în decubit dorsal, cu craniile în poziţie normală sau aşezate fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în diverse poziţii, cu picioarele întinse, uneori uşor deranjate. În cazurile în care s-a putut observa poziţia antebraţelor, s-au înregistrat cele patru variante cunoscute, pe lângă corp, pe bazin, pe abdomen ori pe umeri, cu subvariantele lor. Inventarul funerar, prezent doar în patru complexe, este reprezentat de piesele de podoabă şi de port frecvent întâlnite în necropolele epocii (verigi şi aplice de bronz, mărgele de sticlă şi os, năsturaşi globulari de bronz). Zona necropolei este suprapusă de un nivel ocupaţional, reprezentat în 2011 prin nouă complexe de locuire, două locuinţe cu vetre simple şi şapte gropi menajere, de formă circulară, cu diametre cuprinse între 1 şi 3 m şi adâncimi cercetate de 1-1,50 m, conţinând ceramică fragmentară, oase şi solzi de peşte, cărbune, obiecte mărunte (un tipar, fusaiole, cârlige de undiţă, catarame, obiecte diverse de bronz şi fier, brăţări fragmentare de sticlă, o cruciuliţă de bronz, reprezentând eventual un inventar de mormânt deranjat, monede de bronz).
Se remarcă, la fel ca în campaniile anterioare, marea adaptabilitate a locuitorilor din vechime, atât în privinţa utilizării stâncii pentru realizarea fortificaţiei şi amenajarea necropolei, precum şi referitor la schimbarea rapidă a statutului zonei, de la rolul de spaţiu fortificat şi de acostament la acela de zonă funerară şi apoi de locuire. Se impune continuarea cercetării până la finalizarea ei, urmată de conservarea şi punerea în valoare a unui ansamblu important pentru istoria aşezărilor fortificate de la Dunărea de Jos.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu