Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Uliul cel Mic | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
La Tène târziu;
La Tène
Categorie
Civil;
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Tezaur;
Tezaur monetar;
Obiect izolat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   or. Şimleu Silvaniei
Punct
Uliul cel Mic
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Pop Horea Dionisiu
Cod RAN    139893.10
Raport Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la poalele Măgurii, spre sud, pe malul râului Crasna. Toponimul Uliul cel Mic desemnează un muncel la 500 m vest de cota maximă a Măgurii (597 m).
În anul 1945-1948 au fost descoperite, cu prilejul unor amenajări viticole, 116 piese: 33 monede romane, ceramică dacică lucrată la roată şi cu mâna, arme din fier, piese de harnaşament, unelte, ustensile, perle din sticlă, podoabe din bronz, podoabe din argint (5 brăţări, un torques, 7 fragmente dintr-un colier).
În anul 1949 Academia Română, prin arheologul M. Moga, a cercetat locul şi mai achiziţionează 22 piese de la faţa locului şi de la descoperitor.
Săpăturile arheologice din anul 1978, prin cele 6 secţiuni de verificare (S I-VI), au identificat, relativ grupat, 4 gropi circulare nearse cu diametrul de cca. 0,4-0,6m, ele adâncindu-se până la 0,6-0,8m, intrând cca. 0,2-0,3m în stânca locală. Din aceste gropi au fost culese fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi la roată, numeroase oase de animale arse şi nearse repartizate mai ales spre fundul gropii. La acea vreme complexele au fost considerate ca morminte dacice de incineraţie. Sondajele au mai dezvelit şi resturile a două locuinţe (?) dacice, precar conservate, datorită pantei accentuate a versantului (30-45 grade înclinaţie), împreună cu trei denari în zona unde fuseseră găsite în anul 1948 cele cca. 50 monede.
Cercetările arheologice au fost reluate în anul 2007, fără întrerupere până acum (S VII-XXII), unităţile de săpătură trasate fiind numerotate în continuarea celor din 1978 (I-VI). Aceste investigaţii au dus la recuperarea a încă 28 denari şi două podoabe dacice din argint în apropierea suprafeţei S IV, cercetată în 1978 pe versantul sudic al dealului.
Pe versantul nordic, neinvestigat până în 2007, au fost descoperite urmele a 4 terase antropice pe care funcţionau ateliere metalurgice dacice (numerotate crescător de la altitudinea maximă a dealului). Pe aceste terase au fost descoperite gropi reziduale, gropi de stâlp de la şoproane, o vatră de foc, o locuinţă. Inventarul teraselor constă preponderent din ceramică, specifică epocii dacice clasice, dar mai ales secolului I a.Chr. Ceramica descoperită este în general fragmentată, dar pe terasa T III au fost descoperite recipiente întregibile. În general majoritatea ceramicii este confecţionată cu mâna, doar cca. 15% la roata olarului. Formele lucrate cu mâna sunt reprezentate de oale (majoritare), străchini, ceşti-opaiţ şi căni. Ceramica modelată la roată cuprinde, la rândul său, o anume varietate: fructiere, kantharoi, căni, urcioare, boluri, cupe. Din punct de vedere numeric însă, materialele care prevalează sunt cele metalice (fier, bronz, plumb, argint), unele descoperite în cercetări perieghetice. Varietatea şi numărul mare al acestora (pafta, fragmente de oglindă, picuri din argint şi bronz, fibule din fier şi bronz, cuţite, vârfuri de săgeţi, materiale de construcţie, deşeuri de piese din fier şi bronz, 2 tezaure de monede romane republicane şi imperiale, etc), nefiresc pentru o aşezare dacică din acelaşi orizont cronologic, condiţiile improprii unei locuiri umane convenţionale, ne formează o imagine aparte despre caracterul sitului sondat.
În acest an au fost trasate 4 unităţi de cercetare pe versantul nordic al dealului, în continuarea celor din anii precedenţi, spre est, pentru investigarea teraselor T1, T2, T3. Cercetarea prin cele 4 suprafeţe trasate (S23: 2 x 7 m; S24: 1,5 x 13 m; S25: 2,5 x 4,5 m; S26: 2,5 x 4,5 m) a dus la concluzia că amenajările antropice devin tot mai superficiale şi mai nelocuite spre latura de est a versantului. Depunerea naturală este tot mai subţire şi inventarul descoperit tot mai sărac. Panta, în acest sector, este şi foarte accentuată.
În general materialele ceramice descoperite se încadrează cronologic în secolul I a.Chr. şi materialele speciale metalice (fibulele) sprijină această datare, dar o şi împing spre mijlocul sec. I p.Chr. De altfel şi denarii descoperiţi până acum se datează cel târziu până la Augustus, un alt argument pentru cronologia propusă de noi. Cercetarea viitoare pe versantul de sud, destinat probabil locuirii şi nu activităţilor metalurgice, vor putea aduce informaţii suplimentare privind organizarea internă şi inventarul unei aşezări de meşteri daci. De asemenea credem că în ceea ce priveşte Tezaurul I, de pe versantul sudic, acesta mai poate conţine piese încă nedescoperite şi investigarea zonei, din preajma locului descoperirii pieselor, poate să mai ofere surprize, dar mai ales indicii privind depunerea acestora, existenţa unor complexe arheologice.[Horea Pop]
Rezumat
English Abstract Known in the historical literature, due to the discovery of a silver Dacian jewelry and Roman coin hoard, the s called “Uliul cel Mic” is situated to the western part on the superior plateau of Magura Şimleului hill, in the northern part of the town of Şimleu Silvaniei. After certain field investigations made at the beginning of the year 2003, was discovered a very rich complex of Dacian finds in iron, bronze and silver was discovered. The beginning of a sistematic research plan of the complex situated on the Măgura Şimleului Hill-Uliul cel Mic, in 2007, solved the chronological problems and the character of the site. This campaign (2011) aimed at the northern sector of the hill where we discovered the rest of a Dacian metallurgical workshop.
We traced 4 excavation areas (SXXIII-XXVI), oriented S-N. The occupation layer is thinner. The finds can be dated in the 1st century BC – 1st century AD (at least until the Augustus period considering the denarii found.)
.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu