Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şoimeni | Comuna: Păuleni | Judeţ: Harghita | Punct: Várdomb/Dealul Cetăţii - Ciomortan | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Preistorie;
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Latene
Perioade
Preistorie;
La Tène târziu;
Eneolitic;
Eneolitic timpuriu;
Eneolitic mijlociu;
Eneolitic târziu;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului mijlociu;
La Tène
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Descoperire funerară;
Mormânt izolat;
Descoperire izolată;
Obiect izolat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Harghita
Localitate   Şoimeni
Comuna   Păuleni
Punct
Várdomb/Dealul Cetăţii - Ciomortan
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Beldiman Corneliu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Dumitroaia Gheorghe Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Garvăn Daniel Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Kavruk Valerii Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Lazarovici Gheorghe Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Munteanu Elena Roxana Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Sztancs Diana Maria Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Cod RAN    83400.01
Raport Situl se află în zona submontană a Munţilor Ciucului, la 8 km nord-est de municipiul Miercurea-Ciuc şi la cca. 1 km nord-est de satul Şoimeni (Csikcsomortán), comuna Păuleni-Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de localnici Várdomb (Dâmbul Cetăţii). Situarea sitului în linia dreaptă între Pasul Vlăhiţa şi izvorul Trotuşului sugerează un posibil rol al acestuia în contextul relaţiilor între depresiunile Odorhei şi Ciucului cu Subcarpaţii Moldovei. Toto0dată, prezintă interes şi faptul că ambele pâraie care flanchează situl sunt afluenţi ai Oltului, ceea ce facilita accesul la resursele văii celei mai importante artere hidrografice din zonă, inclusiv la bogatele zăcăminte de cupru de la Bălan.
Recentele cercetări geo-spaţiale efectuate de Raymond Whitlow (SUA, State University New York, Buffalo) sugerează că facilităţile naturale de mai sus au fost valorificate de locuitorii preistorici ai aşezării.
Situl a fost descoperit în perioada interbelică de Al. Ferenczi. În anii 1950 şi 1960, săpături de mică amploare în acest sit au fost efectuate sub conducerea lui Székely Zoltán. În perioada 1999-2011, cercetările au fost efectuate sub egida Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, sub conducerea lui Valerii Kavruk.
Cercetările efectuate până în 2010 au scos în evidenţă vestigiile din perioada eneolitică, epoca bronzului mijlociu, precum şi elemente izolate din perioada dacică târzie. Vestigiile din eneolitic reprezintă urme consistente de locuire aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd (faza Cucuteni A2 şi un nivel de locuire de scurtă durată cu ceramica neornamentată de tip Cucuteni şi fragmente ceramice izolate de tip Bodrogkeresztúr). Eneoliticului final îi aparţin urmele de locuire de scurtă durată cu ceramica specifică culturii Coţofeni. Vestigiile din epoca bronzului mijlociu descoperite în acest sit îi aparţin culturilor Costişa-Ciomortan şi Wietenberg (faza a 2-a după Chidioşan). La acestea se adaugă câteva fragmente ceramice izolate de factură dacică.
Până în epoca bronzului mijlociu aşezarea nu a fost fortificată. Primele fortificaţii (şanţul şi valul în jurul aşezării) au fost construite odată cu aşezarea în acest loc a purtătorii culturii Costişa-Ciomortan. La scurt timp după ce locuirea Costişa-Ciomortan a încetat, aşezarea a fost ocupată de purtătorii culturii Wietenberg care au folosit şi, probabil, au reînnoit fortificaţiile mai vechi1.
Obiectivele cercetării arheologice în campania din 2011 au fost următoarele:
- cercetarea valului de apărare în partea estică a aşezării;
- continuarea cercetării locuinţei Wietenberg (nr. 32) descoperită în 2010, aflată pe panta interioară a valului de apărare;
- verificarea raportului între nivelul de locuire Costişa-Ciomortan şi valul de apărare a sitului;
- cercetarea urmelor de locuire din perioada eneolitică aparţinând culturilor Cucuteni-Ariuşd şi Coţofeni, aflate la baza valului de apărare;
Cercetările arheologice în campana din 2011 au fost efectuate în perimetrul S.I (c. L-M/1’-5; G-K/1’), pe suprafaţa de 64 mp. La aceste cercetări, alături de membrii colectivului, au participat studenţi-voluntari din străinătate, coordonaţi de Raymond Whitlow (SUA).
Eneolitic
Vestigiile din eneolitic au fost cercetate în c. L-M/4-5, la adâncimea de 2,5 - 2,7 m de la vârful valului. Aici au fost descoperite urmele unui complex arheologic (probabil o locuinţă) care avea umplutura formată din pământ negru, afânat cu resturi de lemn şi lut ars. Forma şi dimensiunea complexului nu au putut fi stabilite, deoarece acesta depăşeşte suprafaţa deschisă.
Pe nivelul superior al complexului au fost descoperite fragmente ceramice, pietre, unelte şi obiecte din piatră, os şi corn. Materialul ceramic descoperit aparţine culturilor Cucuteni-Ariuşd şi Coţofeni. Complexul a fost conservat pe acest nivel şi va fi cercetat în campania din anul 2012.
Epoca bronzului timpuriu
S.I, a fost extinsă în direcţia vestică (c. G-H/1’), pentru a preciza perimetrul aglomerării de pietre care suprapuneau locuinţa nr. 32 aparţinând culturii Wietenberg. În c. H/1’, sub nivelul de bolovani de piatră (care aparţin locuinţei) a fost descoperit un schelet uman.
Scheletul aparţinea unui adult depus în poziţie chircită pe spate întors pe dreapta, orientat cu capul spre NV. Capul defunctului a fost aşezat pe partea dreaptă iar corpul pe spate (decubit dorsal), cu braţele îndoite la cot cu palmele aduse sub bărbie. Picioarele erau puternic îndoite şi căzute pe partea dreaptă, unul peste celălalt, astfel încât călcâiele se aflau foarte aproape de bazin.
Conturul gropii în care se afla scheletul nu a putut fi delimitat. Scheletul a fost secţionat parţial de o groapă de stâlp (Groapa nr. 307), în umplutura căreia au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând culturii Costişa-Ciomortan. Este posibil că acest schelet aparţinea complexului 14 cercetat anterior.
În zona abdomenului defunctului a fost depus un vas ceramic păstrat aproape integral. Acesta a fost modelat din lut nisipos în amestec cu ceramică pisată şi pietricele mărunte, are corpul bitronconic cu pereţii foarte subţiri, buza uşor evazată având marginea în formă de manşon. Pe gât vasul este prevăzut cu două urechiuşe tubulare de mici dimensiuni. Vasul este bine netezit, arderea oxidantă, culoarea neuniformă cu nuanţe de brun şi neagru.
Particularităţile recipientului ce însoţea scheletul îl plasează în epoca bronzului timpuriu, fiind posibilă atribuirea lui grupului Jigodin, a cărei aşezare eponimă se află la cca. 8 km, SV de situl de la Şoimeni.
Epoca bronzului mijlociu
Valul de apărare
În S.I, c. L-M/4-5, valul de pământ prezintă o structură complexă incluzând mai multe depuneri succesive de pământ de culori şi componenţe diferite, precum şi urme de substructuri formate din gropi de stâlp. Umplutura valului constă din lut galben bătătorit, pietre plate de mici dimensiuni (pietre care fac parte din structura geologică a terenului din apropierea valului) şi lentile de pământ brun (humus antic).
În suprafaţa cercetată s-a constatat faptul că valul de pământ ce fortifica aşezarea a fost ridicat în mai multe etape din perioada de început a epocii bronzului mijlociu (cultura Costişa).
Cultura Wietenberg
Locuinţa (L.32 ) cercetată numai în partea sa superioară, era orientată pe direcţia NV-SE şi avea dimensiunile de 4,5 x 3 m. Locuinţa a fost construită pe panta interioară a valului de apărare, după ce în prealabil s-a realizat o nivelare a terenului.
În partea superioară a umpluturii locuinţei au fost descoperite aglomerări mari de bolovani de piatră de diferite forme şi dimensiuni. Perimetrul locuinţei a fost conturat de aceste pietre şi puţine fragmente ceramice. Peretele NE al locuinţei a fost cercetat pe nivelul superior al dărâmăturilor. Acesta era format din resturi de lipitură arsă care păstrează urme şi amprente de pari şi nuiele împletite. În colţul NV al locuinţei, între dărâmăturile peretelui au fost descoperite două vase ceramice: o oală bitronconică şi un castron. Printre aglomerările de lipitură de lut ars au fost surprinse şi resturi de lemn carbonizat.
La nivelul podelei, în partea vestică a locuinţei a fost descoperită o vatră de foc (Vatra nr. 1). Suprafaţa de lut ars a vetrei era bine netezită şi s-a păstrat pe suprafaţa de cca. 40 x 60 cm. Iniţial, vatra avea probabil forma circulară.
În partea de est a vetrei a fost descoperită o greutate de lut ars (Nr. 1), de formă piramidală, perforată transversal în partea superioară. În apropierea vetrei, la vest de greutatea nr. 1, au fost descoperite alte trei greutăţi, două întregi şi una fragmentată (nr. 2, 3 şi 4).
Pe podea, în zona centrală a locuinţei au fost descoperite urme de bârnă de lemn carbonizată, păstrată pe o suprafaţă de cca. 60 x 5 cm. Tot pe podea, sub dărâmăturile pereţilor locuinţei din partea sa estică, au fost descoperite două vase ceramice in situ: o ceaşcă cu toartă supraânălţată şi o cană.
Vestigiile arheologice aparţinând culturii Wietenberg (faza a 2-a după Chidioşan), sunt bine documentate prin cercetarea locuinţei (L.32). Purtătorii acestei culturi au reparat fortificaţiile vechi ale aşezării şi au construit locuinţele pe panta interioară a valului de apărare. Elementele de construcţie a L.32, sunt asemănătoare cu cele ale locuinţelor cercetate în campaniile arheologice anterioare (L.7, L.8, L.9 şi L.10).
Noutatea pe care a adus-o cercetarea acestei locuinţe constă în faptul că lângă vatră au fost descoperite patru greutăţi de formă piramidală, din lut ars. Locuinţa a fost conservată urmând a fi cercetată în campania din anul 2012.
În cazul scheletului uman descoperit la cca. 1 m N de L.32, menţionăm că în campania arheologică din anul 2001, în aceiaşi zonă a fost descoperită o depunere de oase umane (Cpl. 14) formată dintr-un schelet de adult şi două cranii umane depuse într-o groapă, alături de care se afla un vas ceramic, a cărui atribuire culturală a rămas incertă. Este posibil ca scheletul uman descoperit în 2011 să fi fost legat de Cpl.14. Este prima descoperire din situl de la Şoimeni care poate fi atribuită în mod cert epocii bronzului timpuriu.
Rezumat
English Abstract The site is situated 8 km north-east fiterom Miercurea-Ciuc and and 1 km north-east of Şoimeni village (Csikcsomortán), Păuleni-Ciuc commune, Harghita County, in a place called by the natives Várdomb (Fortress hill). In 2011 the excavation continued in the eastern sector of the site, mainly in the area of inner side of the rampart.

Eneolithic. In the northern half of the excavated area, at 2.5 - 2.7 m depth from the top of the rampart, the Eneolithic layer was reached. At this level the soil was blackish, and it contained Cucuteni-Ariuşd and Coţofeni artefacts.

Early Bronze Age. Close to the inner edge of the rampart, in sq. H/1’, under the stone boulders belonging to Dwelling no. 32, Wietenberg culture, a human skeleton was uncovered. It belonged to an adult individual buried in a crouched position, on right side, oriented with his head to NW. In front of the skeleton pelvis, an Early Bronze Age ceramic pot was found. It should be mentioned that that in 2001 in the same area was uncovered a complex (Cpl. 14) formed by an adult skeleton and two human skulls put together in a shallow pit. Together with them a ceramic vessel, of an unclear culture, , was found. It is possible that the human skeleton discovered in 2011 could have been connected in some way to Cpl. 14. It is the first discovery at the Şoimeni site that can be surely dated to the Early Bronze Age.

Middle Bronze Age. The stratigraphic profile L-M/4-5 exposed the rampart’s complex structure, which includes several earth layers of different colours and composition, as well as some post holes which are the remains of a timber substructure. It was confirmed that the rampart was built before the occupation of the settlement by Wietenberg people.

Dwelling no. 32, Wietenberg culture, was built on the inner slope of the rampart, in the eastern side of the settlement. It was partially excavated, mainly in its upper part. At this level the remains of the dwelling cover the area of about 4.5 m x 3 m. The dwelling was overlain by a cluster of stones. In the NE side of the dwelling were discovered pieces of burned daub with imprints of poles and wattle. In its western part, at the floor level a hearth was uncovered. Close to it four weights made from burned clay were found.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu