Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Alba Iulia | Punct: Palatul Arhiepiscopiei romano-catolice | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Civil;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Alba Iulia
Comuna   mun. Alba Iulia
Punct
Palatul Arhiepiscopiei romano-catolice
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Florescu Cristian SC Damasus SRL Braşov
Izdrăilă Gabriel SC Damasus SRL Braşov
Marcu-Istrate Daniela Veronica responsabil SC Damasus SRL Braşov
Cod RAN    1026.08
Raport În perioada 23 martie - 21 aprilie 2011, în cadrul proiectului de reabilitare a Palatului Episcopal din Alba Iulia s-au realizat cercetări arheologice preventive pentru stabilirea cotelor istorice de călcare din această zonă. Fiind văzută ca o completare a informaţiilor din anii anteriori, unităţile de cercetare au primit numere în continuare iar cotele au fost raportate la aceeaşi cotă 0, aceasta fiind pe pragul de intrare în Catedrala Romano-Catolică.
Secţiunile S.78/2011, S.80/2011, S.84/2011 au fost trasate pentru a obţine informaţii despre materialele şi tehnicile de construcţie a fundaţiilor stâlpilor de poartă precum şi posibile nivele de călcare şi construcţie. Acestea au avut dimensiunile de 1,60 x 2,80 m (S. 78), 1,80 x 3 m (S. 80) şi 2 x 2 m (S. 84).
Pe latura nordică decroşul fundaţiei apare la -0,20-0,23 m W, imediat sub nivelul pavajului din piată cubică, în timp ce pe latura sudică la -0,55 m W. Acesta are o lăţime de 0,46 m pe latura nordică şi 0,40 m pe latura sudică. Între elevaţia stâlpilor (mai precis baza coloanelor) şi fundaţia propiu-zisă a fost pus, probabil pentru egalizare, un strat de piatră spartă de calcar înecată în mortar (şi fragmente de cărămidă pentru latura nordică) gros de aproximativ 0,10-0,15 m. Fundaţiile se prezintă ca zidării neregulate realizate din bolovani mari (lespezi) şi blocuri de calcar, pietre de dimensiuni medii, cărămizi (26 cm lungime x 5 cm grosime) şi spărturi de cărămidă legate cu mortar compact cu nisip şi var de culoare cenuşiu-maronie pe latura sudică şi mortar compact, alb-cenuşiu pe latura nordică. Pentru secţiunile de pe latura nordică cercetarea a coborât până la -0,66 m W (S.78) respectiv -1,00 m (S. 80). S.84 a fost cercetată până la adâncimea de -2,18 m W, talpa fundaţiei stâlpului sudic fiind identificată la -1,88 m W.
Asupra pragului porţii s-au tras urmatoarele concluzii: sub actualul prag de lemn la -0,24 m W apare fundaţia pragului realizată din blocuri de piatră de dimensiuni medii şi cărămizi prinse cu mortar albicios, friabil. Talpa fundaţiei pragului a fost identificată la -0,90 m W.
În S.84 a fost cercetată şi faţada sudică a aripii nordice (Z. 12) a Palatului. Între cele două structuri este o relaţie de adosare Z. 10 (stâlpul de portă) fiind ulterior Z. 12. Acesta din urmă este realizat din pietre de râu de dimensiuni medii şi cărămizi fragmentare (21 x 14 cm), pentru egalizare, legate cu mortar cenuşiu mai friabil, cu mult nisip şi var. Nu prezintă decroş.
O menţiune specială trebuie făcută pentru Z.12 A, bolta pivniţei Palatului Episcopal. Aceasta a fost identificată la -1,45 m W. Este realizată din pietre de râu de dimensiuni medii şi fragmente de cărămizi legate cu mortar cenuşiu, compact, cu nisip şi var. Pe unele zone bolta este înecată în mortar. Datorită faptului că nu s-a observat nici un şanţ de fundare iar straturile de deasupra bolţii sunt continue până în faţada sudică s-a concluzionat că bolta a fost realizată din interiorul pivniţei.
Secţiunea S.81/2011 a fost trasată perpendicular pe faţada sudică a aripii de nord a Palatului Episcopal. Aceasta a avut dimensiunile de 1,5 x 10 m. Faţă de Wagriss-ul stabilit pe pragul catedralei, nivelul de la care a început excavarea a fost la +0,40m W. Încă de la prima vedere se observa că cel puţin partea superioară a starturilor erau deranjate de o serie de lucrări contemporane (canale termice, puţuri de apă, canalizări). Astfel în carourile 4-5 la + 0,10 m W a apărut partea superioară a unor tronsoane din beton ce fac parte din reteaua de termoficare a Palatului. Cercetarea s-a continuat numai în carourile 1-3. Structurile zidite identificate în această secţiune sunt Z. 13 şi Z. 14.
Z.13 este o canalizare datată din perioada austiacă realizată din piată de râu, lespezi, şi cărămidă (18 x 30 x 5 cm). Aceasta a fost surprinsă în caroul 2 la adâncimea de -0,36m W talpa fiind identificată la -0,76 m W. Canalizarea este orientată V-E ea fiind surprinsă pe toată lăţimea secţiunii. Pe interior aceasta are o zidărie regulată din pietre faţetate şi cărămizi pentru egalizare. La exteriorul zidurilor acestea se prezintă ca o zidărie neregulată din piatră şi cărmizi legate cu mortar compact, de culoare albicioasă cu var şi pietricele.
Z.14 a fost identificat tot în caroul 2 la sud de Z. 13. find anterior acestuia. Relaţia dintre cele două stucturi este de suprapunere. Z. 14 se păstrează fragmentar având o orientare tot E-V. Nivelul de demolare a fost identificat la - 0,90 m W iar talpa acestuia a fost observată la -1,40 m W. Este realizat sub forma unei zidării neregulate din piatră de râu şi fragmente de cărămidă (10 x 11 x 5 cm) legate cu un mortar gălbui albicios cu mult vat şi pietricele. Fragmentul de fundaţie este înecat în mortar.
La sud de cele două structuri a fost identificată o groapă de var, cel mai probabil aparţinînd epocii moderne, care ce a fost identificată la -0,20 m W, fundul acesteia fiind surprins la -1,40 m W.
Fundaţia primului stâlp de portic, dinspre vest, de pe faţada interioară a aripii nordice este realizată din blocuri mari de piatră prinse cu mortar cenuşiu, uşor friabil. Elevaţia stâlpului realizată din blocuri de piată cioplite coboară până la -0,50 m W. La această adâncime a fost identificat un decroş de 10 cm lăţime. Zidul de închidere a porticului, realizat într-o etapă ulterioară, este realizat din pietre de dimensiuni medii şi fragmente de cărămidă pentru egalizare prinse cu mortar cenuşiu cu var, compact. La cota de -0,20m W se identifică un decroş lat de 0,20 m. Fundaţia este realizată în aceeaşi tehnică ca şi elevaţia, din zidărie mixtă. Aceasta coboară numai 0,60 m talpa ei fiind identificată la -0,80 m W.
Ca urmare a faptului că din cercetarea S.81 nu s-au putut obţine informaţii stratigrafice concrete datorită deranjamentelor moderne şi contemporane secţiunea S.82/2011 a fost trasată la 3 m V de S.81, în prelungirea acesteia spre sud. Dimensiunile ei au fost de dimensiunile de 1,5 m x 6,50 m. Singura structură zidită identificată este o canalizare boltită din perioada austiacă Z.7. Aceasta a fost realizată din cărămizi întregi (dimensiuni de 28 x 12 x 5 cm) şi fragmentare fiind legate cu mortar albicios cu var. Zidurile de sprijin ale bolţii sunt înecate în mortar iar bolta este sclivisită. Canalizarea avea orientare NV-SE şi avea o lăţime de 2,70 m.
În caroul 1 a fost identificată o groapă de var (Cx. 2) ulterioară canalizării austiece. Aceasta porneşte de la +0,10 m W şi coboară până la - 1,00 m W. Din golirea acesteia, cu o umplutură nisipoasă, gălbuie, afânată, nu au rezultat materiale care pot ajuta la datare ci doar suprapunerea acesteia peste canalizarea austriacă poate oferi un indiciu de datare.
În caroul 3, în capătul sudic al secţiunii, a fost identificat Cx.4. La -0,05 -0,10 m W a fost observată o aglomerare de pietre şi resturi de cărămizi. Aglomerarea avea o orientare NV-SE prezentând o delimitare clară pe latura dinspre nord. După documentare şi demontare sub această aglomerare a apărut, la -0,30 m W, o amenajare din cărămizi, în cea mai mare parte fragmentare, (22 x 14 cm), amenajare ce a fost interpretată ca resturile unei podele aparţinând unei locuinţe. Podeaua a fost surprinsă pe o suprafaţă aproximativă de 1,70 x 1,50 m. Cărămizile prezentau urme de arsură neagră şi roşie observându-se astfel urme de incendiere. Materialele arheologice (ceramice) rezultate din curăţarea complexului pot fi datate, la acest stadiu preliminar al cercetarii, în perioada secolelor XI -XII.
Adâncimea maximă până la care s-a efectuat cercetarea a fost -1,40 m W.
Sondajele S.86/2011 şi S.87/2011 au fost realizate la cererea beneficiarului pentru observatii asupra stării fundaţiilor. Acestea nu au adus informaţii suplimentare.
Rezumat
English Abstract The rescue excavation conducted at the Episcopal Palace of Alba Iulia took place from March 23 to April 21, 2011, within the project of rehabilitation of the Episcopal Complex. Seven archaeological surveys had been made (Drawing 1) made in order to obtain information on the materials and techniques used at the construction of the Palace’s foundations and Palace’s entrance. The investigation was also meant to identify as much as possible the historical floor levels from the Palace’s courtyard. Following the research, in the inner courtyard the remains of a dwelling dating back to 11th-12th centuries were identified, the ruins of an underground facility (sewage) from the Austrian period and also lime pits from the modern era were also found. The foundations of the gate’s pillars were investigated; they appear to be in irregular masonry made from large boulders and limestone blocks, medium-sized stones, bricks and broken bricks bond with mortar. The base was identified at -1.88 m W (0 being on the threshold of the Roman Catholic Cathedral).
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu