Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Alba Iulia | Punct: Catedrala romano-catolică | Anul: 2011

Anul   2011
Epoca
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Alba Iulia
Comuna   mun. Alba Iulia
Punct
Catedrala romano-catolică
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Florescu Cristian SC Damasus SRL Braşov
Izdrăilă Gabriel SC Damasus SRL Braşov
Marcu-Istrate Daniela Veronica SC Damasus SRL Braşov
Cod RAN    1026.07
Raport În perioada 17 martie - 10 iunie 2011, în cadrul proiectului de reabilitare a sanctuarului Catedralei romano catolice din Alba Iulia, s-au realizat cercetări arheologice preventive pentru stabilirea cotelor de călcare, precum şi asistenţă tehnică pentru refacerea pardoselilor existente.
Cercetarea arheologică preventivă a constat în realizarea următoarelor săpături:
S. 76 - 1,70 x 1,70 m, amplasată pe latura de nord a corului, la limita scării actuale de acces în sanctuar. Sondajul a fost trasat între peretele nordic al corului şi stranele care la data respectivă se aflau depozitate la cca 2 m distanţă de perete, sub schela metalică. Săpătura extrem de restrânsă nu a fost adâncită corespunzător.
S. 77 - 3 x 4 m, amplasată pe latura de nord a sanctuarului, în dreptul primei coloane. A ajuns la aceste dimensiuni prin extinderi succesive în toate direcţiile, pe măsură ce erau demontate fie schela din lemn aflată în mijlocul sanctuarului, fie schelele metalice aflate perimetral în sanctuar.
S. 79 - 1,60 x 2 m, amplasată pe latura de sud a sanctuarului, la est de intrarea în sacristie. Lăţimea a fost determinată de spaţiul disponibil sub schela metalică, lungimea a rezultat prin extinderi succesive
S. 85 - 1,60 x 2,80 m, amplasată pe latura de sud a sanctuarului, la cca 1 m distanţă de S.79, în spaţiul disponibil sub o schelă metalică
S. 90 - 1,30 x 2,50 m, amplasată pe latura de nord a sanctuarului, la naşterea absidei
S. 91 - 2 x 2 m, amplasată în absidă
Cercetarea arheologică preventivă s-a realizat aproape în totalitate sub schela metalică, în paralel cu lucrările de reabilitare a interiorului corului şi sanctuarului, la care au participat echipe de constructori, cercetători şi restauratori de tencuială de epocă şi pictură, restauratori de piatră, instalatori. Condiţiile din teren au fost astfel deosebit de dure, deseori chiar improprii realizării unei cercetări arheologice propriu-zise. Absenţa posibilităţii de a extinde săpăturile a împiedicat formularea unor concluzii coerente asupra evoluţiei părţii de est a catedralei.
După încheierea lucrărilor de reabilitare a paramentului şi a cercetărilor, arheologii au supravegheat operaţiunile de demontare a pardoselei existente în cor şi sanctuar. Fragmentele de pardoseală istorică au fost relevate în detaliu şi pietrele numerotate, în vederea remontării in situ după evacuarea umpluturii. Din diferite motive, ulterior s-a renunţat la remontarea pardoselilor istorice.
De asemenea arheologii au supravegheat evacuarea umpluturii (cca 0,30 m).
Prezenta documentaţie are caracterul unui raport tehnic informativ, întocmit în limita fondurilor disponibile pentru această etapă a cercetării şi asistenţei arheologice. Cotele folosite în text sunt raportate la pragul de vest al intrării în catedrală.
Etapa romanică
Absida etapei romanice1 a fost decroşată faţă de pereţii corului (0,75 m în interior, în două trepte, respectiv 0,86 m în exterior), descriind în plan un segment de cerc uşor turtit, cu deschiderea de 8 m. Caracteristicile tehnice ale fundaţiei sunt identice cu cele descrise anterior, cu diferenţe nesemnificative ale cotelor; un umăr superficial, în jur de 0,10 m, a fost observat atât pe interior cât şi pe exterior. Elevaţia a fost realizată din blocuri de piatră fasonate în segment de cerc, potrivite cu multă grijă în operă şi legate cu şape subţiri de mortar, astfel că aspectul zidăriei este foarte îngrijit. Lăţimea elevaţiei la nivelul de demolare este de 1,74 m.
În ceea ce priveşte datarea primei etape a catedralei Sf. Mihail, specialiştii încă nu au ajuns la un consens, ceea ce într-un fel este firesc dacă ţinem cont de amploarea şi complexitatea construcţiei, în şantierul căreia decenii întregi au activat echipe de meşteri cu experienţe tehnice diferite şi cu preferinţe stilistice care au parcurs drumul de la romanic la gotic.2 Cercetările arheologice din anii 2000-2002 au indicat că şantierul s-a putut deschide spre finele secolului al XII-lea, activând practic în întreg secolul al XIII-lea.3 Putem subscrie astfel la teoria conform căreia partea de est a catedralei fusese încheiată încă înainte de invazia tătară, cu speranţa că investigaţiile viitoare vor putea oferi date mai concrete în această direcţie.
Demolarea absidei semicirculare a fost explicată cel mai frecvent ca o consecinţă a distrugerilor provocate de invazia tătară din 1241. În stadiul actual al cercetărilor, este însă greu să ne imaginăm că o clădire atât de solidă, cu pereţii groşi de 1,35 m (corul), respectiv 1,74 m (absida), a suferit avarii atât de mari încât a fost necesară demolarea. Foarte probabil că intenţia efectivă de mărire a spaţiului sacral a avut un rol important în decizia de înlocuire a absidei cu un sanctuar considerabil mai amplu.
Corul gotic
Corul gotic4 a fost conceput din proiect cu o fundaţie extrem de lată, probabil gândită astfel încât să susţină atât elevaţia peretelui cât şi pe aceea a contraforturilor. Pe latura de sud s-a observat faptul că această fundaţie se adosează umărului corului romanic (lăţime de 1,70 m de la peretele gotic), faţă de care se dezvoltă oblic spre est (lăţime 2,30 m de la peretele gotic în interiorul sacristiei, respectiv 2 m în exteriorul sacristiei), îngustându-se în zona absidei, unde am înregistrat 1,70 m pe latura de sud-est şi doar 1 m pe latura de nord-est. Partea superioară a fundaţiei oscilează între - 1,52 şi - 1,65 m pe partea de sud, respectiv - 2,20 m pe partea de nord, în funcţie de nivelul de călcare din perioada construcţiei. Limita inferioară nu s-a putut stabili, deşi săpătura s-a adâncit considerabil, la - 2,70 m în interiorul sacristiei, respectiv - 4 m în interiorul sanctuarului. Zidăria este realizată în şanţ din piatră de râu de diferite dimensiuni, fragmente de calcar şi rare fragmente de cărămidă, într-o compunere neregulată, compensată prin cantităţi mari de mortar. Şanţul s-a îngustat în adâncime, astfel că fundaţia apare mult evazată. Mortarul este grosier, din nisip cu pietriş mare (diametrul până la 8 cm) şi var dizolvat complet, foarte consistent.
Construită din blocuri de piatră fasonate, elevaţia gotică groasă de 1,40 m a fost aşezată la limita dinspre interior a masivei fundaţii, astfel încât aproape o treime nu se sprijină de fapt pe fundaţie, racordându-se la aceasta printr-o evazare superficială. Din această elevaţie s-a păstrat peretele din dreptul sacristiei (în cea mai mare parte), iar pe restul suprafeţei în proporţii variabile 2-3 asize de blocuri, corespunzând în linii mari soclului exterior. Observaţii mai exacte asupra structurii originale s-au putut face pe contrafortul păstrat intact sub haina gotică, şi apoi sub cea barocă, în interiorul sacristiei. Astfel, soclul zidit este realizat din două asize de blocuri de piatră ecarisate, între care s-au folosit pietre mai mici pentru egalizare, cu o înălţime de 1 m. Profilul de soclu, păstrat intact de constructorii sacristiei, apare între - 0,28 m şi - 0,46 m, după care elevaţia propriu-zisă se retrage cu 0,10-0,12 m.
Prima pardoseală gotică a fost făcută din plăci de piatră tăiate în apropierea pilaştrilor după conturul acestora. În condiţia distrugerii totale a acestui interior, putem considera un mare noroc faptul că în apropierea pilastrului de nord-vest au fost surprinse fragmente in situ din această pardoseală, o primă etapă la - 0,60 m şi o refacere la - 0,44 m.
În timpul construcţiei s-a ţinut cont de nivelul de călcare exterior, situat în jurul cotei de - 1,60 m. De la acest nivel s-a început construirea elevaţiei, în jurul absidei semicirculare aflate în funcţiune. Abia în momentul demolării absidei, constructorii au realizat că nivelul de călcare interior nu poate fi atât de coborât, deoarece nici măcar nivelul din nave nu se afla atât de jos, iar între nave şi sanctuar trebuia creată o diferenţă de nivel. Pardoseala din sanctuar nu putea fi mai jos decât aceea din biserică sau din careu, astfel că prin sistematizarea cotei de călcare o parte a elevaţiei a rămas îngropată. Absida semicirculară nu a fost demolată la cota de călcare a constructorilor, ci a rămas cu mult mai sus, la limita necesară pentru montarea pardoselii. Cota de demolare a absidei arată faptul că în etapa gotică nivelul de călcare a fost uniformizat pe toată suprafaţa corului la - 0,60 m.
Pentru cronologia sanctuarului gotic, arheologia nu poate să aducă precizări, deoarece nu există nicăieri posibilitatea de a vedea această clădire într-un context stratigrafic nederanjat. Singurul indicator cronologic ni-l oferă câteva morminte descoperite peste fundaţie în imediata apropiere a sacristiei, dintre care menţionăm în mod special M 83, cu scheletul înconjurat de pietre şi cărămizi. Mormintele de acest gen sunt semnalate la Alba Iulia mai ales în necropolele din exteriorul cetăţii, bucurându-se în general de datări timpurii, în prima parte a perioadei arpadiene. Fără a putea oferi în acest stadiu al cercetărilor o cronologie absolută, considerăm totuşi că această înhumare nu poate depăşi secolul al XIII-lea, ceea ce confirmă datarea construcţiei anterior atacului saşilor din 1277.
Dominanta acestui interior o constituie însă numeroasele cripte de familie din cărămidă, sau cărămidă şi piatră, orientate în toate direcţiile şi intersectate dezordonat. Toate au fost distruse la amenajarea criptei subterane. Atât în sanctuar cât şi în cor, amenajarea criptei subterane s-a făcut prin excavarea întregii suprafeţe, coborând dinspre pereţii laterali spre zona centrală. După încheierea construcţiei, suprafaţa a fost umplută cu moloz şi pământ, în diferite combinaţii, iar nivelul de călcare a fost fixat la + 0,12 m în sanctuar, respectiv - 0,44 m în corul gotic, păstrându-se o diferenţă care probabil se formase anterior. În dreptul umărului sanctuarului a fost construită o scară cu trei trepte din zidărie de cărămidă placată cu piatră, înlocuind o scară mai veche din care nu au rămas urme.
La mijlocul secolului al XVIII-lea sanctuarul gotic a fost demolat aproximativ la nivelul de călcare din interior, ceea ce însemna cu aproximativ 0,50 m deasupra nivelului exterior. Pe ruina astfel formată a fost aşezată o elevaţie nouă, cu modificările de traseu pe care le-am amintit mai sus. În exterior se puteau observa până de curând rămăşiţele elevaţiei gotice din blocuri de piatră, destul de deteriorate datorită expunerii în aer liber după sistematizarea verticală de la începutul secolului XX. Pe latura de sud, între peretele sacristiei şi cel de-al doilea contrafort, soclul gotic a fost îmbrăcat (între - 0,15 şi - 0,86 m) cu o zidărie neregulată, din bolovani de piatră cu rare fragmente de cărămizi, pe care s-a aşezat apoi soclul baroc. Această zidărie s-a întors pe lângă peretele estic al sacristiei gotice pe o lungime de 3,10 m5, şi o vedem refolosită în structurile sacristiei baroce care în momentul respectiv nu putea exista. Faptul că soclul baroc al sanctuarului este întrerupt în această zonă sugerează că încăperea adosată sacristiei gotice încă exista în acel moment.
Rezumat
English Abstract From March 17 to June 10, 2011, as part of the rehabilitation project of the sanctuary from the Roman Catholic Cathedral in Alba Iulia, preventive archaeological excavations were conducted to establish the stepping quotas as well as technical assistance for the restoration of the existing floor. The preventive archaeological research consisted in performing 6 surveys and in supervising the dismantling of the floor from the choir and sanctuary and in taking out the fill (about 0.30 m).

The archaeological excavation highlighted the ruins of the first sanctuary of the Cathedral, a semicircular apse with the diametre of 8 m, whose elevation was made from blocks of stone shaped in segments of a circle, carefully matched and bonded with thin blankets of mortar; creating very neat masonry . The width of the elevation at the destruction level is 1.74 m. The original structures of the Gothic choir were also studied; from this choir were preserved until today only the foundations and varying fragments of the elevation’s structure. The Gothic choir was designed with an extremely wide foundation, probably in order to support both the buttresses and the walls. Built of hewn stone blocks, the 1.40 m wide Gothic elevation was placed at the inner limit of the massive foundation, therefore almost a third of it does not actually stand on the foundation bondinging to it through a shallow flare. The first Gothic floor was made from stone tiles cut near the pilasters after their contour. Inside the apse were discovered numerous modern brick crypts, dismantled in the 18th century at the time of the construction of a massive underground crypt.
Bibliografie Entz Géza - 1958 A gyulafehérvári székesegyház. Budapest, 1958; 1958b La cathédrale de Gyulafehérvár (Alba Iulia). ActaHistArt V/1-2, 1958, pag. 1-40.
Heitel, Radu - 1972 Archäologische Beiträge zu den romanischen Baudenkmälern aus Südsiebenbürgen. RRHA IX/2, 1972, pag. 139-160; 1975a Archäologische Beiträge zu den romanischen Baudenkmälern aus Südsiebenbürgen. II (in Zusammenhang mit der zeitlichen Bestimmung der ältesten „Rotunda Ecclesia" Rumäniens und der Kathedrale I in Alba Iulia). RRHA 12/I, 1975, pag. 3-10; 1975b Contribuţii la problema genezei raporturilor feudale în Transilvania în lumina cercetărilor arheologice de la Alba Iulia. Muzeul Naţional Bucureşti, Sesiunea ştiinţifică de comunicări 17-18 decembrie 1973, pag. 343-351; 1985 Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din zona sud-vestică a cetăţii de la Alba Iulia (1968-1977). I. SCIVA 36/3, 1985, pag. 215-231.
Marcu Istrate, Daniela - A gyulafehérvári római katolikus székesegyház és püspöki palota régészeti kutatása (2000-2002), Teleki László Alapítvány, Budapest 2008
Sarkadi Márton - „s folytatva magát a régi művet" Tanulmányok a gyulafehérvári székesegyház és püspöki palota történetéről, Teleki László Alapítvány, Budapest 2010
Vătăşianu, Virgil - 1959 Istoria artei feudale în Ţările Romîne. Bucureşti 1959; 1987 Studii de artă veche românească şi universală. Bucureşti 1987.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu