.
Bucureşti | Punct: Ciurel, Militari - Câmpul lui Boja, Chitila Fermă | Anul: 1997
Anul:
1997
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Hallstatt;Dacii liberi;Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Comuna:
mun. Bucureşti
Punct:
Ciurel, Militari - Câmpul lui Boja, Chitila Fermă
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Boroneanţ Vasile Muzeul Municipiului Bucureşti
Mănucu-Adameşteanu Gheorghe Muzeul Municipiului Bucureşti
Miu Fănica Muzeul Municipiului Bucureşti
Mocanu E. Muzeul Municipiului Bucureşti
Negru Mircea Muzeul Municipiului Bucureşti
Raport:

I. Bucureşti - Ciurel
În timpul supravegherii arheologice a unor lucrări de construcţii, în apropierea sitului arheologic de la Ciurel, au apărut fragmente ceramice din epoca bronzului, care pot fi atribuite culturii Glina.
Sondajul arheologic efectuat a constat într-o secţiune cu dimensiunile de 8 x 1 m şi adâncimea de 1,30 m.
Deşi nu a fost descoperit nici un complex arheologic, identificarea u...nui strat de cultură din epoca bronzului, gros de 0,15-0,25 m, este o dovadă că spre sud, situl arheologic de la Ciurel este mai întins decât se credea în urmă cu câteva decenii.

II. Bucureşti Militari - Câmpul lui Boja
În anul 1997 au fost practicate un număr de şase secţiuni (S4-S9) şi cinci casete (C4-C8).
1. Complexe arheologice.
Au fost cercetate complexe arheologice din epoca bronzului (patru gropi), sec. III p. Chr. (o locuinţă şi o groapă) şi sec. XIX (trei locuinţe).
2. Stratigrafia.
În suprafeţele cercetate pe partea de vest a platoului, cu excepţia secţiunii S5, stratigrafia a fost asemănătoare celei din campania anului 1996.
În secţiunea S5, amplasată la cca. 100 m de marginea vestică a platoului, a fost surprins un singur nivel de cultură, gros de 0,25/0,35 m, ce conţinea materiale din epoca bronzului.
Secţiunea S7 a fost practicată spre marginea de est a platoului, în partea opusă zonei unde au fost efectuate cercetările din 1996 şi majoritatea secţiunii a fost diferită faţă de celelalte secţiuni. Sub solul vegetal, gros de 0,20-0,30 m, a fost observat un strat de pământ cenuşiu gros de 0,20 m, care suprapune altul de culoare castanie deschisă, cuprins între 0,50 şi 1,05 m. Ultimele două straturi conţineau vestigii din epoca bronzului (cultura Tei). La adâncimea de 1,15 m a fost găsit un fragment dintr-un vas din neolitic. De la adâncimi cuprinse între 1,05 m şi 1,15 m începe stratul castaniu, steril din punct de vedere arheologic. La adâncimea de 1,40 m a fost surprins stratul de loess.
3. Inventarul arheologic.
Gropile din epoca bronzului au un inventar sărac care constă în fragmente ceramice şi o rotiţă de car.
În secţiunea S4, sub locuinţa din sec. III p. Chr. au fost găsite câteva fragmente de vase modelate cu mâna, care pot fi datate în sec. IV-III a. Chr.
Cel mai bogat inventar arheologic aparţine locuinţei din sec. III p. Chr. El constă în fragmente din vase modelate cu mâna sau la roată, obiecte din fier şi bronz, o fibulă de tipul cu piciorul întors pe dedesubt şi fragmente de lemn carbonizat.
În groapa nr.6 a fost depus un câine. El era aşezat pe fundul gropii, culcat pe partea dreaptă. În umplutura din partea superioară a gropii au fost găsite câteva fragmente ceramice din sec. III p. Chr.
În secţiunea S7 a fost descoperit şi un fragment dintr-un vas ce poate fi datat în sec. VI p. Chr.
Locuinţele din veacul al XIX-lea au oferit fragmentele de vase din lut ars, cărămizi şi obiecte din fier.
4. Cronologia.
Datarea complexelor arheologice şi a materialelor din nivelele de cultură a fost făcută pe baza fragmentelor de vase din lut ars. În cazul locuinţei din sec. III p. Chr. , prezenţa fibulei de tipul cu piciorul întors pe dedesubt, este un indiciu în plus în vederea datării acestui complex arheologic.

III. Bucureşti - Chitila Fermă
Săpăturile arheologice din staţiunea Chitila Fermă din anul 1997, s-au desfăşurat în intenţia de a se relua cercetările din anii 1982-1985 în toate punctele în care s-a lucrat atunci - neolitic, epoca daco-romană, epoca feudală. Din motive obiective nu am putut deschide decât o secţiune care se situează în partea de răsărit a tell-ului neolitic, pe terasă, deasupra malului, în care, în perioada mai sus amintită, au fost identificate materiale arheologice aparţinând culturii Tei şi în special a hallstattului timpuriu, denumit aspectul Chitila Fermă.
S-a trasat o secţiune de 10 x 2 m, orientată N-S, perpendiculară pe cursul Colentinei, ajungându-se doar până la adâncimea de 1,20 m astfel încât presupunem că nu au fost atinse toate nivelele posibile de locuire.
Stratigrafia săpăturii se prezintă astfel:
1. stratul arabil care variază între 0,20-0,25 m;
2. strat de culoare cenuşie, deranjat în partea superioară de lucrările agricole, unde a existat probabil o locuire feudală - identificarea unei gropi de locuinţă şi a unei gropi la baza căreia s-a descoperit un schelet de câine, în care au fost descoperite materiale ceramice din epoca feudală târzie şi modernă, precum şi resturile unor grinzi de lemn carbonizate, care ne-au dat posibilitatea să le datăm în această perioadă.
Sub acest strat, într-un nivel compact, a fost surprins, din păcate doar în profilul de sud, conturul unei locuinţe care a fost distrusă, în parte, de locuirea feudală. Materialele ceramice datează din prima epocă a fierului, de vârstă aproximativă cu cele cercetate în anii anteriori.
Materiale arheologice aparţinând culturii Tei au fost recoltate din umplutura locuinţei hallstattiene şi din cea feudală, mai de la suprafaţă, ceea ce ne face să credem că numai întâmplarea a făcut să nu surprindem, în suprafaţa săpată şi locuinţe aparţinând culturii Tei.
3. stratul de culoare galben-cafeniu în care nu am descoperit decât rare fragmente ceramice pătrunse prin gangurile de animale, ce aparţin cu siguranţă neoliticului, epocii bronzului şi primei epoci a fierului.
Această situaţie ne obligă la continuarea săpăturii printr-o extindere a acesteia, pentru obţinerea unor situaţii stratigrafice mai clare.
Printre materialele arheologice feudale descoperite în locuinţă şi groapă amintim fragmentele ceramice cu smalţ verde-oliv sau gălbui-verzui, având un decor cu benzi orizontale albe, pictate, mai late ori mai înguste şi un cuţit de bucătărie din fier datate în perioada feudalismului târziu.
Între fragmentele ceramice hallstattiene menţionăm prezenţa cănilor scunde cu torţi supraînălţate, castroane, vase bombate, tăvi, fragmente de strecurătoare. Ele sunt decorate cu caneluri mai late sau mai înguste, dispuse orizontal sau înclinat, frecvent pe corpul vasului, precum şi motive geometrice - triunghiuri, ghirlande - realizate prin împunsături succesive. Ghirlandele se întâlnesc atât pe exteriorul, cât şi pe interiorul vaselor.
Fragmentele ceramice ce aparţin categoriei comune, provin de la vase de dimensiuni diferite, predominante fiind vasele de mari dimensiuni şi sunt ornamentate cu motivul cu măturică, atât pe interiorul cât şi pe exteriorul vaselor, butoni de diferite dimensiuni, brâu alveolat şi crestat care se întâlneşte adesea şi pe buza vaselor. De menţionat şi un fragment dintr-un inel de lut, decorat cu împunsături succesive.
Formele şi ornamentarea acestei ceramici sunt identice cu cele descoperite de Vasile Boroneanţ în săpăturile anterioare.
Materialele ceramice din epoca bronzului aparţin unor fragmente de căni, vase tronconice sau bombate. Cele din categoria comună sunt ornamentate cu motivul cu măturică, altele neornamentate, iar cele din categoria fină ornamentate cu motive geometrice, uneori spiralate cu împunsături succesive, specifice culturii Tei, probabil fazele III-IV. Tot acestei perioade poate fi atribuit un fragment de cuţit din piatră (krumesser).
Între materialele ceramice aparţinând neoliticului, amintim fragmente de vase de diferite dimensiuni care, datorită cantităţii mici, nu pot fi atribuite întotdeauna, cu certitudine, formelor cărora le-au aparţinut. Se întâlnesc totuşi fragmente ceramice care pot fi atribuite unor vase pentru preparat hrana sau păstrat apa, mai mult sau mai puţin bombate, cu suprafaţa doar netezită, iar la categoria fină, ornamentate cu caneluri. Sunt şi câteva fragmente ceramice ornamentate prin incizie, care pot fi atribuite culturii Boian. S-au descoperit şi câteva fragmente de unelte din os şi un fragment dintr-un toporaş de piatră, găurit după spargere pentru a fi purtat ca pandantiv.
De remarcat este numărul mare de unelte din silex: gratoare, răzuitoare, perforatoare, chiar şi un nucleu percutor, care aparţin cu certitudine neoliticului şi epocii bronzului. Nu toate pot fi seriate şi stratigrafic.
Sperăm că săpăturile din anii următori să aducă noi clarificări privind succesiunea culturală din obiectivul săpat.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO