Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2012

Anul   2012
Epoca
Preistorie;
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Preistorie;
Epoca modernă;
La Tène timpuriu;
Epoca post-romană;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului târziu;
La Tène;
Epoca antică
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic;
Industrial
Tipuri de sit
Exploatare/carieră;
Exploatare minieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bistriţa-Năsăud
Localitate   Beclean
Comuna   or. Beclean
Punct
Băile Figa
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Constantin Cătălin-Petre Universitatea Bucureşti
Kavruk Valerii Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Kovács Adela Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Ştefan Călin Dan Universitatea Bucureşti
Cod RAN    32492.02
Raport Situl arheologic Băile Figa se află în nordul Câmpiei Someşene, în valea Pârâului Sărat, la 2,62 km SSE de confluenţa acestuia cu râul Meleş, acesta din urmă fiind afluent al Someşului Mare. Din punct de vedere administrativ, acest sit este situat pe teritoriul oraşului Beclean (jud. Bistriţa-Năsăud) – între cartierul Podirei şi satul Figa, în vecinătatea nemijlocită a staţiunii balneare omonime. Situl ocupă partea inferioară a unei depresiuni de formă emisferică ce suprapune un zăcământ de sare. Suprafaţa sitului este de cca. 600 m (N – S) x 200/250 m (V – E).
Situl a fost descoperit în anul 1977 de I. Chintăuan1. În anii 2006-2011, un colectiv de cercetare româno-britanic a întreprins în perimetrul sitului şi împrejurimile acestuia cercetări arheologice sistematice şi preventive care au scos în evidenţă numeroase vestigii privind exploatarea sării. Acestea, conform celor cca. 60 de analize 14C, datează între cca. 3200 cal BC şi 800 cal AD, cele mai multe date 14C, încadrându-se între cca. 1500 şi 850 cal BC, urmate de cele din cca. 400/350 – 200 cal BC2. Totodată, la extremitatea nordică a sitului au fost descoperite urme relativ consistente de locuire asociate cu ceramica de tip Iernut-Zoltan şi elemente izolate de factura Wietenberg (?), iar la cca. 120-150 m vest de S.III – urme sporadice asociate cu fragmente ceramice de factură Lăpuş şi Noua.
Obiectivele campaniei din 2012 au fost următoarele: 1. cercetarea unei construcţii de lemn din epoca bronzului, dezvelită parţial de lucrările de extragere a nămolului terapeutic; 2. recoltarea probelor de sare gemă şi ceramică în vederea stabilirii amprentelor specifice zăcământului local; 3. stabilirea poziţiei zăcământului de sare în valea Pârâului Sărat; 4. Verificarea posibilei legături între situl Băile Figa şi aşezarea fortificată de la Coldău-Varbă.
Descrierea cercetărilor din campania 2012
Secţiunea XXIII - În timpul extragerii nămolului terapeutic, angajaţii staţiunii balneare au dezvelit pe malul drept al afluentului estic al Pârâului Sărat o grupare compactă de stâlpi, pari, scânduri şi împletituri de nuiele. În scopul salvării şi cercetării acestora, am deschis o secţiune – S.XXIII – de 8 x 6 m .
Stratigrafia S.XXIII - În profilele S.XXIII au fost surprinse 3 secvenţe stratigrafice: 0 – 0,35 m: pământ argilos gălbui, amestecat cu nisip şi pietriş, fără artefacte; 0,35 – 0,85 m: argilă nisipoasă, portocaliu-gălbuie, amestecată cu pietriş, fără artefacte; 0,85 – 1,70 m: nămol în care se aflau numeroase elemente de lemn preistoric. Sub stratul de nămol, la ad. de cca. 4 m – conform cercetărilor geofizice – se află roca de sare.
Descoperirile din S.XXIII - Au fost descoperite: structuri de lemn in situ, elemente de lemn în poziţie secundară desprinse de la structuri, artefacte de lemn, fragmente ceramice izolate.
Complexul 1 - În jumătatea de SE a S.XXIII a fost dezvelită partea de nord a unei construcţii de lemn (Cpl. 1). Peretele NE al acesteia, realizat din nuiele împletite, susţinute de pari verticali, uşor curbat, orientat V – E, a fost dezvelit pe o lungime de 1,40 m. Peretele NV al construcţiei, format din scânduri verticale şi un par masiv (gr. 0,14-0,17 m, L de 4,70 m) aflat în poziţie orizontală, a fost orientat SV – NE. Îmbinarea între acest par şi colţul construcţiei a fost realizată astfel: în orificiul rectangular (8 x 10 cm) realizat la capătul parului a fost introdus vârful unuia dintre parii ce susţin peretele NE. Pe latura sa exterioară, acest par a fost susţinut de 2 pari masivi verticali, înfipţi în sol. Partea peretelui realizată din scânduri verticale (l: 25-29 cm, gr: 6-8 cm, dezvelită: 45-88 cm) a fost urmărită pe o lungime de cca. 2 m. În colţul estic al Cpl. 1 a fost dezvelită o grupare formată din 14 pari drepţi (gr: 6-3 cm, L: 1,98-0,40 m), aproximativ paraleli, orientaţi E – V). În interiorul Cpl. 1 au fost descoperite câteva artefacte de lemn: 2 cozi de topor-celt; 1 fragment de troacă (?); 3 baroase, 3 icuri de lemn.
În partea nordică a S.XXIII au fost descoperite fragmente de nuiele şi un stâlp – părţi componente ale unor structuri dezafectate. Tot acolo au fost găsite 2 piese întregi realizate din ramuri groase, cu ramificaţiile decupate la bază, cu trepte realizate prin tăieturi perpendiculare şi oblice. Aceste obiecte par să fi fost părţi componente ale unor instalaţii sau structuri de lemn. Au mai fost descoperite cepuri provenind de la instalaţiile de tip „troacă”.
Anexa S.XXIII - La 2,5 m NV de colţul NV al S.XXIII, a fost dezvelită parţial o grupare formată din mai multe obiecte de lemn: 3 pari masivi în poziţie orizontal-oblică cu capetele împreunate; un jgheab realizat dintr-un trunchi scobit, aflat în poziţie orizontală, dezvelit doar pe lungime de 1,88 m; o parte dintr-un dispozitiv compus dintr-o scândură de formă arcoidală având o perforaţie circulară la un capăt şi două orificii rectangulare la mijloc, într-unul dintre orificiile rectangulare fiind inserat şi fixat capătul unei scânduri drepte, rupte în vechime.
Secţiunea III a fost deschisă în 2007. Cercetările efectuate în S.III în anii 2007-2011 (cca. 600 mp) au dezvelit mai multe structuri de lemn datând din cca. 1200 - 850 cal BC şi 3 complexe adâncite cu ceramica de tip Iernut-Zoltan din faza finală a epocii bronzului timpuriu. În perioada 10-25 septembrie 2012, S.III a fost extinsă spre NV pe o suprafaţă de 30 mp. Săpăturile au arătat însă că zona a fost puternic afectată în timpul construirii (în anii 1960) şi demolării (în toamna 2010) a unui bazin de înot, depunerile de sol fiind bulversate până la nivelul rocii native de sare. În aceste condiţii, contrar aşteptărilor, nu s-au putut observa urmele vreunor complexe.
În partea nordică a suprafeţei cercetate (car. β2’), la ad. de 1,65 m de la suprafaţa actuală a terenului, în solul amestecat, a fost descoperită o unealtă de fier având aspectul unui târnăcop, cu lama triunghiulară vârful ascuţit, dispusă transversal faţă de direcţia găurii de înmănuşare. Ambele lame, în partea superioară, sunt zimţate. În interiorul găurii de înmănuşare s-a păstrat partea superioară a mânerului de lemn. După toate aparenţele, piesa datează din perioada post-medievală.
La diferite adâncimi au fost descoperite fragmente ceramice din epoca bronzului. Spre finalul campaniei, în caroul β1’, la adâncimea 2,80 m de la suprafaţa actuală a terenului s-a ajuns la roca de sare. Au fost prelevate şi trimise la Universitatea Exeter din UK câteva fragmente ceramice şi de rocă de sare.

Cercetări geofizice în cuprinsul sitului de la Băile Figa
Suprafaţa sitului, puternic afectată de intervenţii antropice şi matricea solului, caracterizată de puternice turbaţii, constituie factori care limitează sever calitatea datelor geofizice măsurabile. Pentru a compensa parţial aceşti factori, iniţial achiziţia datelor geofizice a fost efectuată în perioada de iarnă, când terenul era acoperit de zăpadă. Au fost executate măsurători magnetometrice, electrometrice şi georadar. Stratul de zăpadă a permis îmbunătăţirea cuplajului al antenei georadar cu suprafaţa solului. Rezultatele obţinute au permis identificarea masivului de sare, la o adâncime medie de 4 m.
În timpul verii investigarea geofizică s-a realizat printr-o serie de profile magnetometrice de-a lungul Pârâului Sărat, corelate cu serii de măsurători de susceptibilitate magnetică. În plus, au fost înregistrate date suplimentare de tomografie de rezistivitate electrică de-a lungul unui profil, denumit P21, cu lungimea de 35 m, pentru a verifica, în condiţii meteorologice normale, rezultatele obţinute în campania din anul 2010.

Studiul magnetometric al sistemului de fortificare de la Coldău
Aşezarea fortificată de la Coldău se află în aval de confluenţa Meleşului şi Someşului Mare, fapt care putea să faciliteze transportul sării spre această cetate din Băile Figa pe apă. Această aşezare, judecând după amplasarea şi configuraţia sa, pare să fi fost o aşezare-port unde se stoca probabil sarea extrasă din centrele de exploatare a sării din zonă. De altfel, în amonte pe Someşul Mare se află încă cel puţin două astfel de centre de exploatare a sării din epoca bronzului târziu: Săsarm (7 km) şi Caila (11 km).
Sistemul defensiv al aşezării a fost cercetat prin săpături arheologice de mică amploare de către N. Vlassa3. În prezent, valul şi şanţul sunt încă vizibile. În zona valului, la suprafaţă se observă numeroşi bolovani de culoare brună sau cărămizie, cu structura puternic modificată, având textură compactă şi numeroase incluziuni gazoase şi luciu sticlos. Măsurătorile geofizice directe asupra acestora au arătat valori foarte mari ale susceptibilităţii magnetice (în domeniul 30 – 70 10-3 SI). Aceste valori sunt de peste 100 de ori mai mari decât media susceptibilităţii magnetice a solului de pe platoul cercetat, fiind rezultatul unui tratament termic foarte puternic al valului în trecut, ce a depăşit cu mult pragul temperaturii Curie4.
Pentru a completa datele cunoscute din săpăturile arheologice efectuate anterior şi pentru a evalua oportunitatea şi modalităţile unor viitoare cercetări, a fost proiectat şi materializat în teren un grid compus din două celule cu latura de 40 m. În această suprafaţă (2 x 1600 mp = 3200 mp) au fost efectuate investigaţii magnetometrice, prin măsurarea şi înregistrarea valorilor de gradient al componentei verticale a câmpului magnetic terestru. Prelucrarea datelor magnetice a relevat o structură complexă a sistemului de fortificare şi o relativă lipsă a unor anomalii magnetice în interiorul incintei.
Achiziţia în teren a datelor geofizice a fost realizată de către Dan Ştefan şi Cristi Ştefan.
În vederea conservării primare a vestigiilor descoperite, pe tot parcursul lucrărilor, elementele de lemn au fost menţinute umede (prin stropire cu apă) şi protejate contra razelor solare, fiind acoperite cu folie de plastic de culoarea neagră. La încheierea săpăturilor, aceste elemente au fost acoperite cu folie de plastic perforată. Elementele de lemn aflate în poziţie secundară, împreună cu nămolul local şi însoţite de copiile fişelor de obiect, au fost ambalate în pungi de plastic de culoarea neagră şi depozitate într-un beci rece, umed şi întunecat, aflat în imediata apropierea sitului. După încheierea campaniei, în vederea conservării active şi restaurării, aceste obiecte au fost transportate la laboratorul de conservare şi restaurare al Muzeului Bucovinei din Suceava.
La finalul campaniei malurile secţiunilor cercetate au fost întărite cu panouri de lemn, iar secţiunile au fost umplute cu recipientele de plastic, folie de plastic şi nămol local. Primarul oraşului Beclean s-a angajat să împrejmuiască zonele aflate în curs de cercetare cu un gard şi să creeze condiţii corespunzătoare pentru conservarea întregului sit.
Situl de la Băile Figa reprezintă un monument al exploatării preistorice şi medievale a sării, unic în estul şi sud-estul Europei. Dincolo de valoarea sa ştiinţifică, situl are un potenţial turistic deosebit, având în vedere faptul că în vecinătatea lui funcţionează o staţiune balneară care se bucură de un aflux turistic ridicat. Această vecinătate, pe de o parte, reprezintă o ameninţare permanentă la adresa sitului, iar pe de altă – cu condiţia unui management corespunzător – deschide perspective de integrare a sitului arheologic de la Băile Figa în sfera serviciilor turistice.
Rezumat
English Abstract The Băile Figa site is situated in northeastern Transylvania, at the northern edge of the Someş Plane, close to the Beclean city Bistriţa-Năsăud county. The site covers both sides of the Pârâul Sărat stream which joins the Meleş River, the latter being a tributary of the Someşul Mare River. The site overlaps the rich deposit of rock salt. In 2006-2011 the joint Romanian-British research team revealed in the site rich evidence for ancient salt production dating between ca 3200 cal BC and 800 cal AD. In 2012 the excavation was carried out in two trenches (XXIII and III). The geophysical research was performed along the Pârâul Sărat stream as well as in the fortified settlement Coldău-Varbă. Trench XXIII (8 m x 6 m) covered both sides of the eastern tributary of the Pârâul Sărat stream. In the southeast half of the trench a wooden structure (Cpl. 1) was partially uncovered. Its northeast wall was made of wattle, and its northwestern wall was realized of vertical planks and a massive timber 4.2 m long, horizontally positioned. Within this structure some artifacts were found: 2 wooden hafts of socketed axes and 3 wooden mallets. Close to the north-western corner of Trench XXIII, in the streambed, a cluster of wooden objects was uncovered. It included 3 horizontally placed massive poles, the massive channel dugout in a tree trunk, and a part of a wooden device. The devise consists of an arch-shaped board and a straight plank; the arch-shaped board was perforated with two round orifices at the ends and two rectangular ones between them; the straight plank was inserted and fixed in one of the rectangular orifices. Trench III was extended to northwest with a 30 sq. m. Excavations revealed that most of the area was badly disturbed by the building in the 1960th and demolition in 2010 of the swimming pool. In the northern part of the excavated area, in mixed soil, an iron pick of post-medieval age was found. At different depths of the excavated area a few Bronze Age ceramic sherds were found. At the depth of 2.80 m from the current surface the excavation reached the native rock salt. Some ceramic sherds and pieces of rock salt were sent to the University of Exeter for the scientific study. Geophysic research conducted in the valley of the Pârâul Sărat stream within the Băile Figa site identified the rock salt deposit at an average depth of 4 m. Magnetometric investigation has been conducted in the Coldău-Varbă fortified settlement, which seems to have been a harbor where the salt extracted in the surrounding mining sites, was stored. Currently, the rampart and the ditch are still visible. Geophysical measurements on them have shown very high magnetic susceptibility, as a result of a very strong burning in the past. Wood preservation. Throughout the researches the uncovered wooden elements were kept wet and protected from sunlight. Several wooden objects were transported to the conservation laboratory of the Bucovina Museum in Suceava. The wooden structures were covered with plastic sheets, and the trenches were backfilled with the original mud.
Bibliografie
Note Bibliografice 1. I. Chintăuan, I. Russu, Consideraţii cu privire la utilizarea sării şi apelor sărate din nord-estul Transilvaniei, File de istorie 5, Bistriţa,1988. p. 238-277.
2. V. Cavruc, A. Harding, D. Buzea, Adela Kovacs, G. Marinescu, T. Ważny, R. Brunning, A.G. Brown, Cercetările privind exploatarea sării în nord-estul Transilvaniei (2006-2010). Raport preliminar, Angustia
14, 2010, p. 165-244; A. Harding, V. Kavruk, A prehistoric salt production site at Băile Figa, Romania, Eurasia Antiqua 16, 2010, p.131-167; V. Cavruc, A. Harding, New Archaeological Researches concerning Saltworking in Transylvania. Preliminary Report. In: M. Alexianu, O. Weller, Roxana-Gabriela Curcă, Archaeology and Anthropology of Salt: A Diachronic Approach. Proceedings of the International Colloquium, 1-5 October 2008 Al. I. Cuza University (Iaşi, Romania), BAR S2198, 2011, p. 111-122.
3. N. Vlassa, Săpăturile arheologice de la Coldău (jud. Bistriţa-Năsăud), ActaMN 10, 1973, p. 11-37.
4. Peste 550-600 0C.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu