.
Murighiol | Judeţ: Tulcea | Punct: La Cetate | Anul: 2012
Anul:
2012
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade:
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Cetate;
Fortificaţii
Județ:
Tulcea
Localitate:
Murighiol
Comuna:
Murighiol
Punct:
La Cetate
Toponim:
Halmyris
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Karavas John American School at Athens
Olariu Cristian Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Zahariade Mihail Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

Sector I - Port
Mihail Zahariade (IAB), John Karavas (American School at Athens), voluntari
În campania din 2012 (1-30 iulie) au fost executate două secţiuni în lungime de 12 m şi lăţime de 2 m. Ele fac parte din şi continuă proiectul “Portul Halmyris” lansat cu doi ani în urmă prin care se urmăreşte obţinerea de date arhitecturale, cronologice şi istorice asupra acestei importante instalaţii din cadr...ul unei cetăţi fluvial-maritime şi sistemul de funcţionare a structurilor componente. Totodată se urmăreşte relaţia arhitecturală şi funcţională cu turnurile şi bastioanele de pe latura de est precum şi cu curtinele. Cercetările arheologice au fost precedate, în februarie 2012, de cercetări magnetometrice efectuate de Institut fur Meteorologie und Geophysik din Viena prin demersurile efectuate de Romisch-Germanische Zentral Muzeum din Mainz, ca instituţie colaboratoare.
Secţiunea 1 (S 1) are aceleaşi dimensiuni cu S 2. S 1 a fost trasat perpendicular pe T 2 în scopul de a identifica adâncimea fundaţiei şi raportul stratigrafic al terenului înconjurător cu T 2.
În cazul S 1 avem de a face cu o combinaţie de depunere aluvionară şi stratigrafie rezultată în urma ocupaţiei antropice. Profilul peretelui de nord prezintă două secvenţe stratigrafice bine conturate:
Stratul I este un strat gros de cca. 0,50/0,60 m care conţine o masă compactă de pietre de mici dimensiuni. Pe distanţa de 1 m spre est de la zidul T 2 se găseşte un grup compact de bolovani căzuţi din suprastructura turnului.
Stratul II, este un strat brun cenusiu, rectiliniu, care contine bolovani de mărime mijlocie si mică pe tot parcursul vizibil al peretelui, cărămizi fragmentare si fragmentatie de cărămizi si tigle. Acest strat este bine conturat, se afla la 0,60/0,70 m fată de actualul nivel de călcare, este dur, compact. Peste el, pe o distantă de cca. 1 m fată de paramentul T 2 sunt căzute pietre provenite din suprastructură. Piatra se găseste şi în compoziţia stratului respectiv, ceea ce sugerează o anumită activitate de nivelare şi compactare. Pe distanţa de 1 m de la T 2 (spre est) se găseste un grup compact de bolovani căzuţi din suprastructura turnului.
Stratul II este mult mai complex. El apare suprapus de un nisip aluvionar care ar putea reprezenta dovada unui nivel de inundatie al Dunării. Oricum, el prezintă două niveluri de ocupatie distincte.
Nivelul 1: se găseste la -0,50 m si se prelungeste spre est de zidul T 2 printr-o dungă de arsură aflată la cca. -0,20 cm de actualul nivel de călcare pe o lungime de cca. 2 m. Este de remarcat ca el este de fapt suprapus de un strat de arsură la + 0,10 m, dovedit printr-un strat de cenusiu maroniu, gros de 3 cm si lung de ca. 1m. Sub nivelul 1, o masa compactă de brun cenuşos fara alte ingrediente semnificative se întinde de la paramentul T 2 pe o lungime de ca. 6 m (S 1 A-B). Acest strat urca literalmente pe un nucleu de chirpic (Nucleul 1, vezi mai jos) la circa 4.50 m de T 2. La 3.50 m de T 2, se găseşte o lentilă de mortar cu inserţii de cărămidă şi ţigle lungă de ca. 0,50 m.
Nivelul 2 la -0,70 m este compus din două nuclee de chirpic groase de cca. 25/30 cm, aflate pe orizontală, pe acelaşi nivel, pe direcţa est-vest, ambele aşezate pe un pat aluvionar suprapus de un strat extrem de dur de brun cenuşos; acesta din urma reprezintă o amenajare pentru cele două nuclee de chirpic bine compactate la râandul lor.
Nucleele au fost identificate pe profilele de nord şi de sud ale secţiunii. Între cele două nuclee se găseşte o zonă lată de 1.50 m în caroul S 1 C care ar putea reprezenta un spaţiu liber, de circulaţie, neocupat.
Profilul peretelui de nord.
Nucleul 1, în S 1 D acopera in lungime o suprafaţă de 3 m. Sub stratul de chirpici se găseşte un negru cenuşos, cu intruziuni de pietre mici şi sporadic cioburi. Nucleul repozează pe un strat de nisip aluvionar de Dunăre.
Nucleul 2 în S 1 B-C (dinspre T 2) Acest nucleu este lung de ca. 3.50/3.80 m si se prelungeste spre turn ca un strat de galben, compact, fără denivelări, liniar, gros de ca. 0,15 m. Deasupra, dar şi în structura, au fost identificate slabe urme de perete de lemn ceea ce ar putea reprezenta rămăşiţe ale peretelui de vest al locuinţei. De asemenea pe peretele de nord se observă existenţa unui strat de galben uşor bombat spre capete, lung de cca. 2-2.30 m sub care se găseşte un pământ negru cenusos aluvionar de Dunăre.
Corespunzător nivelului I şi deci celor două nuclee, la -0,60 m se găseşte o remarcabilă concentrare de amfore, toate în stare fragmentară, cuie şi fragmente de sticlă. Arsura intensă amestecata cu ceramică şi celelalte obiecte ne fac să credem că în acest loc - S 1 D - se găsea o clădire cu pereţi de lemn care a suportat un incendiu, antrenând vasele existente în interior.
Profilul peretelui de sud
Sunt vizibile în continuare cele două nuclee de chirpici bine compactate, separate între ele de spaţiul observabil şi pe profilul peretelui de nord. Desi practic situaţia de pe peretele de nord se repetă, există unele nuanţe stratigrafice.
Nucleul 1 este aşezat pe acelaşi strat cenusos cu inserţi de cărămidă şi piatra şi este întrerupt de o groapă lată de 0,90 m, fără material arheologic în interior, ci având doar câteva pietre şi cărămizi. Stratul cenuşos conţine urme semnificative de ceramică de uz comun şi amfore la –0,50 m faţă de vegetalul actual. În acest loc se conturează practic un depozit de amfore şi vase de bucătărie.
Nucleul 2 se întinde în S 1 B si S 1 C şi reproduce identic situaţia de pe peretele de nord. Aici sunt identificabile ceva mai multe ţigle şi cărămizi dar şi urme mai consistente de arsură (carbune). Nucleul 2 de chirpici repozează pe acelaşi strat aluvionar, bine bătătorit cu fragmente de tigle şi cărămizi în compoziţe. Peretele de sud în S 1 A reproduce practic situaţia de pe peretele de nord.
Peretele de est în S 1 D conţine mai multe straturi aluvionare, situaţie care ar corespunde mai mult peretelui de sud decât de nord. La mijlocul peretelui de est (lat de 2 m), la -0,70 m este vizibilă o dungă fină de arsură. Ea se prelungeşte pe peretele de sud al secţunii până în dreptul depozitului de vase, dovadă a unui incendiu care a afectat acest depozit. La + 0,15 m peste această arsură se găseşte un strat de galben gros de 0,02-0,03 m care suprapune un strat de pământ cenuşos cu ingrediente de piatră şi cărămidă, situaţie prelungită şi pe profilul peretelui de sud. La + 0,15 m faţă de ultimul strat de galben, un alt strat de pământ galben, neuniform însă gros de 0,02 m căpăcuieşte atât stratul anterior cât şi implicit depozitul de vase. În sfârşit, întreaga situaţie este la rândul ei căpăcuită de stratul din chirpiciul nucleului 1 care se prelungeşte pe profilul de sud dar şi de nord
Concluzii parţiale la Secţiunea I:
Stratul I nu reprezintă urme clare de ocupaţie antropică. El pare să reprezinte o perioada când activităţile extramurane încetaseră iar suprastructura T 2 începea să se prăbuşească peste o aluviune a Dunării care suprapune Stratul II, aflat la cca. –0,30 m. În acest moment, T 2 suferă o dărâmare semnificativă atât a paramentului cât şi a emplectonului.
Stratul II, conţine două importante nuclee de chirpici (A, B) bine compactate care reprezintă în mod clar o intervenţie în scopul amenajării terenului prin suprafeţe plane. Ele pot fi considerate in acelasi timp un ferm nivel de calcare in afara incintei, corespunzător ultimei faze de funcţionare a T 2. Nivelul nisipos aluvionar care î suprapune ar putea reprezenta un nivel (natural) de inundaţie a Dunării.

Secţiunea 2
Secţiunea a fost trasată perpendicular pe curtina de est, între T 2 şi B 4 şi a avut drept obiective ţintă următoarele: cunoaşterea adâncimii fundaţiei curtinei; identificarea şirului de chiupuri de mari dimensiuni care se conturaseră în anii trecuţi lângă incintă şi a cărui existenţă a fost confirmată de cercetările magnetometrice şi electromagnetice; obţnerea unor date referitoare la eventualele niveluri de locuire în afara incintei legate de posibilele structuri portuare.
Chiupul identificat este practic întreg. El are diametrul de 1.40 m. Fragmentele de la partea superioară, inclusiv buza, au căzut în interiorul suprafeţei datorită prăbuşirii suprastructurii curtinei. Chiupul a fost ingropat anterior constructiei curtinei. El se configureaza cu nivelul gurii sub nivelul plintei curtinei cu circa 0,70 m. Chiupul era îngropat cu gura până la nivelul fundaţiei zidului, ceea ce înseamnă ca stratul de arsură aflat la -0,53 m bătea în chiupul încă funcţional la data producerii acesteia. Între fundaţie şi chiup este o distanţă de 1.34 m.
Pe peretele de sud al S 2, unde secvenţa stratigrafică este mai clară, a fost identificată următoarea situaţie:
- Fundaţia curtinei descoperită în S 2 este lată de 0,37 m;
- Plinta este lată de 12 cm şi înaltă până la fundaţie de 0,31 m.
- Înălţimea (elevaţia) curtinei între T 2 si B 4 este în stadiul actual de păstrare a ruinei de cca. ± 2.45 m.
Pe peretele de sud al S 2 (S 2 A) la – 0,47 m apare o dungă de arsură groasă de 0,015-0,03 m, lungă de 1.95 m. Ea este tăiată de o groapă de fundaţie a curtinei, lată de 0,40 m. Fundaţia iese în afara liniei plintei cu cca. 0,20 m. Deasupra fundaţiei se găseşte o lentilă de galben lungă de 0,49 m şi groasă de cca. 0,05-0,06 m; această formaţiune suprapune fundaţia. Tot în S 2 A de la capătul estic al dungii de arsură se găseşte un strat de galben lung de 1.58 m pe care se găseşte un strat de arsură. Deasupra dungii de arsură, un strat de brun cenuşos gros de 0,55 m reprezintă o depunere după scoaterea din funcţiune a chiupului
În S 2 B continuă stratul de galben identificat în S 2 A lung de 0,57 m şi gros de 0,05 m. Este vorba deci de o podea continuă din S 2 A in S 2 B, doar ca ea, la o data ulterioară este întreruptă de o groapă lată de 1.32 m în care au fost aruncate pietre şi cărămizi fragmentare. Este de remarcat că acest nivel de galben nu suprapune chiupul ci marchează, posibil, nivelul de călcare în jurul lui. Gura chiupului se găseşte la o înălţime de 0,43 m faţă de nivelul de călcare din jurul lui.
În S 2 B se profilează ultimele assize ale fundaţiei unui zid complet demantelat (Z d B) de constructorii fundaţiei. Faptul este evidenţiat de groapa de demantelare care coincide cu lăţimea zidului, 0,70 m. Însă sub această ultimă asiză de fundaţie se găseşte o lentilă de chirpici lungă de 0,68 m şi lată de 0,10 m care aparţine unui nivel anterior al zidului demantelat. Stratul de chirpici este vizibil sub ultima asiză a fundaţiei la -10 cm. Acest nivel anterior al zidului demantelat din S 2 B1 conţine chirpici şi continuă şi în S 2 C la -0,60 m faţă de vegetalul actual dar se observă clar faza de anterioritate faţă de ultima asiză a zidului demantelat din S 2 B.
Nivelul anterior zidului demantelat (Z d B) este marcat la partea sa superioară de un strat subţire de 0,01 m grosime de galben care îl sigileaza asa incat nivelul este in totalitate gros de 0,28 cm. Stratul de galben subţire continuă şi în S 2 D dar aici el apare suprapus de un strat de chirpici lung de 0,67 m şi gros de 0,09 m.
La 0,72 m est de Z d B se găseşte o groapă de 0,48 m lăţime şi 0,50 m în adâncime, care pare să vină din vegetalul modern.
La 1.58 m Est de Z d B se gaseste un alt zid demantelat, Z d C din care se mai păstreaza câţiva bolovani proveniţi din fundaţie. Având în vedere ca pe peretele de N se profilează un alt zid, presupunem că cele două ziduri demantelate, Z d B si Z d C între care este o distanţă de 2.50 m, sunt parte dintr-o clădire din piatră legată cu pământ. În acest caz, nivelul gros de 0,28 m de langa Z d B devine automat o podea pentru această clădire. O lentilă de galben lungă de 0,63 m şi lată de 0,11 m reprezintă amprenta Z d C. un gât de amforă păstrat in situ la 0,36 m Est de Z d C marchează probabil existenţa unui depozit (?) contemporan cu aceasta încăpere. În interiorul clădirii s-ar putea sugera existenţa unei camere (C A). Aceasta are o intrare spre vest, spre zidul de incintă, lata de 0,95 m. Ipoteza că această deschidere profilată clar este o intrare este susţinută şi de faptul că nu există nici o structură de piatră între zidul de pe profilul de nord şi Z d B.
În S 2 D situaţia se prezintă în felul următor. Nivelul de chirpici identificat deasupra dungii de galben subţire din S 2 C continuă, aşa cum arătam mai sus, dar peste acesta se construieşte un zid din piatră legată cu pământ, lat de 0,72 m din care nu se mai păstrează decât prima asiză a fundaţiei, lată de 0,75 m. Acest fragment de zid nu se leagă în prezent cu nicio altă structură identificata în S 2 şi deci îl putem atribui unei alte faze constructive care a suprapus nivelul din S 2 C (chirpiciul de peste dunga fină de galben). De fapt, chirpiciul din S 2C este o nivelare a unei structuri anterioare peste care se construieşte noul zid (Z c D), (cel mai înalt nivelmetric).
În concluzie în S 2 avem trei faze de construcţie anterioare curtinei tertrarhice: Faza I: camera C, conturată de cele două ziduri Z d B si Z c C, care alcătuiau o clădire cu intrare spre vest, spre zidul de curtină, cu podea de chirpici sigilată de un strat subţire de galben. Chiupul de lângă curtină corespunde cronologic şi funcţional cu C A. Chiupul a ieşit din funcţiune total, prin distrugere sistematică atunci când se construieşte curtina tetrarhică.
Faza II: nivelarea unor eventuale structuri din afara C A peste care se construieste Z c D, ale cărei conexiuni cu alte complexe şi cronologie în raport cu structurile anterioare rămân de cercetat în viitorul apropiat.

Sector II – Turnul 11
Cristian Olariu (FIB); studenţi FIB, voluntari
În campania din iulie – august 2012, a continuat cercetarea începută în S1. În vederea clarificării situaţiilor apărute în S1 (v. rapoartele anterioare), s-a trasat o nouă secţiune, S3, orientată est-vest, paralelă cu S1 şi la nord de aceasta, cu o lungime de 22 m, lăţime de 2.5 m, lăsându-se un martor de 2.5 m. Noua secţiune a fost împărţită în carouri a câte 2 m lungime.
Revenind, în S1, în carourile 2-3, imediat lângă zidul de incintă (identificat deja din 2008), a fost descoperit un nou nivel de călcare1, la -75 cm, format din pământ cenuşiu bine bătătorit, având în compoziţie urme de arsură. Acest nivel era spart pe alocuri de o dărâmătură care avea în compoziţie fragmente de ţigle, piatră şi fragmente ceramice.
Acest nivel este spart şi de o groapă care porneşte dinspre est (în apropiere de zidul de incintă) şi continuă spre vest. Groapa este identificabilă atât în profilul de sud, cât şi în profilul de nord.
De asemenea, s-a continuat adâncirea în carourile 9-11 şi s-a clarificat (parţial) situaţia privind demantelarea paramentului turnului într-o epocă ulterioară abandonării cetăţii de la Halmyris. Astfel, post- secolul al VII-lea p.Chr., turnul nr. 11 a fost demantelat pe exterior (paramentul şi parţial emplectonul).
Pe de altă parte, a fost deschisă o nouă secţiune, S3, paralelă cu S1 (v. datele tehnice mai sus în text). După decopertarea secţiunii, în caroul 5, imediat sub stratul vegetal, a apărut partea exterioară a zidului de incintă (paramentul acestuia). La -46 cm, perpendicular pe zidul turnului, a fost identificată o structură ce pare o adosare la zidul turnului. Nu cunoaştem încă funcţionalitatea acestui “pinten/platformă” (lung de 1,35 m, format din blochete de dimensiuni mici şi medii (cca. 0,20 – 0,50 m lungime), bine legate cu mortar); lungimea încă nu este cunoscută, de vreme ce se prelungeşte sub martorul de nord al secţiunii. Un alt aspect interesant este legat de faptul că acest “pinten/platformă” nu este legat şi de zidul de incintă, existând un spaţiu de 0,20 m între el şi zidul de incintă.
În interiorul zidului de incintă, au fost identificate mai multe trepte de acces în turn : cea mai de sus, lată de 0,21 m; treapta a doua, (pornind de sus în jos), lată de 0,25 m; treapta a treia, lată de 0,15 m; a patra treaptă, lată de 0,20 m; de asemenea, la -0,70 m, de la treapta 3, a fost identificat un nivel de călcare format din lut cenuşiu, având fragemente ceramice şi urme de arsură în compoziţie, nivel care suprapune treapta respectivă. Aceasta ne duce cu gândul la faptul că după abandonarea provinciei de către trupele Imperiului, a mai existat o locuire sporadică (care de altfel a fost surprinsă şi în S12.
În plus, turnul nr. 11 se pare că a fost preferat de trupele bizantine, în vederea preluării materialelor de construcţie din respectivul turn în vederea refacerii cetăţii de la Salsovia (informaţie Dr. Mihail Zahariade). Acest fapt demostrează că Turnul nr. 11 reprezintă un model clasic privind refolosirea materialelor de construcţie de către bizantini, după revenirea acestora în Dobrogea.

Note Bibliografice:

1. Echivalent cu nivelul nr. 11, v. pentru detalii Suceveanu et alii, Halmyris I, Cluj, Editura Nereamia Napocae, pp. 38 – 39.


2. Vezi CCA 2011, p. 89.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO