.
Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea Fetei | Anul: 2012
Anul:
2012
Epoca:
Paleolitic şi mezolitic;Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Epoca greacă şi elenistică;Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade:
Epoca romană timpurie;
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cetate;
Necropolă
Localizare pe hartă:
Județ:
Tulcea
Localitate:
Slava Rusă
Comuna:
Slava Cercheză
Punct:
Cetatea Fetei
Sector:
Sectorul Curtina G – Turnul 8
Toponim:
(L)ibida
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Aaniţei George Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Aparaschivei Dan Institutul de Arheologie, Iaşi
Boţan Sever-Petru Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Chiriac Costel Institutul de Arheologie, Iaşi
Coadă Roxana Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Coropceanu Ion Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Costea Iuliana Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Costea Sorin Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Dobrescu Violeta Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Efimov Jeni Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Honcu Ştefan Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Iacob Mihaela Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Man Silvian Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Marcu Liliana Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mateevici Natalia Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Chişinău
Mihăilescu-Bîrliba Lucreţiu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Mocanu Marian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Munteanu Lucian Institutul de Arheologie, Iaşi
Nadă Vlad Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Neagu Alina Universitatea Bucureşti
Nica Cristina Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Nuţu George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Odochiciuc Ana Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Opaiţ Andrei Institutul de Arheologie, Iaşi
Paraschiv Eugen Dorel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Patriche Valentina Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Prisecaru Dănuţ Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Radu Claudia Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Rubel Alexander Institutul de Arheologie, Iaşi
Rusu Vera Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Soficaru Andrei Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Stan Diana Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Stanc Simina Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Tudorache Bogdan Universitatea Bucureşti
Turică Ciprian Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Voicu Bogdan Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

S 1
La curăţenie, în zona intra muros, au fost descoperite mai multe monede datate în sec. IV p. Chr. În extra muros, în primele carouri, au apărut trei denari (doi republicani şi unul imperial), căzuţi din profilul de V; aceştia fac parte din tezaurul descoperit în campaniile anterioare: Numărul pieselor din tezaur a ajuns la 28.
S 3
În S 3, secţiune situată extra muros, la 3 m E de S1, a fost c...ercetat edificiul roman timpuriu secţionat de incinta romano-bizantină. Edificiul a fost demantelat cu prilejul construcţiei incintei, până la nivelul plintei acesteia din urmă. În campaniile anterioare, în această secţiune fuseseră identificate trei ziduri paralele, dispuse aproape perpendicular pe incinta romano-bizantină. În S1 se găseşte colţul de NV al edificiului.
Zidul nr. 1 a fost surprins pe o lungime de 7 m (pe latura de E), până când acesta intră în profilul de V al secţiunii. Zidul se compune din cinci „tronsoane”, acesta fiind „secţionat” de două intrări, dacă nu avem de-a face cu un stilobat. Succesiunea este următoarea: zid, intrare, zid, intrare, zid. Grosimea zidului e de 0,60 – 0,65 m. Înălţimea maximă la care se păstrează acesta este de 0,75 m (cu fundaţie), aceasta din urmă având 0,30 m. Deci, de la nivelul primei „intrări”, păstrată integral, până la coama zidului avem 0,45 m. Celei de-a doua „intrări” nu i-au fost surprinse dimensiunile, deoarece zidul este deteriorat în această zonă. Ultimul „tronson” al zidului nr. 1, situat la N, are „talpa” fundaţiei cu 0,32 – 0,35 m mai sus decât porţiunile anterioare.
Zidul nr. 2 este situat la 2,35 m E de zidul 1. Traseul acestuia a putut fi observat pe o lungime maximă de 12,5 m (pe latura de E), până la intrarea în profilul de E al S 3. Succesiunea „tronsoanelor” zidului este următoarea: zid, intrare (stilobat?), negativ. Acesta are aceeaşi grosime şi se păstrează pe aceeaşi înălţime maximă ca zidul 1. Zidul nr. 2 a fost demantelat integral în partea de N (inclusiv fundaţi), de la 2,30 m N de incinta romano-bizantină. Negativul se observă mai bine spre zona de N. În profilul de V al secţiunii a fost descoperit un tezaur compus din 204 monede din bronz; ultimele piese se datează în timpul împăraţilor Valens şi Valentinian. Tezaurul a fost găsit chiar în interiorul negativului, la 0,30 m de altitudinea maximă la care acesta se păstrează. Aproape toate piesele erau grupate, deci se pierduse o pungă.
La 2,8 m E de zidul 2 se găseşte zidul nr. 3. Acesta are grosimea de 0,85 m şi se păstrează pe o lungime de 0,95 m (latura de E), respectiv 0,75 m (cea de V). Elevaţia se păstreză pe o înălţime de 0,60 – 0,65 m. Până la cca. 12,1 m spre N de incintă au fost surprinse porţiuni din negativul acestui zid.
A fost surprins un singur nivel de funcţionare al edificiului, datat, pe baza materialului ceramic (veselă de masă provincială, amfore Pseudo-Cos, heracleene Šelov B) şi vitric (trei unguentarii), cel mai târziu la mijlocul sec. II p. Chr. Nivelul este puternic incendiat; pe acesta au fost surprinse numeroase ţigle de la acoperiş. Spre profilul de V al S 3 se observă o groapă ce perforează nivelul de funcţionare al edificiului. Aceasta are o lăţime de 0,60 m (pe latura N – S) şi o adâncime de 0,90 m. Probabil avem de-a face cu un mormânt romano-bizantin, căruia i-am surprins extremitatea estică.
În ceea ce priveşte demantelarea edificiului, considerăm că s-a produs în două etape:
- prima etapă poate fi plasată cronologic la începutul sec. IV, când zidurile au fost „rase” până la nivelul superior al fundaţiei viitoarei incinte;
- a doua etapă se datează la sfârşitul sec. IV, când porţiuni a ceea ce mai rămăsese din ziduri au fost demontate complet (inclusiv fundaţiile) după cum demonstrează tezaurul descoperiz în negativul zidului nr. 2.
Nu ştim, în actualul stadiu al cercetărilor, dacă edificiul avea vreo legătură cu zidul roman timpuriu de la N de turnul 8, descoperit în S2 şi S 4 în campania precedentă.
La cca. 0,30 – 0,35 m de nivelul de funcţionare al edificiului am descoperit un alt nivel, căruia-i corespunde, în zona de mijloc a profilului dintre S 3 şi S 2, o locuinţă de suprafaţă reaşizată din chirpici. Zona respectivă fusese bulversată de o groapă pentru reinhumarea unor schelete (M 2 / 2010) şi de o intervenţie medievală timpurie, după cum demonstrează un fragment de la un vas-borcan datat în sec. X – XI, descoperit la 0,10 m mai sus de nivelul podelei locuinţei.
Observaţii cu privire la incinta romano-bizantină
Între zidurile 1 şi 2, fundaţia incintei are o înălţime de 0,50 m. Lăţimea plintei e cuprinsă între 0,08 şi 0,25 m. Între zidurile 2 şi 3, fundaţia are o înălţime cuprinsă între 0,50 m (la V, spre zidul 2) şi 0,70 m (la E, spre zidul 3). Lăţimea plintei în această zonă e de cca. 0,10 m. La est de zidul 3, practic fundaţia dispare. Avem de-a face cu o singură asiză cu o înălţime maximă de 0,20 m. Lăţimea maximă a plintei e de 0,25 m. Se observă că „talpa” fundaţiei coboară spre E, spre joncţiunea cu turnul 8.
Profilul dintre S 3 şi S 2
Profilul a fost demontat până la ultimul nivel de funcţionare a incintei. S-a săpat într-un strat masiv de dărâmătură din pietre, cărămizi şi mortar, gros de 2,90 – 3 m. Au fost recuperate numeroase cărămizi întregi şi fragmentare, unele având marcă de fabricant. Pe nivel a fost descoperit un folles de la Justinus II şi Sophia.
S 4
În S 4, la curăţenie, a fost descoperită o farfurie fragmentară din sticlă, datată la sfârşitul sec I sau în prima jumătate a sec II p. Chr. În profilul de E, pe ultimul nivel de funcţionare a incintei, a apărut un inel din bronz.
Conservare primară
Zidurile edificiului roman timpuriu au fost restaurate pe toată lungimea pe care au fost surprinse în S 3.
Au fost restaurate porţiuni din interiorul turnului 8 – faza târzie a acestuia, contrafortul şi porţiuni ale zidului de incintă. S-au folosit blocuri de calcar şi cărămizi recuperate din săpătură.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO