Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Aurel Vlaicu | Comuna: Geoagiu | Judeţ: Hunedoara | Punct: Obreza (Autostrada Orăştie-Sibiu, lot 1, Sit 2, km. 4+900 – 5+150) | Anul: 2012

Anul   2012
Epoca
Hallstatt
Perioade
Hallstatt timpuriu
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare deschisă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Aurel Vlaicu
Comuna   Geoagiu
Punct
Obreza (Autostrada Orăştie-Sibiu, lot 1, Sit 2, km. 4+900 – 5+150)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Borş Corina Muzeul Naţional de Istorie a României
Dobrotă Sebastian Muzeul Naţional de Istorie a României
Irimuş Luciana Adela Muzeul Naţional de Istorie a României
Rişcuţa Nicolae-Cătălin Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Rumega Vlad Muzeul Naţional de Istorie a României
Ţuţuianu Costin Daniel Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Cod RAN    89589.07
Raport Situl arheologic Aurel Vlaicu – Obreza este situat la circa 0,5 km sud de traseul DN 7/E 68, între localităţile Şibot (jud. Alba), spre est şi Orăştie (jud. Hunedoara), spre vest, aproximativ la limita administrativă dintre cele două judeţe. Existenţa acestui sit arheologic a fost semnalată iniţial în toamna anului 2008, în contextul efectuării diagnosticului arheologic preliminar efectuat de o echipă de arheologi de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva1 pe traseul - mai mult sau mai puţin cert la acea dată - viitoarei autostrăzi A1: Orăştie–Sibiu, porţiunea situată în jud. Hunedoara. Ulterior, având în vedere definitivarea proiectului viitoarei căi rutiere, o echipă de specialişti din cadrul MNIR au realizat în toamna anului 2011 un diagnostic teoretic şi de teren, inclusiv sondaje care să permită o delimitare mai exactă a zonelor cu potenţial arheologic. Se cuvine menţionat faptul că până în toamna / iarna anului 2011 zona sitului a fost acoperită de o livadă de pomi fructiferi, care a afectat semnificativ configuraţia şi stratigrafia sitului; de asemenea, în zona sitului a existat anterior şi un sistem de irigaţie cu elemente subterane (conducte de aducţiune) care a afectat depunerile arheologice.
Cercetările arheologice cu caracter preventiv, efectuate în vara anului 2012, de-a lungul a 6 săptămâni (15 iulie – 25 august), au confirmat prezenţa substanţială a potenţialului arheologic semnalat anterior, fiind identificate şi investigate exhaustiv 133 de complexe arheologice distribuite pe o suprafaţă de circa 1,75 ha, între km 4+900 şi km 5+150 ai traseului viitoarei autostrăzi A1: Orăştie–Sibiu, tronson 1 (km 0 – km 24+000). În acest context a fost investigată exhaustiv —printr-o săpătură arheologică de tip „open area excavation”— o suprafaţă de 9.521 mp, situată între reperele amintite ale viitoarei autostrăzi, anume în ampriza acesteia cu o deschidere de circa 70–75 m.
Prin deschiderea a 7 secţiuni magistrale (S001–S007) s-a putut observa preliminar faptul că vestigiile arheologice se concentrau preponderent în zona cuprinsă între km 5+020 şi km 5+150; odată cu deschiderea suprafeţelor de cercetare (SI–SXI) acest fapt a fost clar confirmat. Date fiind caracteristicile şi distribuţia complexelor arheologice identificate a fost posibilă extinderea săpăturii arheologice spre N cu circa 15–20 m, dincolo de zona de impact propriu-zis a traseului viitoarei autostrăzi, între km 5+020 şi km 5+150 până la limita de proprietate rezultată din exproprierile pentru construirea acestei căi rutiere.
Obiectivele campaniei de cercetare arheologică preventivă, în teren, au constat în stabilirea limitelor sitului (în special spre vest şi est), identificarea distribuţiei spaţiale, a caracteristicilor şi elementelor constitutive ale structurilor arheologice, cât şi prelevarea tuturor artefactelor şi ecofactelor descoperite, în raport cu natura sitului cercetat, afectat în partea superioară a depunerilor arheologice de intervenţii antropice moderne. Astfel, prioritatea echipei de arheologi a constat în cercetarea exhaustivă a tuturor vestigiilor delimitate în zona afectată direct de lucrările de construire a autostrăzii, dar şi identificarea altor zone cu potenţial arheologic situate în imediata vecinătate ―dar în afara― traseului acesteia.
Pentru a obţine o imagine cât mai pertinentă referitoare la stratigrafia generală a sitului de la Aurel Vlaicu – Obreza, prima fază a cercetării arheologice preventive a vizat deschiderea unor secţiuni magistrale (S001–S005) situate —aproximativ— de-a lungul axului median al viitoarei autostrăzi. De asemenea, pentru delimitarea certă a sitului au fost deschise o serie de suprafeţe de cercetare (SI, SII, SIII, SVI, SVII şi SXI). Astfel a fost infirmată prezenţa structurilor arheologice în partea vestică a zonei de interes, aproximativ între km 4+860 şi km 5+020. Pe cale de consecinţă, datele obţinute prin diagnosticul de teren din toamna 2011 şi prima etapă a cercetării din campania 2012 (a doua jumătate a lunii iulie) au putut fi coroborate mai exact, indicând în mod evident o concentrare a locuirii preistorice în zona estică a sitului, către pantele de nord-est şi est ale platoului pe care acesta este situat. Foarte probabil locuirea preistorică va fi existat şi la est de km 5+150, dar această zonă a fost anterior (înainte de începerea cercetărilor arheologice preventive) afectată de sistemele de irigaţii şi lucrările de amenajare a şantierului de construire a autostrăzii. Într-o a doua etapă, pornind de la observaţiile preliminare efectuate pe profilele longitudinale ale secţiunilor magistrale S004 şi S005, strategia de săpătură a vizat deschiderea unor suprafeţe de cercetare (SIV, SV, SVIII, SIX, SX) pentru identificarea şi delimitarea complexelor arheologice. Stratigrafia generală a sitului a fost completată cu o serie de observaţii efectuate pe profilele transversale ale suprafeţelor de cercetare situate între km 5+020 şi km 5+150, de o parte şi de alta a axului viitoarei autostrăzi. Au putut fi astfel înregistrate o serie de observaţii de detaliu în ceea ce priveşte stratigrafia sitului în zona cu concentraţie maximă de vestigii arheologice.
Descoperirile arheologice efectuate în cadrul sitului de la Aurel Vlaicu – Obreza indică existenţa unei aşezări preistorice deschise, foarte probabil cu un singur nivel de locuire (puternic perturbat în partea superioară). Au fost identificate şi cercetate 133 de complexe arheologice, respectiv bordeie (locuinţe semi-îngropate), gropi menajere (structuri de tip refuse pit) şi gropi de extracţie, respectiv rest de strat de cultură.
Absenţa unor elemente constructive de tipul pereţilor, podinelor, vetrelor etc. in situ în majoritatea complexelor cercetate ne fac să fim rezervaţi - cel puţin pentru moment - în stabilirea funcţionalităţii certe a unora dintre structurile investigate. Este de remarcat numărul destul de redus al materialelor ceramice din inventarul complexelor, gradul mare de fragmentaritate al acestora; în egală măsură trebuie menţionat faptul că a fost descoperită - atât în stratul de cultură, cât şi în inventarul gropilor - o cantitate relativ mare de oase de animal. Alţi doi factori de natură să determine o abordare prudentă în ceea ce priveşte încadrarea cronologică a sitului şi funcţionalitatea complexelor cercetate sunt gradul mare de perturbare antropică contemporană a depunerilor arheologice superioare şi stadiul preliminar al procesării post-săpătură a materialului.
Este de remarcat cantitatea relativ apreciabilă de material osteologic animal recoltat din inventarul complexelor, respectiv pentru 90 dintre acestea dintr-un total de 133 de complexe / contexte cercetate. Altfel spus 67,66% sau 2/3 dintre complexele investigate au furnizat probe osteologice, acestea fiind în prezent în curs de analiză şi determinare pentru elaborarea unui studiu arheozoologic.
O altă categorie de material arheologic bine reprezentată este ceramica, în mare sa majoritate foarte fragmenntară, cu excepţia a cinci vase sparte pe loc (patru într-o groapă şi unul în stratul de cultură). Analiza preliminară a materialului ceramic permite încadrarea sa în perioada de tranziţie de la epoca bronzului la epoca fierului sau în perioada Hallstatt-ului timpuriu, fiind de remarcat existenţa unor fragmente ceramice tipice culturii Noua (faza II-a ?), grupului cultural Balta Sărată şi ceramicii negre lustruite, decorate cu caneluri, respectiv a unor vase aparţinând - foarte probabil - culturii Gáva (faza timpurie, Ha A).
Nu în ultimul rând, trebuie amintită descoperirea unor materiale arheologice mai deosebite, precum o serie de omoplaţi crestaţi şi unelte de os (împungătoare, spatule, dăltiţe), respectiv a unor piese din bronz (un pumnal, un cuţit, două ace) şi a unor fragmente provenind de la piese litice utilizate pentru prelucrarea metalelor.
Toate aceste aspecte coroborate constituie temeiul care ne permite - în stadiul actual al analizei datelor înregistrate şi a materialului arheologic descoperit - să luăm în considerare situl de Aurel Vlaicu – Obreza ca fiind o staţiune datând din perioada de trecere de la epoca bronzului la epoca fierului, în care există o serie de elemente tipice culturii Noua (fragmente de ceşti cu torţi cu buton, omoplaţi crestaţi). Deopotrivă, aceste date preliminare susţin afirmaţia că situl de la Aurel Vlaicu – Obreza reprezintă, pe de o parte, una dintre cele mai vestice descoperiri în care este documentată existenţa unor materiale caracteristice culturii Noua2, iar pe de alta că oferă unele indicii certe privind o evoluţie târzie a acestei culturi în zona vestică / sud-vestică a Transilvaniei şi contemporaneitatea (foarte probabilă) a acestora cu manifestări specifice perioadei Hallstatt-ului timpuriu (orizontul cu ceramică neagră cu decor canelat), caracterizate prin forme ceramice şi tipuri de decor specifice. Prin urmare, chiar şi în acest stadiu preliminar al analizei post-săpătură, situl de la Aurel Vlaicu – Obreza oferă argumente în sprijinul ipotezei formulate de Mircea Petrescu-Dâmboviţa3 - cu peste un deceniu în urmă - referitor la un anumit sincronism între finalul culturii Noua (o eventuală fază a III-a) şi începuturile Hallstatt-ului timpuriu (caracterizat prin ceramică canelată), pentru spaţiul vestic şi sud-vestic al României. Desigur toate acestea reprezintă pentru moment numai ipoteze de lucru, care urmează să fie validate sau nu prin continuarea procesării post-săpătură a materialelor şi datelor colectate cu prilejul cercetării unei părţi a sitului, dar şi prin alte cercetări viitoare în cadrul sitului arheologic Aurel Vlaicu – Obreza. În încheiere, trebuie remarcat că analiza distribuţiei spaţiale a complexelor arheologice şi observaţiile stratigrafice au arătat în mod cert că situl a fost numai parţial afectat de construirea viitoarei autostrăzi, astfel că la nord şi sud de traseul acesteia rămân porţiuni ale acestuia care vor putea fi investigate prin viitoare cercetări arheologice cu caracter programat.
Rezumat
English Abstract The preventive archaeological research campaign 2012 on the site Aurel Vlaicu – Obreza was occasioned by the construction works of the A1 motorway. The existance of this site was presumed since the preliminary survey made in 2008 by archaeologists from the Museum of Deva, being later confirmed by the survey made in late 2011 by a team from tha National History Museum of Romania. The site is located about 0.5km south to the National Road no. 7 (DN 7 / E 68), between the localities Şibot (Alba county), to the East and Orăştie (Hunedoara county), to the West, approximatively on the administrative limit separating the two counties. The preventive archaeological investigations took place in summer 2012, along 6 weeks (July, 15 – August, 25) and confirmed the consistent presence of the archaeological vestiges. Throughout an open area archaeological excavation it was fully investigated an area of about 1ha, where 133 archaeological complexes were identified and excavated. From a functional point of view these were semi-sunken dwellings, refuse pits and extraction pits, as well as other remains. About 67.66% or 2/3 of it contained animal osteologic materials, currently under analysis and determination for an archaeozoological study. The pottery is very fragmentary, except five vessels broken in situ. Other finds consisted of bronze objects (a dagger, a knife, and two pins), bone tools (including incised cattle omoplates) and fragments of lithic objects used for metal processing. Among the ceramic finds a series of fragments of cup with knobs on the handle – specific for the pottery of the Noua culture, certain fragments of decorated pottery most probably related to the Balta Sărată cultural group, as well as fragments of black polished grooved/fluted pottery – characteristic for the early Hallstatt period (possible Gáva culture, the early phase) are to be mentioned. Considering all the data recorded and the preliminary analysis of the archaeological finds, the site from Aurel Vlaicu – Obreza is a prehistoric settlement dating from the transition period from the Bronze Age to the Iron Age (Hallstatt).
Bibliografie 1. A.C. Florescu, Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România. Aşezări şi necropole, Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos 9, 1991.
2. M. Petrescu-Dâmboviţa, Perioada târzie a epocii bronzului, în vol. Istoria Românilor. Moştenirea timpurilor îndepărtate, vol. 1, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 272–285.
3. C. Rişcuţa, A. Marc, Ioana Barbu, I. Bărbat, Cercetări arheologice în judeţul Hunedoara pe traseul autostrăzii (tronsoanele Lugoj – Deva şi Orăştie–Sibiu), Sargetia SN 2, 2011, p. 53–134.
Note Bibliografice 1. Riscuţa et alii 2011, p. 62.
2. Florescu 1991, p. 101, nr. 394 (Petreşti, jud. Alba); p. 118, nr. 488 (Sibişeni – Vinţu de Jos, jud. Alba); p. 123, nr. 518 (Şoimuş, jud. Hunedoara); p. 126–127, nr. 534–535 (Tărtăria, jud. Alba); p. 142, nr. 595 (Vinţu de Jos, jud. Alba). Este de remarcat faptul că unul dintre cele mai vestice puncte cunoscute cu material tipic culturii Noua este cel de la Şoimuş (jud. Hunedoara); acestuia i se adaugă şi o serie de descoperiri din cuprinsul Culoarului Orăştiei, precum şi din cele din zona Alba Iulia – Sebeş, mai sus-menţionate.
3. Petrescu-Dâmboviţa 2001, p. 285.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu