Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Balomiru de Câmp | Comuna: Şibot | Judeţ: Alba | Punct: Pârâul Sărăţii (Autostrada Orăştie – Sibiu, lot 1, Sit 6, km. 11+250 – 11+600) | Anul: 2012

Anul   2012
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca contemporană;
Epoca romană;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Balomiru de Câmp
Comuna   Şibot
Punct
Pârâul Sărăţii (Autostrada Orăştie – Sibiu, lot 1, Sit 6, km. 11+250 – 11+600)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bâltâc Adela Muzeul Naţional de Istorie a României
Băeştean Gică Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Dolea Alexandra Muzeul Naţional de Istorie a României
Dumitraşcu Emil Muzeul Naţional de Istorie a României
Raţiu Alexandru-Mircea Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    7838.02
Raport Situl arheologic din punctul Pârâul Sărăţii (Balomiru de Câmp, com. Şibot, jud. Alba) a fost identificat în cadrul campaniei de evaluare arheologică de teren, desfăşurată în toamna anului 2011, de către o echipă de specialişti de la MNIR1. Secţiunile de sondaj efectuate atunci, stratigrafia sesizată, precum şi artefactele observate la suprafaţa solului indicau existenţa unor structuri databile în epoca romană, între km 11+250–11+600 ai viitoarei autostrăzi Orăştie–Sebeş. Cercetările arheologice preventive desfăşurate în lunile martie–mai 2012, au avut ca obiectiv principal cercetarea exhaustivă a tuturor vestigiilor identificate în zona afectată direct de lucrările de construire a autostrăzii.
Prin trasarea şi cercetarea a 43 de unităţi de săpătură, s-a delimitat o zonă în care se concentrau materiale arheologice, în perimetrul dintre km. 11+320 → 11 + 400. Astfel, au fost identificate 17 complexe arheologice, dintre care unul databil în epocă romană, 12 de epocă medievală şi patru complexe din perioada modernă/contemporană (şanţuri de desecare).
Complexul din epoca romană se referă la o clădire (denumită convenţional Cpl. 3), de formă dreptunghiulară (20 x 11 m), orientată pe direcţia nord-est – sud-vest ce era definită de patru ziduri2, constituite din piatră de râu legată cu pământ. Aceasta era acoperită cu tegulae şi imbrices, aşa cum indică numărul mare de material tegular (fragmentar) răspândit pe toată suprafaţa clădirii3. Cel mai probabil că elevaţia era din material perisabil (lemn), fapt confirmat şi de descoperirea de resturi de bârne carbonizate natural precum şi de numărul de obiecte din fier folosite la îmbinarea lemnelor (cuie şi piroane). Zidurile au fost surprinse pe o singură asiză.
Materialul arheologic recoltat de pe suprafaţa complexului (fragmente ceramice atipice, oale, fragmente de amforă, obiecte de fier) este relativ sărac şi nu oferă indicii certe pentru funcţionalitatea clădirii. De altfel, la nord-vest de actualul traseu al autostrăzii, la aproximativ 100 m, spre DN 7, au fost identificate, în arătură, fragmente ceramice, resturi de ţigle şi pietre. Cel mai probabil că în această zonă exista o clădire (mai multe clădiri principale?) din epocă romană.
Cele 12 complexe medievale descoperite sunt grupate în jurul clădirii romane, una dintre locuinţe chiar suprapunea colţul de NE al acesteia. Amintim prezenţa a şapte locuinţe, trei vetre/cuptoare de exterior şi o groapă de provizii. Locuinţele sunt semi-adâncite, de formă patrulateră cu dimensiuni cuprinse între 2,60–3,57 m lungime şi 1,65–3 m lăţime. În interiorul unora dintre ele au fost descoperite instalaţii de combustie, în general amplasate într-unul dintre colţuri. Lipsa unor astfel de instalaţii, în unele dintre locuinţe, poate fi explicată prin existenţa vetrelor/cuptoarelor de exterior. Materialul arheologic recoltat din locuinţe este numeros, comparativ cu celelalte descoperiri din sit. Amintim descoperirea de fragmente ceramice (vase de provizii, oale, străchini, căldări), oase de animale, nelipsind însă descoperiri de obiecte mai speciale, precum arme sau piese de echipament militar (vârf de suliţă, pinten, etc.). S-a constatat refolosirea de pietre şi ţigle, provenite de la clădirea din epoca romană, pentru diverse amenajări interioare, în special la construirea cuptoarelor.
Pe lângă complexele medievale ce perturbau clădirea din epoca romană, au fost descoperite şi intervenţii moderne ce conduc la distrugerea zidurilor romane.
Complexele moderne (sau contemporane) sunt în fapt nişte şanţuri de desecare care traversează situl, suprapunând stratigrafic, atât clădirea din epoca romană, cât şi locuinţele medievale. Perimetrul în care se află concentrate descoperirile de complexe arheologice în cadrul sitului Balomiru de Câmp – Pârâul Sărăţii este situat foarte aproape de o zonă mlăştinoasă, la circa 70–100 m nord-vest de aceasta.
Totodată apariţia unui nivel, format din pietriş aluvionar, la diferite adâncimi şi în diferite puncte ale sitului, demonstrează o situaţie clară de zonă inundabilă. În acest context prezenţa şanţurilor moderne/contemporane menţionate este pe deplin explicabilă. Orientarea generală a şanţurilor moderne/contemporane este NNE–SSV, cu mici variaţii. Materialul descoperit în umplutura acestor şanţuri moderne/contemporane variază de la materiale ceramice romane şi medievale la materiale de construcţii romane sau chiar la sticlă modernă sau contemporană.
Materialul arheologic recoltat se află încă în curs de cercetare, dar din analiza primară cel ceramic şi tegular3 se poate data, preliminar, în secolele II–III p.Chr., iar materialul din epoca medievală aparţine secolului al XII-lea p.Chr. Situaţia constatată indică o locuire a zonei în epoca romană şi în cea medievală. Dat fiind faptul că în zonă au mai fost reperate şi alte artefacte databile în epoca romană, suntem de părere că, eventuale cercetări arheologice ulterioare în zona adiacentă ar putea aduce noi evidenţe în legătură cu funcţionalitatea clădirii din epoca romană şi, de ce nu, a vieţuirii din epoca medievală.
Rezumat
English Abstract The site Balomiru de Câmp – Pârâul Sărăţii was uncovered following the archaeological survey made by a team from the National History Musuem of Romania in late autumn 2011. The preventive archaeological excavations undertaken in spring 2012, during 6 weeks (March – May), confirmed the presence of archaeological vestiges in here. As a result there have been identified and investigated over 17 archaeological structures, distributed on an area of about 5,000sqm, between the km 11+300 and km 11+370 of the future motorway A1: Orăştie – Sebeş. In order to excavate exhaustively the site’s vestiges impacted by the future construction work we opened 43 excavation units (34 sections and 9 surfaces). Initially we maintained a series of baulks which later, at the end of the excavations, have been removed. In order to determine the site’s general stratigraphy, two main sections were excavated along the future motorway axis. The entire area with archaeological vestiges was fully excavated, as a result 17 archaeological complexes being identified and investigated. From a typological and chronological point of view, these complexes consist of: one complex, a building and the debris of its roof dated to Roman Times; 12 habitation structures, namely 7 dwellings and 3 outer hearths and 2 storage pits of the medieval period; 4 structures from the contemporary period (draining ditches).
Bibliografie 1. Nicolae Branga, Urbanismul Daciei romane, Timişoara, 1980
2. Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2011, Bucureşti 2012
Note Bibliografice 1. CCA 2012, 280.
2. Cele patru ziduri surprinse aveau următoarele dimensiuni: zidul de NE: Lp = 4,8 m; lp = 0,70 m; zidul de NV: Lp = 8,8 m; lp = 0,66 m; zidul de SE: Lp = 4,64 m; lp = 0,68 m şi zidul de SV: Lp = 11,2 m; lp = 0,64 m. Înălţimea maximă păstrată a tuturor zidurilor nu depăşea 0,12 m.
3. Pe una dintre tegule s-a păstrat un fragment dintr-o ştampilă L(S). Branga 1980, 146.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu