Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Carei | Judeţ: Satu Mare | Punct: Bobald, Sit 1 (Varianta de ocolire a mun. Carei) | Anul: 2012

Anul   2012
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca post-romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca medievală târzie;
Epoca bronzului târziu;
La Tène mijlociu
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Tell;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Satu Mare
Localitate   Carei
Comuna   Carei
Punct
Bobald, Sit 1 (Varianta de ocolire a mun. Carei)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Gindele Robert Muzeul Judeţean Satu Mare
Hágó Attila Nándor Muzeul Judeţean Satu Mare
Iegar Gianina Diana Muzeul Judeţean Satu Mare
Kádas Zoltán Muzeul Judeţean Satu Mare
Marta Liviu Muzeul Judeţean Satu Mare
Szőcs Péter Levente Muzeul Judeţean Satu Mare
Virag Cristian Muzeul Judeţean Satu Mare
Cod RAN    136535.02
Raport Cercetările s-au desfăşurat pe traseul drumului ocolitor al municipiului Carei, km. 8+130 - 8+750, pe o suprafaţă de 9.300 mp . Această suprafaţă a fost decapată mecanic, pe straturi, şi s-a putut delimita conturul a 153 de complexe (împreună cu cele cercetate la diagnostic). Complexele aparţin următoarelor perioade: epoca bronzului, epoca Latène, epoca migraţiilor, epoca medievală timpurie.
Deşi puţine la număr, complexele arheologice din epoca bronzului din situl 1 vin să completeze foarte sugestiv situaţia din jurul tell-ului de la Bobald. Alături de tell, aşezările deschise de pe terasă, şi cei doi tumuli identificaţi în preajmă, săpăturile de salvare de la centura ocolitoare aduc elemente sugestive pentru marginea vestică a locuirii din epoca bronzului, respectiv faza Otomani III, ce reprezintă faza ultimei locuiri din cadrul tell-ului.
Aşezarea celtică este formată din grupuri de locuinţe şi două ateliere de ars ceramică. Înainte de prelucrarea integrală a materialelor arheologice este greu de a stabili o datare mai strânsă. În mare putem constata ca aşezare celtică de la Carei-Bobald I. D începe pe la sfârşitul La Tène-ului B2 şi s-a evoluat în La Tène-ul C1, adică în cronologia absolută la începutul secolului III. până la mijlocul secolului II. a.Chr.
Aşezării din sec. V- VI îi aparţin 12 locuinţe (în 4 au fost atestate urme de prelucare a osului şi cornului), 2 cuptoare menajere cu gropi de deservire şi două complexe cu fund plat, cu destinaţie necunoscută. Grupările de locuinţe din secolele V- VI p.Chr. reprezintă unităţi economice rurale - „gospodării”, care au analogii foarte bune în aşezările gepidice cercetate în Câmpia Tisei. Locuinţele pot fi încadrate din punct de vedere tipologic în funcţie de amplasarea gropilor de stâlpi din interior. În aşezarea de la Carei avem o varietate mare de tipuri (cu câte o groapă pe mijlocul laturii scurte, câte trei gropi pe laturile scurte, gropi în colţuri) ale căror relevanţă cronologică sau culturală poate fi cercetată detaliat în viitor. Foarte probabil, că există diferenţe cronologice între grupurile de locuinţe, o datare către mijlocul secolului V ne este indicată de un fragment dintr-un ulcior cu umeri faţetaţi din locuinţa 23.
Cele 24 de morminte cercetate din necropola gepidică din sec. VI p.Chr. fac parte probabil dintr-un cimitir mult mai mare. Situaţia din săpătură şi configuraţia terenului ne permit să presupunem că am cercetat doar extremitatea vestică a unui cimitir cu „morminte în şiruri” (datate între 480 şi 567-68), compus probabil din câteva sute de morminte.
O primă analiză funcţională a complexelor descoperite, datate în perioada medievală târzie (secolele XVI-XVII) permit asocierea lor cu periferiile unei aşezări. Spre o astfel de interpretare ne îndreaptă urmele slabe de locuire propriu-zisă (doar două locuinţe adâncite, nici o urmă a unor locuinţe de suprafaţă) şi existenţa masivă a complexelor asociate activităţilor agricole sau meşteşugăreşti (gropile de provizii, groapa de extragere a lutului, fântânile). Complexele de mai sus pot fi asociate fără îndoială cu satul medieval dispărut Bobald, aflat în imediata apropiere a suprafeţei cercetate. Săpăturile arheologice anterioare (desfăşurate intermitent, din 1966 până în 1980 şi apoi, mai complet, între anii 2000-2003) au vizat cimitirul şi biserica satului, identificate pe tell-ul de epoca bronzului de la Carei-Bobald. Identitatea cronologică dintre materialul descoperit cu ocazia acelor săpături şi cel colectat cu ocazia cercetărilor de pe drumul ocolitor, precum şi perieghezele care indică o extindere a satului propriu-zis în afara tell-ului, în direcţia suprafeţei cercetate acum, reprezintă argumente suficiente înspre atribuirea complexelor medievale de pe situl 1 al drumului ocolitor al Careiului periferiei satului medieval târziu Bobald.
Cea mai neobişnuită descoperire datând din epoca medievală târzie este fără îndoială scheletul îngropat în groapa de provizii. Locaţia şi alte elemente ale mormântului (cea mai relevantă fiind orientarea atipică) indică o înmormântare singulară, cu mult în afara ritualului obişnuit al perioadei, a cărei interpretare necesită analize (în special antropologice) suplimentare. [Robert Gindele]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu