Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Pianu de Jos | Judeţ: Alba | Punct: Lunca Pârâului (Autostrada Orăştie–Sibiu, lot 1, Sit 9, km 20+550 – 20+870) | Anul: 2012

Anul   2012
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca contemporană;
Neolitic;
Epoca romană;
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului timpuriu;
Epoca bronzului mijlociu
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Pianu de Jos
Comuna   Pianu
Punct
Lunca Pârâului (Autostrada Orăştie–Sibiu, lot 1, Sit 9, km 20+550 – 20+870)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bocan Ionuţ Muzeul Naţional de Istorie a României
Cristescu Cătălin Muzeul Naţional de Istorie a României
Damian Paul Muzeul Naţional de Istorie a României
Ţuţuianu Costin Daniel Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Vleja Decebal Muzeul Naţional de Istorie a României
Voicu Mădălina Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    6235.05
Raport Cercetarea arheologică preventivă s-a realizat pe baza autorizaţiilor emise de Ministerul Culturii şi a fost efectuată la cererea beneficiarului, respectiv CNADNR şi STRABAG AG, care construieşte tronsonul Orăştie – Sebeş al viitoarei autostrăzi A 1.
Situl din punctul Lunca Pârâului era necunoscut în literatura istorico-arheologică anterioară. Acesta a fost reperat în luna noiembrie a anului 2011, în urma diagnosticului arheologic realizat de către o echipă de specialişti din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Situl de la Pianu de Jos – Lunca Pârâului este amplasat pe terasa stângă a pârâului Pianu (afluent al râului Mureş), la aproximativ 600 m sud-est de hotarul satului Sibişeni. Din punct de vedere geografic, terenul se prezintă sub forma unei succesiuni de platouri, de altitudine medie. Pârâul Pianu străbate această zonă de la sud spre nord, dând naştere unei lunci joase, uşor inundabilă. Zona în discuţie se află în imediata în apropiere a sitului de la Podei, cunoscut în literatura istorică din anii ‘70 ai secolului trecut (Paul 1995). Integritatea sitului arheologic în ansamblu a fost afectată parţial de canalele de irigaţii săpate în perioada modernă şi contemporană.
Scopul cercetării arheologice preventive a fost acela de a investiga aria cu potenţial arheologic identificată în urma diagnosticului arheologic amintit, între km 20+550–20+870 ai viitoarei autostrăzi A1, Orăştie–Sibiu, tronson Orăştie–Sebeş. În acest sens au fost deschise 12 unităţi de săpătură (marcate cu sigle de la S 001 la S 012) şi 7 suprafeţe de cercetare (denumite cu sigle de la Sp 1 la Sp 7), toate acestea având dimensiuni şi orientări variabile.
Cercetarea arheologică preventivă a sitului din punctul Lunca Pârâului, efectuată în perioada martie–iulie 2012, a condus la investigarea completă a zonei afectată de lucrările de construire amintite, astfel, fiind identificate şi cercetate 260 de complexe arheologice.
Într-o prezentare sumară, descoperirile arheologice din punctul Lunca Pârâului se încadrează, atât în categoria complexelor de habitat, cât şi în categoria celor cu caracter funerar, atribuite mai multor perioade istorice.
Astfel, primul nivel, din punct de vedere cronologic, este cel al perioadei neolitice. Aceasta este reprezentată de 15 complexe arheologice (locuinţe semi-adâncite şi gropi menajere).
Al doilea nivel de locuire este cel atribuit, din punct de vedere cronologic, epocii bronzului, fiind constituit din resturile unor locuinţe de suprafaţă, incendiate şi gropi menajere încadrabile în facies-urile culturilor Coţofeni şi Wietenberg. În acest nivel au fost cercetate 103 complexe arheologice, dintre acestea 6 aparţin culturii Coţofeni şi 20 culturii Wietenberg (Boroffka 1994). În această fază a cercetării celelalte 77 de complexe arheologice nu au fost atribuite unui facies, elementele de încadrare lipsind aproape în totalitate.
Al treilea nivel de locuire este reprezentat de o aşezare medievală, reprezentată prin 11 locuinţe de tip semi-adâncit, cu pietrar, 34 de cuptoare menajere, cu gropi de deservire, 25 de platforme rectangulare din pietre de râu, 22 de gropi menajere şi două fântâni. În urma analizei preliminare a materialului arheologic recoltat, aceste complexe arheologice se datează în secolul al XII-lea.
De asemenea, în cadrul sitului de la Pianu de Jos – Lunca Pârâului au fost descoperite şi cercetate 20 de morminte. Dintre acestea 19 sunt morminte de inhumaţie, în timp ce unul este mormânt de incineraţie în urnă. În cazul celor 19 morminte de inhumaţie toate scheletele au fost depuse în poziţie chircită. Acestea prezintă trăsăturile caracteristice generale ale ritului de inhumaţie: indivizii sunt depuşi în gropi de forma ovală, în poziţie chircită, cu diverse grade de flexare a membrelor (Crişan 1970, 137–160). Inventarul funerar, în cazul mormintelor care deţin, nu este relevant pentru o încadrare cronologică sigură, astfel, doar eventuale analize radiocarbon ar putea să aducă date suplimentare în ceea ce priveşte datarea acestora. În cazul mormântului de incineraţie în urnă, din păcate, acesta a fost puternic afectat de lucrările agricole moderne, din vasul-urnă păstrându-se mai puţin de jumătate, fără elemente certe de datare (de exemplu, decor). De vreme ce elementele de datare nu sunt foarte sigure, în acest stadiu al cercetărilor, cele 20 de morminte pot să dateze fie din neolitic, fie din epoca bronzului.
În egală măsură, se cuvine menţionată descoperirea, în suprafaţa Sp. 2, a unei cantităţi însemnate de material arheologic de factură romană (fragmente ceramice de la diferite recipiente şi obiecte din bronz şi fier), fără a fi, însă, identificat vreun complex arheologic încadrabil din punct de vedere cronologic în această epocă. Este de presupus existenţa unei locuiri din perioada romană, în imediata apropiere a traseului viitoarei autostrăzi, dat fiind faptul că în complexele arheologice din secolul al XII-lea au fost utilizate tegulae şi cărămizi de factură romană (la construcţia cuptoarelor menajere).
Complexele moderne (sau contemporane) sunt în fapt şanţuri de irigaţii care traversează situl, suprapunând stratigrafic mai multe complexe din cele trei niveluri descrise mai sus. Materialul descoperit în umplutura acestor şanţuri variază de la materiale ceramice neolitice şi din epoca bronzului, până la cele medievale sau chiar la sticlă modernă sau contemporană.
Rezumat
English Abstract The site from Pianu de Jos – Lunca Pârâului (Pianu de Jos, comm. Pianu) is located along the future motorway A1: Orăştie–Sibiu. Throughout preventive archaeological works it was fully investigated from March to July 2012, 260 archaeological structures being identified and excavated. From a chronological and typological point of view, the uncovered vestiges are to be assigned as follows: Neolithic (15 archaeological complexes, namely semi-sunken dwellings and refuse pits), Bronze Age (103 archaeological complexes, certain vestiges belonging to the Coţofeni and Wietenberg cultures), medieval period – the 12th c. (a settlement with 96 complexes, respectively 11 semi-sunken dwellings with stone ovens, 34 kilns with access pits, 25 rectangular platforms made of river stones, 2 platforms made of reused Roman like bricks and two wells) and other two structures from contemporary period (irrigation ditches). We excavated 20 prehistoric graves: 19 are inhumation graves, while only one is a cremation grave with the cinerary remains deposited in an urn. All the 19 inhumation graves contained human skeletons in crouched position. Yet the burial inventory of all these graves was scarce, without elements to assign certainly the finds, either to the Neolithic period or the Bronze Age.
Bibliografie 1. N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südosteuropa, Bonn, 1994
2. I.H. Crişan, Necropola de incineraţie aparţinând culturii Wietenberg-Sighişoara de la Bistriţa, MCA 9, 1970, p. 137–160
3. I. Paul, Die Wietenberg-Nekropole und Siedlung von Sibiseni (Kreis Alba), în Vorgeschichtliche Untersuchungen in Siebenbürgen, Alba Iulia, 1995
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu