Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Murighiol | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate (Halmyris) | Anul: 1997

Anul   1997
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Murighiol
Comuna   Murighiol
Punct
Cetate (Halmyris)
Sector   
Toponim   Halmyris
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Dvorski Traian Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I"
Madgearu Alexandru Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Topoleanu Florin George Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti
Zahariade Mihail responsabil Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti
Cod RAN    160920.02
Raport Efortul de investigaţie s-a concentrat asupra a două obiective majore: Poarta de vest, a cărei cercetare exhaustivă se impunea încă din 1993 şi Domus 2, obiectiv de un interes particular, cel mai mare edificiu constatat până în prezent în perimetrul fortificat.

Sectorul "Poarta de vest" a fost investigat prin executarea unor secţiuni în spaţiul dintre drumul de limes care pătrunde prin această poartă în interiorul cetăţii, precum şi prin degajarea de dărâmătură a bastionului de nord şi a spaţiului dintre incintă şi acesta. Sintetizând informaţiile obţinute din datele stratigrafice şi din observaţiile asupra structurii zwingerului, a bastioanelor şi a incintei s-au putut constata trei faze constructive.

Faza I. Poarta a fost flancată de două turnuri rectangulare de 5,84 x 2,46 m (t.1, de sud) şi 5,31 x ? (t.2, de nord). Lăţimea porţii este de 4,50 m. Turnurile sunt realizate din blocuri mari, ciclopice, din calcar de Codru (lângă Babadag). Intrarea în turnul de sud (t.1), lată de 1,30 m, se află pe latura de est, interioară a acestuia. În cazul turnului t.2, doar jumătatea dinspre front (vest) pare construită din blocuri masive, jumătatea dinspre interior (est) fiind alcătuită din bolovani de dimensiuni mijlocii legaţi cu mortar, deranjaţi acum. Această situaţia apare ca o posibilă reparaţie intermediară în Faza I. Pe latura de est, interioară, a t.2 a fost practicată, de asemenea, o intrare de 1 m lăţime.

Starea ruinelor. Blocurile de calcar sunt destul de superficial exfoliate şi se păstrează într-o stare destul de bună. Constructorii fazei III, care au reamenajat poarta, au demantelat turnurile rectangulare lăsând, totuşi, in situ, aceste blocuri ce au făcut parte din prima asiză a suprastructurii turnurilor.

Faza IIa. Zidurile turnurilor t.1 şi t.2 au fost îngroşate, la interior, cu o zidărie din piatră de calcar şi şist legată cu mortar alb cu ingrediente de pietriş fin, scoici şi nisip. Îngroşarea la t.1 este de 0,74 m pe latura lungă, de nord, şi de 0,77 m pe cea scurtă, de est. La t.2 îngroşarea este de 0,70 m pe latura scurtă (est). La t.2, intrarea anterioară în turn este obturată de un bloc de calcar refolosit din suprastructură care mută intrarea mai spre sud, lăţimea acesteia rămânând necunoscută. Pe latura de vest a t.1 căptuşeala de piatră şi mortar a fazei II este lată de 2,23 m, ceea ce face ca latura de front să fie mai groasă. Fundaţia acestei faze apare ca o îngrămădire de bolovani mijlocii înecată în mortar. La t.2 situaţia nu este cunoscută. În momentul amenajării fazei IIa, podeaua t.2 a fost supraînălţată cu pământ adus, bine bătătorit, cu urme de mortar provenite de la bauschutt-ul iniţial, cărămidă, oase de animale, pietre. Acest nivel de călcare în turn pare să fi suportat un incendiu relevat printr-o dungă fină de arsură.

Faza IIb. Reparaţia care a urmat incendiului a aşternut mortarul rezultat de la lucrări în amestec cu pietre şi s-a călcat pe el în turn. Acest strat, gros de 0,01 m suprapune latura interioară a t.2, demantelată, în prealabil, până la nivelul primei asize a suprastructurii, ceea ce înseamnă că dacă în faza IIa a se va fi păstrat suprastructura fazei I, acum pare să se renunţe la laturile dinspre poartă ale t.1 şi t.2, creându-se un zwinger rectangular. Acest nivel de călcare este marcat de un incendiu de data asta violent care se suprapune peste mortarul anterior pe care se călca. Peste arsură se aşterne un pământ cenuşos în amestec cu piatra care reprezintă ultimul nivel de călcare al fazei IIb şi care bate în suprastructura zwingerului t.2.

Faza IIIa. Faza III demantelează faza anterioară până aproape de fundaţie păstrând practic o asiză din suprastructură. Se crează un zwinger oval din piatră de şist şi calcar refolosit cu intruziuni de cărămidă. Mortarul este alb cenuşos, dur, cu nisip cochilifer şi pietriş fin. Au fost construite, în aceeaşi tehnică, două bastioane rectangulare B.1 şi B.2. Ele nu fac corp comun cu incinta fiind plasate spre vest de aceasta la o distanţă de 1,50 m (B.1) şi de 1,30-1,40 m (B.2). Un plafon din dale de calcar suprapuse de o boltă monumentală din cărămidă şi blochete de şist acoperea aceste culoare, realizând astfel legătura şi posibilitatea de trecere de pe drumul de rond al incintei pe platformele bastioanelor.
La capătul de sud al culoarului dintre B.1 şi incintă se găseşte o poternă unde lăţimea devine 1,40 m. Aici se găsea o uşă de lemn care se bloca cu o bârnă. S-au păstrat lăcaşurile de fixare ale bârnei. Canatul uşii este lat de 0,27 m şi ieşit în afară cu 0,09 m. Lăţimea poternei la canat este de 1,25 m. Incinta în acest loc cunoaşte o îngroşare de 0,55 m care este structurală fiind croită în acest fel, de la început, cu scopul de a nu permite, în caz de asediu, o presiune direct şi prea mare asupra uşii. Se crea astfel un spaţiu - şicană care uşura presiunea. Uşa pare să fi fost foarte groasă, de 0,10-0,15 m, şi se deschidea către interior stânga. În cazul atacului asupra uşii, atacatorul, fie era nevoit să meargă paralel cu zidul de incintă şi să lovească numai o parte a uşii, perpendicular, expunându-se atacului de pe incintă, fie era nevoit să lovească oblic, ceea ce era ineficient. Prima asiză din faza I a t.1 a fost folosită ca prag al culoarului.
Bastionul B.2 este construit, în general, în maniera lui B.1. Podeaua spaţiului dintre incintă şi bastion era formată din blocuri masive de calcar. Lăţimea culoarului este de 1,42 m la mijloc şi de 1,30 m la intrarea dinspre zwinger. Spaţiul între incintă şi bastion era acoperit cu blocuri masive de calcar. Lăţimea culoarului este de 1,42 m (la mijloc) şi 1,30 m la intrare (dinspre zwinger). Blocul de plafon identificat este un prag de piatră refolosit, în care au fost executaţi batanţii rotunzi ai unei uşi duble care bloca accesul dinspre nord. Uşile se deschideau spre interior. Că acest bloc din plafon servea drept suport pentru fixarea uşilor de o parte şi de alta stă dovadă executarea în piatră a unui toc în care uşile se sprijineau. Ele foarte probabil erau blocate de asemenea cu o bârnă.
În această fază în culoar funcţiona un izvor amenajat de constructorii fazei III încă de la început. Pe lăţimea izvorului a fost executată o nişă (bloc de calcar galben cu inscripţia VOT) pentru uşurarea accesului la izvor de pe platforma incintei. Nişa este lată de 1 m. Înălţimea cu inscripţia coridorului de la podea la plafon este de 1,76 m.
Coridorul B2 ca şi la B1 era acoperit cu blocuri de calcar deasupra având o boltă din cărămidă şi blochete de şist. Este foarte probabil că în dreptul nişei de acces la izvor bolta avea un orificiu care făcea posibilă luarea apei de către cineva care stătea pe incintă.
La zwingerul oval şi la paramentele bastioanelor au fost folosite blocuri de calcar din construcţiile anterioare, prelevate din fazele 1 şi 2 precum şi din necropolă. Unul din blocurile folosite la amenajarea izvorului şi implicit a podelei coridorului. Aici îngroşarea în unghi drept este, spre deosebire de B1, acoperită cu o boltă în sfert de arc de cerc, care făcea corp comun cu bolta coridorului. În faza III, deschiderea porţii între bastioanele B.1 şi B.2 este, la uşori, de 3,40 , iar între paramentele bastioanelor de 4,85 m. Lungimea uşorului B.2 este de 1,20 m, iar a uşorului B.1 de 1,15 m.
Nivelul de călcare în poarta fazei III constă într-un pământ galben, dur, foarte bine bătătorit, aşternut peste nivelul fazei IIa-b. Drumul, foarte probabil de limes, pătrundea în cetate. El este lat de 4,70 m şi constă dintr-un pat de galben dur, bine bătătorit, peste care s-au aşezat pietre (bolovăniş), bine tasate, drept pavaj. Drumul stă pe un strat de pământ cenuşos, bine tasat, gros de 0,40 m, care, la rândul lui, stă direct peste t.2 al fazei I, ceea ce înseamnă o decapare anterioară pentru aşternerea drumului, precum şi peste ultimul nivel de călcare al fazei II. Drumul dispune de o bordură de 0,30-0,40 m grosime, alcătuită din bolovani fixaţi în patul galben.
Cea de a doua intrare rezultată din apropierea arcelor de cerc are zwingerului spre interiorul cetăţii este lată de 2,70 m cu un pilon central de 1 x 1 m care crea o dublă intrare. Spaţiul de acces dinspre nord este lat de 1,13 m, iar cel dinspre sud este lat de 1,40 m. Aici se găsea, prin urmare, o poartă dublă, monumentală, cu două culoare de acces.

Faza IIIb. La un moment dat izvorul a fost scos din uz, astupat cu pământ, piatră, cărămidă fragmentară, animale, o bază de dolium, ceramică până la nivelul pavajului. În acest moment nivelul în coridorul dintre B.2 şi incintă a fost ridicat prin aşternerea unui strat de pământ galben, bine bătătorit, gros de 0,23 m şi pavat cu plăci de piatră. Tot acum este blocată şi intrarea în coridor cu blocuri de dimensiuni mijlocii, legate cu mortar şi tencuită. Mortarul de culoare roşietică se găseşte în amestec cu pietriş, scoici şi cărămidă pisată.

Sectorul "Domus 2". În apropierea porţii de vest se găseşte cel mai mare edificiu intramuran de la Halmyris, cu laturile de 42 x 17,70 m. Campania 1997 a identifcat principalele etape constructive şi de folosire a monumentului. Acesta a fost construit la începutul sec. 4, plintei sale interioare corespunzându-i nivelul 6. La începutul secolului următor, spaţiul este compartimentat, nivelul 8 având o podea perfect orizontală construită din cărămidă pisată, prinsă în lut. Nivelul 10 corespunde domniei lui Justinian şi constă dintr-un pavaj de cărămidă.
În stadiul actual al cercetării nu se poate preciza destinaţia edificiului.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu