Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Grădiştea de Munte | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Anul: 2012

Anul   2012
Epoca   
Perioade   La Tène, Epoca romană
Categorie   
Tipuri de sit   locuire civilă, aşezare urbană, cetate, fortificaţii, templu
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Grădiştea de Munte
Comuna   Orăştioara de Sus
Punct   
Sector   
Toponim   Sarmizegetusa Regia
Colectiv   Gelu Florea - responsabil, Liliana Suciu (UBB Cluj-Napoca), Eugen Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu Paul Pupeză, Răzvan Mateescu (MNIT), Cristina Bodó (MCDR Deva), Cătălin Cristescu
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Persoane implicate  Cristina BODÓ, Cătălin CRISTESCU, Gelu FLOREA, Gabriela GHEORGHIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Răzvan MATEESCU, Luca Paul PUPEZĂ, Liliana SUCIU
Cod RAN    90397.01
Raport Anul 2012 a fost primul din desfăşurarea Programului Multianual de Cercetări în Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, finanţat de Ministerul Culturii şi implementat de MNIT. Obiectivul general al acestui proiect, care se va desfăşura pe durata a 4 ani consecutivi, este intensificarea cercetărilor arheologice (săpături şi investigaţii pluridisciplinare) pentru îmbogăţirea şi rafinarea informaţiei ştiinţifice privind monumentele şi arheologia siturilor din Munţii Orăştiei. Sunt vizate Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru şi Luncani-Piatra Roşie.
Programul cuprinde mai multe componente: săpăturile arheologice propriu-zise, realizarea unor ridicări topografice cât mai extinse, achiziţionarea unor echipamente ştiinţifice şi, respectiv, investiţii în analize şi cercetări pluridisciplinare. Toate acestea au în vedere creşterea semnificativă a calităţii actului ştiinţific şi publicarea informaţiei după standardele contemporane.
Scopul final al proiectului este punerea în valoare a acestor situri conform standardelor internaţionale şi includerea lor, într-o manieră adecvată, în circuitul ştiinţific, turistic şi cultural naţional şi internaţional.
Din motive birocratice, campania de săpături a început mult mai târziu decât s-a preconizat, şi, s-a desfăşurat timp de o lună, doar în situl de la Sarmizegetusa Regia. Durata activităţilor de teren în Munţii Orăştiei este condiţionată de anotimp şi de vreme.
După încheierea săpăturilor propriu-zise au fost realizate ridicările topografice în sistem STEREO 70 a siturilor de la Costeşti-Cetăţuie, şi, respectiv de la Luncani-Piatra Roşie. De asemenea, a început un program investigaţii sistematice georadar, care s-au desfăşurat în anumite sectoare ale Sarmizegetusei Regia, ca şi în perimetrele celor două cetăţi susmenţionate. Aceste investigaţii vor continua în anii care urmează.
În anul 2012 campania arheologică de la Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia a vizat interiorul fortificaţiei (terasa a IV-a), zona sacră (terasa a XI-a) şi arealul cuprins între fortificaţie şi zona sacră (terasa a VIII-a Vest).
Săpăturile recente de pe terasa a IV-a au avut ca obiectiv principal identificarea traseului drumului pavat prin interiorul fortificaţiei. În anul 2011 a fost găsit un segment al drumului, nu departe de poarta de est a fortificaţiei. La SV de secţiunile din anul 2011 au fost trasate trei casete de 4x4 m (C I, C II, C III), aliniate pe direcţia NV-SE, între ele păstrându-se martori de 0,50 m.
Stratigrafia generală a casetelor C I, C II şi C III este aproximativ aceeaşi, însă adâncimea la care s-a ajuns diferă de la o casetă la alta. În C I s-a ajuns la cea mai mare adâncime, stratigrafia casetei fiind următoarea: 1. strat vegetal (-0,20 m), 2. strat de pământ galben (-0,20 – 1,00 m), 3. strat de pământ maroniu-roşiatic (-1,00 – 1,40 m), 4. strat de pământ negru cu pigment de cărbune (-1,40 – 1,50 m), 5. strat de pământ maroniu roşiatic cu micaşist sfărâmat (-1,50 – 1,65 m), 6. strat de lut maroniu roşiatic (-1,65 – 1,75 m), 7. strat de pământ maroniu închis cu micaşist sfărâmat (-1,75 – 1,80 m). În C II s-a ajuns doar până la stratul de pământ maroniu roşiatic cu micaşist sfărâmat (- 1,40 m) iar în CIII până la stratul de pământ negru cu pigment de cărbune (- 1,20 m).
Au fost identificate patru complexe:
CX 1. Complexul s-a conturat în colţul de nord al CI, fiind cel mai probabil o groapă modernă. Materialul arheologic lipseşte aproape în totalitate din umplutura gropii.
CX 2. A fost cel mai mare complex identificat, fiind vizibil atât în C II cât şi în C III. Cel mai probabil este vorba despre o groapă modernă (austriacă?). Materialul arheologic descoperit în umplutura complexului este amestecat, atât dacic cât şi roman. S-au descoperit numeroase fragmente ceramice, de ţigle sau olane, materiale de construcţie din fier, obiecte din sticlă precum şi două monede romane din bronz.
CX 3. Complexul s-a conturat în apropierea colţului de sud al C II, în strat de pământ galben. Este vorba de o groapă cu diametru de 0,70 m şi adâncă de 0,60 m cu foarte puţin material arheologic în umplutură.
CX 4. A apărut în apropierea profilului de NV al C III sub forma unei amenajări din trei straturi succesive de pământ albicios de 0,10-0,20 m grosime care alternează cu straturi subţiri de pământ roşiatic. În stratul inferior de pământ albicios s-au descoperit câteva obiecte fragmentare din fier.
În stratul de pământ negru cu pigment de cărbune, atât în C II cât şi în C III s-au conturat amprentele unor construcţii; ele sunt perfect vizibile şi, cel mai probabil, aparţin fazei romane.
Casetele de pe terasa a IV-a au fost amplasate pe direcţia drumului pavat aşa cum a fost ea presupusă în anul 2011. Au fost găsite două blocuri de calcar în stratul de pământ negru cu arsură, unul în C I şi altul în C III, care ar putea proveni de la balustrada drumului pavat, precum şi o dală din calcar aflată aproape de suprafaţă, în stratul vegetal. În toate casetele s-a trecut de adâncimea la care a fost găsit drumul în 2011, ca urmare traseul său rămâne sub semnul întrebării.
Templul mic de calcar este situat în partea sudică a terasei a XI-a. El a fost cercetat pentru prima dată în anii 1962-1963. În 1980, în contextul lucrărilor de conservare-restaurare desfăşurate la Grădişte de Munte, asupra templului s-a intervenit masiv, cele mai multe dintre plintele originale fiind mutate şi înlocuite cu replici. Cercetarea a fost reluată în anii 2005-2006, când au fost dezvelite trei dintre plintele templului, singurele aflate în prezent în poziţia lor antică. Unele aspecte legate de planul templului, de amenajarea terasei au rămas incerte şi, în consecinţă, în raportul aferent anului 2006 se preciza că trebuie extinsă săpătura în sectorul sudic.
În campania din anul 2012 s-a dorit, în principal, să fie identificată limita sudică a templului. În acest scop au fost trasate două secţiuni, numite convenţional S I şi S II. S I, orientată N-S, a avut lungimea de 6 m şi lăţimea de 2 m. S II a fost poziţionată paralel cu S I, cu un martor de 0,50 m între ele; ea a măsurat 5,50 m lungime şi 3 m lăţime.
Rezultatele cercetării din S I nu au fost notabile, intervenţia din 1980 afectând considerabil acea porţiune a terasei. În schimb, în S II au fost observate atât limita sudică a templului, cât şi sistemul de amenajare a terenului în vederea ridicării edificiului.
Stratigrafia profilului nordic al secţiunii s-a prezentat astfel: 1. strat vegetal, de 0,10-0,15 m (pe unele porţiuni avea o grosime de până la 0,30 m; 2. strat de lut maroniu, cu o grosime cuprinsă între 0,15 m - 0,27 m; 3. sfărâmătură de micaşist cu o grosime de 0,25 - 0,30 m; 4. strat de lut amestecat cu micaşist, de 0,20 - 0,25 m; 5. umplutură de sfărâmătură de micaşist, amestecată cu bucăţi mai mari din aceeaşi rocă, până la adâncimea de 2 m.
Coroborarea rezultatelor cercetărilor anterioare şi a celor din anul 2012 a furnizat date noi despre templu. S-a stabilit că suprafaţa sa era marcată printr-o platformă de lut (stratul de lut maroniu observat în S II) pavată cu pietre de diferite dimensiuni. La 1,90 m distanţă de ultimul rând de plinte platforma se termină, fiind, astfel, clară limita sudică a templului. Şi aici, precum şi în alte puncte ale zonei sacre, s-a constatat că amenajarea terasei a presupus un volum de muncă considerabil. Pentru a aduce terenul la nivelul necesar construirii templului, a fost nevoie de o umplutură de cel puţin 2 m grosime, compusă din straturi de tipuri diferite.
Suprafaţa templului era străbătută, de la NV către SE, de o conductă din tuburi de lut ars. Prima dată ea fost identificată în anul 1957, în colţul de SV al templului mare de calcar („sanctuarul Burebista”). Precizările stratigrafice pe care le-a adus săpătura din acest an, împreună cu detaliile privitoare la traseul şi modul în care a fost amenajată conducta, implică reevaluarea relaţiilor cronologice între cele două temple din sectorul de SV al terasei a XI-a.
În anul 2012 a fost reluată investigarea teraselor din imediata vecinătate a cetăţii şi a zonei sacre în vederea verificării unor sectoare rămase necercetate în cadrul săpăturilor anterioare. Săpăturile au vizat cercetarea unei alveolari de mari dimensiuni, cu aspect natural, situată la est de zidul fortificaţiei, precum şi a unei terase de mici dimensiuni aflată între terasele a VII-a şi a VIII-a, denumită terasa a VIII-a Vest.
Pe terasa a VIII-a Vest a fost trasată secţiunea S III cu o lungime de 8 m şi o lăţime de 2 m, orientată NV-SE. În secţiune stratigrafia a fost următoarea (de sus în jos): 1. strat vegetal, cu o grosime de aproximativ 0,10 - 0,15 m; 2. strat de pământ galben cenuşiu (stratul de cultură); 3. strat de pământ galben, de consistenţă lutoasă (stratul de amenajare a terasei); 4. strat de pământ amestecat cu sfărâmătură de micaşist (steril din punct de vedere arheologic); 5. stânca nativă. În stratul de cultură au fost descoperite numeroase fragmente ceramice (fragmente de boluri cu buza evazată, un fragment de mortarium, ceramică pictată etc.), obiecte de fier (o lamă de topor, plăci de fier nituite, cuie, piroane, scoabe), precum şi o cantitate destul de mare de zgură de fier, cărbune şi seminţe carbonizate (provenite de la plante cerealiere, leguminoase şi oleaginoase). Nu au fost identificate complexe arheologice ci doar câteva aglomerări de pietre de micaşist, care însă erau dispuse aleatoriu pe teren.
În alveolarea observată pe teren la est de zidul fortificaţiei, în imediata vecinătate a teraselor a VII-a şi a VIII-a, au fost trasate două sondaje: S IV, cu dimensiunea de 2 x 2 m, orientat NNE-SSV, şi S V, cu dimensiunea de 2 x 1,50 m, paralel cu S IV, cu un martor de 0,50 m între ele. În S IV au fost identificate fragmente ceramice (inclusiv de la un vas pictat), un fragment de la un vas de sticlă, o piesă de fier cu tub de înmănuşare, zgură de fier, seminţe carbonizate. Marea majoritate a pieselor a fost descoperită pe şi sub o aglomerare de pietre de micaşist, care s-a conturat în jumătatea sudică a sondajului la adâncimea de 0,65 m. Planul complet şi funcţionalitatea acestei structuri urmează să fie stabilite prin cercetări ulterioare.
Materialul recoltat din sondajul S V este similar cu cel descoperit în sondajul S IV: fragmente ceramice, cărbune, seminţe carbonizate, obiecte de fier. Aglomerarea de pietre din sondajul S IV nu a fost identificată şi în sondajul S V cu excepţia părţii estice unde au apărut câteva pietre mai mari de micaşist. În schimb, la adâncimea de 0,80 m, pe aproape întreaga suprafaţă a sondajului (cu excepţia colţului de SV) a fost descoperit un strat aproape compact de fragmente ceramice. Descoperirile arheologice din cele două sondaje efectuate în această zonă au demonstrat necesitatea extinderii cercetărilor.
Rezumat
English Abstract The year 2012 has been the first of the Multiannual Research Program in the Dacian Fortresses of the Orăştie Mountains, financed by the Ministry of Culture and implemented by the National Museum of Transylvanian History, Cluj-Napoca. The archaeological campaign has focused on the interior of the fortification (terrace no. IV), the sacred area (terrace no. XI) and the zone between the fortification and the sacred area (terrace no. VIII West). Three rectangular cassettes of 4X4 m (C I, C II and C III) have been opened on the terrace no. IV, to identify the direction of the paved road. The excavation identified four structures, the richest inventory being provided by a modern pit (CX 2), but the paved road has not been identified. Two trenches have been opened on the terrace no. XI (S I and S II), to identify the limits of the small limestone temple, its surface being marked by a clay platform. A pipe consisting of ceramic tubes crosses the temple from the NV to the SE. Another trench (S III) and two test pits (S IV and S V) have been opened on the terrace no. VIII. None of them reached archaeological structures, but a variety of archaeological artefacts has been recovered from the cultural layer.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu