.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate - Sector Sud-Est | Anul: 2012
Anul:
2012
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca romană timpurie;
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină;
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cetate;
Fortificaţii;
Structură de cult/religioasă
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
or. Isaccea
Punct:
Cetate - Sector Sud-Est
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Adamescu Adrian Ionuţ Muzeul de Istorie Galaţi
Apostol Virgil Muzeul Naţional de Istorie a României
Beldiman Corneliu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Bilavschi George Aurelian Institutul de Arheologie, Iaşi
Bortoş Cosmin
Bostacă Maria Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Bounegru Octavian Nicolae Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Costea Iuliana Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Dinu Niculina Muzeul Brăilei
Drăghici Ionuţ Lucian Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Gămureac Emilian Ministerul Culturii
Gheorghe Oana Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Juncanaru Emil Asociaţia Pro Noviodunum
Lupaşcu Tincuţa Vasilica Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Marcu Liliana Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Negru Sorin Asociaţia Pro Noviodunum
Patriche Valentina Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Radu Laurenţiu Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia
Stănică Adrian Asociaţia Pro Noviodunum
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Daniela Asociaţia Pro Noviodunum
Sztancs Diana Maria Asociaţia Pro Noviodunum
Topoleanu Florin George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN:
Raport:

Obiectivele proiectului de cercetare din anul 2012 au fost: continuarea degajării incintei de SE a cetăţii romano-bizantine; continuarea cercetărilor la segmentul de curtină C1 şi C2, la Turnul A, Suprafaţa A şi Turnul de colţ; verificarea reperelor cronologice stabilite prin cercetările anterioare la Turnul de Colţ, Turnul A, Suprafaţa A, Curtina 1 şi Curtina 2; identificarea şi stabilirea momentului în care a...u fost refăcute zidurile din perioada medievală (Curtina 1). De asemenea, cercetările din acest an au avut în vedere verificarea zonei aflate în apropiere de Pontonul Vechi, unde au fost identificate zidurile unor edificii.

Suprafaţa A
Aurel Stănică, Niculina Dinu
În campania din anul 2010, am făcut următoarele precizări în legătură cu contextele cercetate:
- în caroul C1 a fost degajată vatra descoperită în anul 2008. Curăţarea contextului situat la N şi E, reprezentat de un pământ granulos cu multă cenuşă şi câteva fragmente ceramice vitrifiate, a dus la identificarea unui strat gros de cenuşă;
- vatra este distrusă în cea mai mare parte; se păstrează doar peretele vestic şi o parte din platformă. Peretele păstrat are o înălţime de 0,10-0,12 m, cu o mică alveolare în partea superioară. Vatra este confecţionată din lut care conţine paie şi pleavă, fiind ridicată pe o amenajare din pământ cenuşos-granulos. A fost secţionat complexul pe o lungime de 0,80 m, pe latura de E, unde a apărut un obiect din fier, probabil cosor;
- în apropierea vetrei, carourile C2-C3, a fost cercetată o amenajare cu chirpic (0,44 m lungime şi 0,14 lăţime), care reprezintă peretele unei locuinţe, din care, în acel moment, nu au mai fost surprinse şi alte elemente;
- în carourile A3- A4, la N de zidul de incintă, a apărut o amenajare cu pământ galben, din care au fost recoltate fragmente ceramice de epocă romană, dar şi fragmente de cărămizi cu ştampila CL.FL.M.;
- în carourile E1-E3 a fost epuizat nivelul de dărâmătură şi delimitat amenajarea cu pământ galben de la sud de aceasta;
- în carourile B, C, D 1-2 a fost cercetat un context reprezentat de un strat gros de cenuşă, situat la N de vatra cercetată, care conţine fragmente ceramice din sec. al XIII-lea. Nivelul de incendiere, indică în opinia noastră momentul 1242, când tătarii au atacat şi cetatea Isaccea – Noviodunum.
Pornind de la aceste date, cercetările s-au concentrat în zona vetrei şi a zonei din carourile D şi E, unde presupuneam existenţa unei podele de locuinţă. Un alt obiectiv urmărit, a fost reprezentat de individualizarea celor două complexe menajere situate la est de vatră.
Vatra surprinsă în caroul C1 a fost secţionată, apoi s-a procedat la demontarea acesteia. La nord de vatră, în zona distrusă a fost surprins un strat consistent de cenuşă, din care au fost descoperite fragmente de la două vase întregibile. Tot în acest context, au apărut monede tăiate modul mare, dar şi o monedă de perioadă romano-bizantină. După ce vatra a fost demontată şi înlăturat stratul de cenuşă, în caroul C2 a apărut un bloc de piatră (0,60 x 0,62 m).
În caroul B1 a fost cercetată groapa menajeră. Ca modalitate nouă în cercetarea complexelor menajere, în ultimii doi ani, am utilizat sitele, pentru a recupera materialele apărute în aceste complexe. Rezultatele sunt remarcabile, având în vedere numărul mare de obiecte şi monede recuperate, datorită utilizării sitelor. Din pământul scos a fost recoltată o cantitate apreciabilă de oase şi solzi, la care se adaugă fragmente de la brăţări din sticlă, bucăţele de sticlă, fragmente ceramice şi un număr mare de monede tăiate.
În carourile D 1-3 şi E1-3, a fost înlăturat stratul cenuşiu granulos, fiind surprinsă podeaua unei locuinţe. Podeaua este realizată din lut galben, bine bătătorit, are dimensiunile de 6 x 3,5 m, latura de est fiind distrusă. Pe latura de vest, spre profil, au fost surprinse patru gropi de par, care au diametrul de 0,10 şi 0,15 m. De asemenea, pe zona centrală au fost surpinse două gropi, de dimensiuni mai mari (0,30 şi 0,40 m), care sugerează o structură internă a locuinţei. Posibil ca cele două gropi să fie de la doi stâlpi care susţineau un acoperiş în două ape. Aşa cum am menţionat mai sus, latura de vest a fost afectată, în această zonă nefiind surprinse gropile parilor din lemn.

Curtina C2
Aurel Stănică
În campania din anul 2010 a fost deschisă o nouă secţiune (8 x 3 m), prin extinderea ultimei secţiuni, la V de Turnul A – TA4, abordând segmentul de curtină cuprins între TA şi TM.
Am reluat în campania din acest an săpăturile începute în anul 2010. În caroul 8, în apropiere de zidul de incintă de epocă romano-bizantină, unde apăreau materiale ceramice de epocă romană şi medie – bizantină, oase de animale, oase de peşte, amestecate cu materiale mai recente.
După înlăturarea unui strat de 0,25 m, de pe întreaga suprafaţă a secţiunii, la zidul de incintă, pe 0,70 m a apărut o plintă, care leagă zidul sau turnul rectangular din prima fază de construcţie.
Tot spre zidul de incintă, colţul de NE, apărea un strat consistent ce ne indică o amenajare cu pămân galben. Înălţimea plintei este 0,30 m şi suprapune o alta, care se leagă de turnul rectangular.
Între Curtina 2 şi TA 4, în zona plintelor avem o amenajare cu pământ galben, din care apar materiale de epocă romană, asupra căreia nu putem face, în actualul stadiu al cercetărilor, precizări foarte clare.
Un alt complex, identificat în 2007 şi care se prelungea în secţiunea noastră, este o groapă menajeră, de dimensiuni apreciabile, din care se recoltase anterior un număr impresionant de fragmente ceramice. Limita complexului menajer a fost conturată în secţiunea C2 şi ne-am adâncit până la 1,60 m de la nivelul de călcare din secţiune. Cantitatea de ceramică şi oase este una foarte mare. Materialul ceramic este reprezentat de fragmente de vase borcan şi poate fi datat în secolul al XI-lea.

Turnul A
Aurel Stănică
Turnul A, ca şi celelalte elemente de fortificaţie de pe incinta de sud-est, a fost afectat în diferite perioade istorice de către cei care au scos piatra din paramente sau din emplectonul acestora. A fost curăţată zona de la E de turn, unde a fost surprins paramentul turnului. Zona semicirculară sau latura de sud a turnului de forma literei U, nu are parament, motiv pentru care a fost realizat un sondaj pentru a lămuri situaţia. Un alt aspect, ce urma a fi clarificat, este reprezentat de o „aglomerare” de pietre, care era paralel cu profilul de sud. Nu în ultimul rând, doream să realizăm o verificare a acestei zone, dacă nivelurile de perioadă medie-bizantină au fost epuizate.
În prima fază, a fost lămurită situaţia pietrelor, care nu erau prinse cu un liant şi a bucăţilor de mortar şi fragmentelor de cărămidă, ce au apărut sub acestea. Cu siguranţă, nu este vorba de un zid de construcţie, ci de dărâmătură (pietre, bucăţi de mortar, fragmente de cărămidă), ce provin din momentul dezafectării Turnul A. Pe toată suprafaţa sondajului, au apărut materiale ceramice şi monede ce pot fi datate în secolul al XIII-lea. După ce ne-am adâncit 0,50 m, putem face precizarea, ca nivelul medieval în zona Turnului A nu a fost epuizat.

Curtina 1
George Bilavschi, Aurel Stănică
Campania 2012 (1.08 – 14.09.2012) a demarat cu operaţiuni de îndepărtare a vegetaţiei din suprafaţa SC şi perimetrul învecinat al secţiunii (maluri). Activităţile de curăţire a învelişului vegetal au fost succedate de acţiuni fizice, manuale, de degajare a zonei de surplusul de pământ provenit, în mare parte, din surparea malurilor, dar şi ca urmare a măsurilor de conservare primară a complexelor arheologice, iniţiate în 2010. Procedurile au durat 5 zile, perioadă după care au urmat activităţile de cercetare propriu-zisă. Lucrările au continuat concomitent în toată suprafaţa SC, avându-se în vedere următoarele obiective:
- stabilirea şi interpretarea relaţiilor stratigrafice între zidul de incintă romano-bizantin şi complexele de locuire intra-, respectiv, extra-muros;
- funcţionalitatea locuinţei romano-bizantine;
- descoperirea nivelurilor de edificare, distrugeri şi refaceri ale locuinţei romano-bizantine (sec. V-VI);
- cercetarea unor locuinţe şi a unor gropi menajere din secolele XI-XIII, situate la sud de zidul bizantin; corelarea edificării acestora cu incinta medievală;
- stabilirea perioadei de edificare a zidului medieval; surprinderea eventualelor faze de refacere şi distrugere;
- identificarea altor complexe şi urme de locuire romane târzii şi medie-bizantine;
- recuperarea artefactelor;
- conservarea primară a materialului arheologic; întocmirea statisticilor, completarea bazei de date; descriere etc. pentru categorii de obiecte din os, piatră, fier şi ceramică;
Concomitent, profilele secţiunii au necesitat operaţiuni de îndreptare, motiv pentru care s-a prelungit SC spre N cu 0,80 m, iar spre S s-a trasat şi c. 1 (4 x 8,70 m), nemarcat cu ocazia primelor investigaţii începând cu 2007. Tot din aceste motive, lăţimea SC a ajuns la 8,70 m, extinderea acesteia făcându-se mai mult spre est din motive obiective (erodarea şi surparea mult mai evidentă a malului estic). În timpul acestor lucrări de pregătire a suprafeţei pentru investigaţii arheologice propriu-zise s-a manevrat o masă de pământ de circa 28-32 m3, care a fost transportată manual (prin intermediul roabelor) la aproximativ 45-50 m est de SC şi în afara cetăţii, pentru a fi uşor manipulată cu mijloace mecanice şi îndepărtată din zona de interes arheologic şi istoric.
Cercetarea arheologică s-a concentrat în SC pe următoarele complexe: în c. 5-6, L1, investigarea a trei gropi cu destinaţie menajeră; în c. 3-4, cercetarea unei locuinţe la sud de zidul de incintă, a unei zone menajere de circa 3,20 x 3,80 m şi a şanţului tranşeei din Primul Război Mondial; c. 1-2, lucrări de îndepărtarea a stratului vegetal şi a unui consistent strat de umplutură cu pământ cenuşiu, piatră şi mortar provenită probabil din demantelarea zidului medieval (refacerea târzie a incintei romano-bizantine).
Astfel, în c. 5-6 cercetarea exhaustivă a trei gropi menajere şi a unui şanţ de distrugere (umplut cu materiale de construcţie şi obiecte arheologice romane târzii şi medie-bizantine) a determinat adâncirea la 2,50-2,70 m. Nivelul de călcare antic a fost surprins la circa - 2,50 m1. Golirea celor 3 gropi şi a şanţului de distrugere, situat în extremitatea vestică a L1 (SC, c. 5-6; şanţ dispus pe axa SV-NE) a generat circa 1,5-1,8 mc de pământ. Gropile au forme diverse (cilindrică, conică, cu gura evazată, ovală), având adâncimi cuprinse între 0,45-1,50 m. Lucrările de grundis efectuate în interiorul şi exteriorul L1 (la S şi N de pilonul din piatră al edificiului) au condus la surprinderea mai multor faze de existenţă ale locuinţei, precum şi urme ale unor activităţi de amenajare a spaţiului locativ la nord de edificiul, prevăzut cu fundaţie din piatră şi cărămidă şi cu structura de rezistenţă a pereţilor realizată din bârne din lemn, nuiele şi chirpici2. Faţă de nivelul pe care am ajuns în anul 2010, ne-am adâncit diferenţiat cu circa 1,0-1,80 m.
L1 are dimensiuni aproximative de 6 x 4 m, având în zona centrală un pilon construit din pietre de dimensiuni medii şi mici (diam. = 1,10 m; H = 0,90 m). Pereţii acesteia au fost distruşi de mai multe gropi ce conţin material arheologic roman târziu şi medie-bizantin. Între 0,60-1,25, atât la nord, cât şi la est de L1, s-a investigat un consistent strat de dărâmătură cu chirpici arşi, de culoare roşietică, moloz, cărămidă, fragmente de olane şi ţigle precum şi urme de la bârne carbonizate. Sfârşitul locuirii în perimetru pare să se fi produs la sfârşitul veacului al VI-lea. Din interiorul L1 au fost prelevate opaiţe din a doua jumătate a secolului al V-lea şi din secolul al VI-lea, precum şi monede romano-bizantine din aceeaşi perioadă.
În colţul nord-estic al SC a fost surprinsă extremitatea vestică a unui mormânt (probabil medieval), aflat la mică adâncime, imediat sub stratul vegetal. Această descoperire poate fi conexată cu celelalte morminte medievale identificate în 2009-2010 în imediata apropiere a SC, la NE de secţiune, intra-muros, în zona turnului de colţ (TC). Cercetarea complexului se va face anul viitor, odată cu deschiderea unui nou punct de lucru şi investigarea suprafeţei dintre SC şi TC.
Cercetarea complexelor s-a realizat cu atenţie sporită, presupunând trecerea pământului prin sită, prilej cu care s-au recuperat cantităţi apreciabile de materiale arheologice (obiecte, podoabe, arme şi unelte din os, piatră, ceramică, sticlă şi fier) şi resturi osteologice. Situaţia arheologică surprinsă în SC, zona intra-muros (c. 5-6) ne-a determinat să constatăm că nivelurile de locuire romane târzii (sec. V-VI) au fost suprapuse de cele medievale (sec. XI-XIII), fără să se remarce o continuitate a vieţii omeneşti în intervalul de timp sec. VII-X. Urme consistente ale locuirii medievale încă nu au fost surprinse în SC, cu excepţia gropilor menajere, ce distrug nivelurile romano-bizantine (din aceste gropi au fost recuperate fragmente ceramice de la oale din lut din secolele XI-XII, XIII, precum şi mai multe monede tăiate, din aceeaşi perioadă).
În partea de SV a L1, chiar lângă zidul de incintă, în intra-muros, a fost investigată o groapă de formă ovală (Diam. max. de 1,20 m; adâncime de 0,45-0,50 m), săpată în nivelul de locuire romano-bizantin, din care au fost recuperate numeroase fragmente ceramice romane (vase de uz casnic şi tipuri ale ceramicii fine).
În extra-muros, la sud de incinta romano-bizantină, investigaţiile arheologice au evidenţiat intense activităţi antropice în perioada secolelor XI-XII, XIII şi XIV. Cercetările au avut ca scop principal stabilirea corectă a momentului edificării zidului medieval (a refacerii medievale a incintei romano-bizantine) şi relaţionarea acestei realizări arhitectonice cu evenimentele istorice derulate în zona nord-dobrogeană. În c. 3-4, într-o suprafaţă de circa 8 x 8,70 m s-au întreprins lucrări de grundis ce au evidenţiat urmele unei locuinţe medievale (în partea de vest a secţiunii, aproape de incintă), precum şi o groapă de locuinţă (?) sau a unei zone menajere (circa 3,80 x 3,80 m), aflate în apropierea zidului medieval (ocupă jumătatea estică a c. 3-4 a SC). Obiectivele secundare au fost: evidenţierea tehnicii de construire a zidului medieval; stabilirea cronologiei pentru construirea, distrugerea şi refacerea acestuia; determinarea raporturilor stratigrafice şi diacronice cu complexele de locuire identificate în apropiere.
Astfel, zidul medieval a fost construit neglijent, probabil, în grabă, din piatră de dimensiuni diferite, legată cu mortar de calitate inferioară, fiind ridicat pe o platformă de pământ cenuşiu, tasat, din care s-au prelevat fragmente ceramice specifice veacului al XIII-lea. Mai mult, într-o micro-secţiune de 1,0 x 2,50 m, realizată perpendicular pe incintă, la circa 3,20 m faţă de profilul vestic, s-au cercetat un şanţ şi o groapă (din care au fost recuperate fragmente ceramice medievale), care subzidesc construcţia din piatră. Elementele descoperite în urma acestor cercetări ne-a determinat să plasăm momentul edificării zidului medieval în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, probabil după invazia mongolă (1240-1241).
Cercetările arheologice întreprinse în c. 2-4 a SC au evidenţiat câteva complexe de locuire medievală, dar şi intervenţii moderne (amenajarea unor şanţuri de tranşee cu prilejul Primului Război Mondial), ce au deranjat straturile arheologice3. Cu această ocazie s-a golit şanţul tranşeei până la nivelul arheologic medieval. Secţiunea modernă, cu rol defensiv, avea deschiderea de circa 2,35 m în partea de sus şi aprox. 1,20 m la bază, o adâncime de circa 1,50 m, fiind cercetat pe o lungime de 3,20 m (cu orientarea V-E).
În c. 3, între 1,60-5,20 m sud de zidul de incintă au fost cercetate două gropi din care au fost recuperate fragmente ceramice medievale, recipiente smălţuite, decorate în tehnica sgraffito şi decorate cu „pastile” (vezi fragmentele de vase similare descoperite la Păcuiul lui Soare), vase cu smalţ verde specifice Hoardei de Aur, precum şi monedă din aceeaşi perioadă.
Pentru realizarea integrală a obiectivelor asumate ne-am adâncit cu circa 0,45-0,60 m pe întreaga suprafaţă menţionată. Operaţiunile s-au realizat manual, cu atenţie sporită, având în vedere recuperarea din contexte arheologice clare a tuturor artefactelor şi clarificarea dispunerii stratigrafice a nivelurilor de locuire4. Cu acest prilej a fost manevrată o cantitate de circa 25 mc de pământ, care a fost transportat la aproximativ 35-40 m spre est faţă de punctul de lucru.
În c. 1 şi 2 s-au întreprins lucrări de eliminare a stratului vegetal, cu o grosime de circa 0,20-0,35 m, şi a umpluturii cu pământ cenuşiu prăfos, piatră şi mortar (provenită probabil de la demantelarea zidului medieval). Astfel, s-a operat manual într-o suprafaţă de circa 8 x 8,70 m, la o adâncime de 0,20-0,50 m, în funcţie de nivelul pantei.

Bazilica 2
Aurel Stănică, Florin Topoleanu, George Bilavschi, Adrian Adamescu
Colectivul de cercetare5 a efectuat în fiecare an o serie de cercetări de teren în teritoriul Cetăţii Noviodunum, pentru a identifica, carta aşezările şi necropolele în vederea extinderii proiectului de cercetare spre teritoriu.
Existenţa unor edificii în punctul Pontonul Vechi, a fost semnalată prima data în anul 2003, apoi obsevaţiile au continuat în 2005, dar oscilaţiile nivelului Dunării şi aluviunile depuse de aceasta, au făcut imposibilă6 o continuare a cercetărilor.[.
În primavara anului 2011, în punctul Pontonul Vechi au fost observate noi segmente de ziduri, care ne indică prezenţa unor edificii. De această dată, zidul observat la suprafaţa solului, cu o lăţime de 1,70 m, diferit de descoperirile anterioare, ne-a atras atenţia în mod deosebit.
În luna iunie a anului 2012, în nord-estul falezei a fost observat acelaşi segment de zid, orientat est-vest. Acesta este situat la aproximativ 100 m de ruinele incintei de nord, înregistrate de I. Barnea, şi se află în afara traseului cunoscut al zidului de incintă.
Revărsarea şi retragerea ciclică a Dunării afectează semnificativ ruinele laturii de nord a cetăţii Noviodunum, astfel că monumentele cercetate şi înregistrate în anii ‘50 ai secolului trecut de către un colectiv condus de I. Barnea, se degradează de la an la an. Sunt încă vizibile platformele turnurilor şi curtina, iar dintre edificiile intramurane, absida orientată spre nord a singurei bazilici identificată până în prezent la Noviodunum.
În luna septembrie, odata cu retragerea/scăderea cotelor apelor Dunării, la o atentă cercetare a zonei am identificat în continuare şi un zid ce părea uşor curb, astfel că exista posibilitatea existenţei aici a unui important monument, probabil o bazilică. Deşi ne găseam către sfârşitul campaniei, am acordat o atenţie deosebită acestui nou sector.
Într-o primă etapă, zona a fost curăţată de vegetaţie, gunoaie, sau pietre şi fragmente ceramice antice şi moderne, aduse de apele fluviului. De asemenea, pornind de la segmentul cunoscut al zidului ne-am adâncit în depunerea compactă de aluviuni pentru a contura forma edificiului. A fost astfel dată la iveală parţial nava unei bazilici, cu absida orientată spre est, lungă de aproximativ 30 m şi lată de 10 m. Latura de nord, cea mai bine conservată, este lată de 1,70 – 1,80 m, iar latura de sud de 1 m. Absida este semicirculară la interior şi poligonală la exterior.
Edificiul este construit din blochete de piatră mari şi mijlocii, prelucrate, legate cu mortar hidrofug de culoare roz, culoare dată de cărămida pisată fin din compoziţie. Din păcate partea de vest a bazilicii, nu a putut fi încă conturată, afectată în timp de apă şi sloiurile de gheaţă din timpul iernii, astfel că, în stadiul actual al cercetărilor, nu se cunoaşte intrarea sau dimensiunile nartexului.
Dar chiar şi în aceste condiţii pot fi formulate câteva consideraţii preliminare. Construirea unui zid mai gros pe latura de nord a bazilicii şi folosirea mortarului hidrofug este evident o măsură suplimentară de protecţie împotriva revărsărilor Dunării, pericol existent şi în momentul construirii edificiului. Cu siguranţă, constructorii au ales acest loc, în aproierea fluviului, prevăzând revărsarea apelor sau perioadele de îngheţ, ce puteau afecta edificul. Reamintim că bazilica cunoscută din campaniile anterioare, era protejată de zidul de incintă. Avem de-a face cu o bazilică extramurană, folosită probabil mai ales de marinari şi pescari. Nu excludem nici posibilitatea clasificării sale ca bazilică cimiterială, cu toate că în zonă nu a fost descoperit încă niciun mormânt.
O secţiune transversală practicată în jumătatea de vest a navei până la o adâncime de 0,70 m. a relevat un segment de zid, orientat ESE-VNV, aparţine unui edificiu anterior, poate chiar o fază mai veche a bazilicii, practică frecventă în perioada creştinismului timpuriu. În secţiune nu s-a ajuns pe un nivel de călcare a edificiului, iar materialul arheologic recoltat este foarte divers cronologic – de la monede şi fragmente ceramice romane timpurii până la cele de epocă medievală. Este posibil ca din monument să fi rămas doar fundaţia, nivelul de călcare, cel puţin în sondajul nostru, să fie distrus.
O încadrare cronologică preliminară a bazilicii este oferită de analogiile cunoscute atât din Schytia Minor cât şi din Imperiu. În acest sens, cel mai relevant reper este bazilica Sf. Ioan Botezătorul din Constantinopole, construită în anul 463 p.Chr. cu exteriorul absidei poligonal. Astfel că, pentru momentul construirii Bazilicii II de la Noviodunum, propunem ca ipoteză de lucru sfârşitul sec.V p.Chr. – sec. VI p.Chr. în timpul împăraţilor Anastasius, Iustin I sau Iustinian.
În campania anului 2013, ne propunem cercetarea completă a bazilicii prin secţiuni şi casete, pentru stabilirea cronologiei, eventual identificarea anexelor, situate în mod obişnuit în partea de sud. O atenţie deosebită se va acorda cercetării zonei absidei, unde este posibil să existe cripta martirică, amenajare des întâlnită la bazilicile acestei perioade. Amintim în acest sens că izvoarele hagiografice consemnează un număr de 32 - 36 de martiri la Noviodunum .

Turnul de Colţ
Florin Topoleanu
În campania anului 2012 au fost reluate cercetările arheologice sistematice la turnul situat în capătul estic al laturii sudice a cetăţii Noviodunum. Săpăturile au început aici în campaniile trecute epuizându-se nivelurile de locuire medievale. De asemenea, a fost dezvelită parţial incinta sudică şi cotul pe care îl face spre nord – est, scara de acces în turnul de colţ în formă de evantai, pilonul central şi o parte din paramentul exterior. După forma sa, acest turn a fost datat, pe baza analogiilor, în sec. IV p.Chr. Scopul intervenţiei din această campanie a fost identificarea etapelor constructive ale monumentului şi cunoaşterea cronologiei absolute. De asemenea, se urmăreşte şi punerea în valoare muzeistică a unui monument spectaculos, vizibil datorită aşezării sale.
Într-o primă etapă, pentru degajarea zonei, a fost eliminat martorul, păstrat parţial, dintre secţiunile TC I şi TC II, după care ne-am concentrat pe traseul fostei secţiuni TC I. Şanţurile anterioare ne-au permis realizarea a două profile. Primul, orientat est-vest pe latura de nord- est a turnului, este lung de 3,66 m. şi adânc de 3,80 m. A putut fi astfel observat şanţul constructiv, săpat într-un pământ galben, curat şi două plinte ale laturii drepte a turnului.
Un al doilea profil, orientat nord – sud, paralel cu latura semicirculară a turnului de colţ, este lung de 11,60 m, cu înălţimea de la 3,80 m la 1,80 m. Pe acesta se observă relevant etapele constructive ale turnului marcate de mortarul de culoare albă.
Cercetarea de aici a evidenţiat câteva elemente constructive şi stratigrafice care presupun o fază mai timpurie a monumentului. Astfel, în partea sa inferioară, latura de est a turnului pare să fi avut un alt traseu. O monedă de la Marcus Aurelius şi câteva fragmente ceramice sugerează existenţa unei amenajări care a funcţionat în sec. II p. Chr.
Pentru campania următoare ne propunem decopertarea completă a turnului de colţ a cărui stratigrafie poate fi relevantă pentru cunoaşterea istoriei cetăţii romane timpurii de la Noviodunum.

Amenajarea depozitului şantierului
Aurel Stănică
În campania din acest an am acordat o mare atenţie amenajării depozitului arheologic. Spaţiul generos oferit de o clădire ridicată în anii ’50, care a deservit ca spaţiu de depozitare pentru cereale, a fost achiziţionată în 1997, a reprezentat locul ideal pentru constituirea depozitului de sit. Totodată, un compartiment al acestei clădiri a fost utilizat în ultimii ani şi ca spaţiu de expunere pentru obiectele descoperite în cursul campaniilor de săpături şi care au fost valorificate cu ocazia manifestărilor (Ziua Porţilor Deschise) organizate aici de colectivul de cercetare al Şantierului Arheologic Isaccea-Noviodunum.
Materialul arheologic, în special ceramica, a fost selectat, numărat şi depozitat în cutii. Această operaţiune a cuprins şi introducerea într-o bază de date a materialului identificat (categorii ceramice, forme etc), din toate epocile istorice atestate la Noviodunum.

Conservare primară
Aurel Stănică, Florin Topoleanu
Ca şi în campaniile precedente, şi în acest an au fost luate măsuri de protejare a noilor descoperiri şi, mai ales, a zidurilor, extrem de afectate de acţiunile antropice din Evul Mediu sau epocă modernă, şi, în special, din secolul al XX-lea. De asemenea, protecţia primară are rolul de a proteja monumentele de acţiunea factorilor de mediu – îngheţ/dezgheţ, care afectează în mod vizibil structurile descoperite. S-a procedat la acoperirea cu folie sau carton asfaltat a unor ziduri, a nivelurilor arheologice, au fost consolidate cu proptele din lemn şi saci umpluţi cu pământ (Edificiul Bizantin). Aceste acţiuni au vizat monumentele descoperite în cursul acestei campanii – Suprafaţa A şi Bazilica 2.

Cercetări de teren
Aurel Stănică, Daniela Stănică, Emil Juncanaru, Cosmin Bortoş, Sorin Negru, Adrian Stănică
Acţiunea de identificare a siturilor, a continuat şi în anul 2012. Echipa implicată în proiect a avut în vedere zonele situate la est şi sud de localitate (teritoriul administrativ al comunei Somova si comunei Niculiţel).
Manifestări de popularizare
Aurel Stănică
Vineri, 12 octombrie 2012, colectivul de cercetare al şantierului a organizat ZIUA PORŢILOR DESCHISE la Cetatea NOVIODUNUM.
Elevi de la Grupul Şcolar “C-tin Brătescu” Isaccea, însoţiţi de cadre didactice, studenţi ai Facultăţii de Istorie, Filozofie şi Teologie, specializarea Istorie, a Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi, colectivul Casei de Cultură Isaccea, localnici, deputaţi din Parlamentul României, presa, au vizitat Centrul de Studii Noviodunum (baza arheologică) şi expoziţia organizată cu această ocazie, plus monumentele descoperite în campania de cercetări din acest an. Oaspeţii noştri au vizitat şi monumentele descoperite în cursul campaniilor din anii trecuţi (Turnul Mare, Turnul A, Curtina, Turnul de Colţ, Incinta de est şi Incinta de nord).
Manifestarea din acest an, aflată la a VII-a ediţie, s-a adresat comunităţii locale, instituţiilor locale, judeţene şi naţionale, comunităţii ştiinţifice, fiind o modalitate de popularizare şi punere în valoare a patrimoniului istoric şi arheologic din zona oraşului Isaccea. Totodată, arheologii au prezentat rezultatele muncii lor, dorind să sensibilizeze populaţia oraşului pentru a proteja, conserva, promova şi valorifica patrimoniul cultural şi natural local, care reprezintă o alternativă viabilă pentru dezvoltarea turistică şi viitorul localităţii. Existenţa unui sit arheologic în cadrul unei comunităţi are rolul de a impulsiona comunitatea locală de a-şi căuta „rădăcinile”, identitatea culturală, de a conştientiza apartenenţa la un spaţiu istoric şi cultural.
Manifestarea a fost promovată pe toate canalele media, asigurând vizibilitatea finanţatorului – Ministerul Culturii - instituţia care a finanţat parţial cercetările arheologice din acest an de la Noviodunum.

Industria materiilor dure animale descoperită în campaniile 2009-2012
Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs (UCDC Bucureşti)
Cercetările arheologice desfăşurate în perioada 2009-2012 în diferite puncte ale sitului arheologic complex de la Isaccea - „Cetate” (Noviodunum), jud. Tulcea (NVD)�, au prilejuit şi recuperarea unui lot de artefacte aparţinând industriei materiilor dure animale. Studiul acestui lot marchează debutul analizei sistematice a acestui gen de materiale de la Noviodunum, care formează deja o colecţie bogată, alcătuită pe parcursul a şase decenii de săpături arheologice. Adresăm cu acest prilej mulţumirile noastre dr. Aurel-Daniel Stănică; domnia sa ne-a pus la dispoziţie cu amabilitate materialele spre studiu.
Efectivul redus (N = 13) şi dispersia în diverse zone ale sitului conturează un context care nu permite, cu acest prilej, extragerea unor concluzii detaliate. Scopul analizei de faţă este acela de a introduce în circuitul ştiinţific descoperirile cele mai recente, cu datele primare în formă extensivă. Repertoriul cuprins în tabelul nr. 1 oferă toate aceste date semnificative relative la artefacte, tratate conform reperelor metodologiei actuale a domeniului7.
Analiza a recurs, în mod sistematic, la mijloace optice de observare (microscop optic, măriri x10 – x40; microscop digital, măriri x10 – x400); au fost realizate seturi complete de fotografii la diverse scări, inclusiv cu ajutorul microscopului, iniţiindu-se baza de imagini a repertoriului artefactelor din sit. Catalogul include piesele numerotate de la 1 la 13, ordonate după criterii tipologice. Atribuirile cultural-cronologice ale materialelor studiate preiau încadrările propuse de autorii cercetărilor, corelate, acolo unde a fost posibil, cu observaţiile asupra specificului aspectelor tipologice şi tehnologice. Ele sunt preliminare, putând comporta unele revizuiri. Etapele majore de locuire la Noviodunum se plasează în sec. I-VII, X-XI şi XII-XV8
Studiul complex al artefactelor din materii dure animale databile în epoca romană, romană târzie, romano-bizantină (sec. I-VII) şi medio-bizantină (sec. IX-XI) din Dobrogea a înregistrat, în ultimii ani, contribuţii sub forma articolelor, studiilor, comunicărilor; ele au fost prilejuite de analiza materialelor din siturile Capidava, Durostorum-Ostrov, Histria-Basilica extra muros9. În contrast, descoperirile databile în evul mediu (sec. XII-XV) au făcut rareori obiectul unor abordări extensive10. Astfel, contribuţiile generate de analiza loturilor IMDA de la Noviodunum vor putea oferi reperele metodologice şi repertorial/tipologice pentru abordarea acestui gen de manifestări ale culturii materiale în spaţiul istro-pontic şi regiunile învecinate.
Fiecare artefact a fost tratat după un protocol standard, cu mai multe paliere şi componente, vizând înregistrarea extensivă/exhaustivă a datelor. Se vizează aspecte precum: materiile prime; starea de conservare (piese întregi, fragmentare/fragmente); tipologia; morfologia; morfometria; urmele de fabricare; urmele de utilizare; formularea ipotezelor relative la rolul funcţional. Fişa standard pune la dispoziţie datele despre artefact în următoarea structură: Indicativ Tip Cod tipologic Categorie (unelte, arme, podoabe, materii prime, accesorii etc.) Instituţie deţinătoare/ Colecţie Număr de inventar Context Apartenenţă culturală Fig. Materie primă Stare de conservare (întreg, fragmentar, fragment) Descriere (morfologie, date tehnice privind fabricarea, urme de utilizare, rol funcţional prezumat etc.) Dimensiuni (mm) Bibliografia/Inedit.
Categoriile tipologice reprezentate sunt, în conformitate cu lista tipologică Beldiman 2007: I Unelte; III Podoabe/Piese de port/Accesorii; V Diverse – Piese de joc; Piese tehnice (Deşeuri)11.
Repartiţia cantitativă a tipurilor arată predominarea categoriei podoabelor/pieselor de port/accesoriilor (aplice de os, N = 7; nasture de os, N = 1; N total = 8), urmată de categoria uneltelor (vârf de os, N = 1; ace de os, N = 2; N total = 3). Categoria Diverse cuprinde un zar de os (N = 1) şi un deşeu din corn de cerb (N = 1). Majoritatea absolută se datează în evul mediu (sec. XIII); o piesă aparţine epocii romane (zar de os, NVD 11).
Ca materii prime, efectivul dominant este compus din piesele realizate din oase lungi şi plate de bovine, ovicaprine, pasăre, peşte (N = 12); situaţia detaliată se prezintă astfel: os lung de ovicaprine, N = 1; os lung de vită, N = 4; corp costal de vită, N = 3; os lung de pasăre, N = 2; os plat de peşte, N = 2. Este prezent şi cornul de cerb (N = 1).
Modalităţile de transformare a materiei prime includ procedee simple, precum fracturarea, cioplirea, raclajul, abraziunea, dar şi soluţii tehnologice pretenţioase, precum perforarea, gravarea (realizarea decorului), fasonarea la strung etc. Fabricarea artefactelor se referă atât la mediul domestic (vârf de os, NVD 1; poate acele de os, NVD 9-10), cât şi la cel specializat, din cadrul sitului – ateliere interne sau din afară – ateliere externe/comerţ. Extinderea studiului asupra restului lotului de la Noviodunum va aduce, fără îndoială, noi precizări în acest sens.
Lotul studiat, deşi redus numeric, furnizează primele repere tipologice, tehnologice şi cultural-cronologice pentru abordarea complexă şi extensivă a manifestărilor civilizaţiei şi culturii comunităţilor de la Noviodunum (respectiv, IMDA) din epoca romană şi evul mediu [Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs].

English Abstract:

Osseous materials industry discovered during 2009 – 2012 archaeological campaigns. The archaeological researches carried out during 2009 – 2012 in various sectors of the Isaccea – “Fortress” site (Noviodunum), Tulcea County (NVD) made possible the recovery of an assemblage comprising osseous materials artefacts. Their study marks the beginning of the systematic analysis of this type of pieces discovered at Noviodunum. They already form a rich collection that has been created during the past six decades of archaeological excavations.
The reduced number of artefacts that is studied with this occasion (13) and their dispersion in various places of the site do not allow us to formulate some detailed conclusions. This analysis aims at highlighting the recent discoveries and the primary data related to this in an extensive manner. The catalogue is illustrated in the table 1 and it offers all these significant data regarding the artefacts. They are presented according to the current methodology of the domain.
In order to achieve the objectives of the study, the optical means of observation were used (optical microscope, zoom x10 – x40; digital microscope, zoom x10 – x400); complete sets of images at various scales were taken (microscopic including), in this way being initiated a bank of artefacts images discovered at Noviodunum. The catalogue includes the pieces numbered from 1 to 13, classified from a typological point of view. Chronological and cultural data related to the studied artefacts were provided by the authors of the researches and they were correlated (whether it was possible) with the observations regarding the specificity of the typological and technological aspects. The data are preliminary and they can be revised. The main periods of inhabitation of Noviodunum site are dated from the 1st to the 7th centuries, the 10th to the 11th and the 12th to the 15th centuries.
Lately, the complex study of the osseous materials artefacts dated from Roman epoch, Late Roman, Roman-Byzantine period (1st – 7th centuries) and Middle Byzantine period (9th – 11th centuries) from Dobrogea has registered important contributions in articles and communications. These presented the materials discovered at Capidava, Durostorum-Ostrov, Histria-Basilica extra muros. In contrast, the discoveries dated from the Middle Ages (the 12th – the 15th centuries) have been rarely approached in an extensive manner. In this way, the contributions generated by the analysis of the assemblages of osseous materials artefacts from Noviodunum will offer methodological and typological benchmarks for futures approaches of the material culture from Istro-Pontic area and adjacent regions.
Each artefact was studied according to a standard protocol comprising several levels and components with the aim of registering the data in an extensive/exhaustive manner traces, use-wear traces, functionality were the main aspects taken into account. The standard form includes data regarding the artefact, according to the following structure: Indicative Type Typological code Category (tools, weapons, adornments, raw materials, accessories etc.) Holder/Collection Inventory number Context Culture Fig. Raw material Status of conservation (entire, fragmentary, fragment) Description (morphology, technical data regarding the manufacture, use-wear traces, presumed functionality etc.) Dimensions (mm) Bibliography/Unpublished.
The typological categories that form the assemblage are presented according to Beldiman 2007 Typological List: I Tools; III Adornments/Accessories; V Varia – Game pieces; Technical pieces (Wastes).
The quantitative repartition of the types illustrates a predomination of adornments/accessories category (bone plates N = 7; bone button, N = 1; Total = 8), followed by the one of tools (bone points, N = 1; bone needles, N = 2; Total = 3). Varia category comprises a bone dice (N = 1) and a red deer antler waste (N = 1). The most of the pieces are dated from the Middle Ages (the 13th century); a piece was attributed to the Roman period (bone dice, NVD 11).
Regarding the raw materials, most of the artefacts were made from long or flat bones of cattle, sheep/goat, bird, fish (N = 12); the detailed situation is the following: long bone of sheep/goat, N = 1; long bone of cattle, N = 4; cattle rib, N = 3; long bone of bird, N = 2; flat bone of fish, N = 2. The red deer antler is also present (N = 1).
The manufacture techniques consist of simple procedures such as: fracture, chopping, scraping, abrasion and complex technological solutions as: perforation, engraving (for ornamental purposes), lathe finishing etc. Artefacts’ manufacture refers both to the household activities (bone point, NVD 1; bone needles?, NVD 9-10), and the specialised one – workshops from the site or outside it – external workshops/trades. The increase of the study on the rest of the osseous materials artefacts from Noviodunum will bring new clarifications in this respect.
Even if the studied assemblage is a small one, it provides the first typological, technological, cultural and chronological benchmarks for the complex and extensive approach of the cultural manifestations from Noviodunum during the Roman period and the Middle Ages [Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs].

Bibliografie:

1. Beldiman C., Industria materiilor dure animale în preistoria României. Resurse naturale, comunităţi umane şi tehnologie din paleoliticul superior până în neoliticul timpuriu, Asociaţia Română de Arheologie, Studii de Preistorie – Supplementum 2, Bucureşti, 2007.


2. Beldiman C., Elefterescu D., Sztancs D.-M., Ostrov-Durostorum. Industria materiilor dure animale, CCA 2010, p. 132-136.
3. Beldiman C., Rusu-Bolindeţ V., Achim I. A., Sztancs D.-M., Aspects of ancient economy at Histria: bone/antler anvils and iron sickles, Mircea Victor Angelescu, Irina Achim, Adela Bâltâc, Viorica Rusu-Bolindeţ, 4. Valentin Bottez (éds.), Antiquitas Istro-Pontica. Mélanges d’archéologie et d’histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Institut d’Archéologie „Vasile Pârvan” de l’Academie Roumaine, Faculté d’Histoire de l’Université de Bucarest, Cluj-Napoca, 2010 (2011), p. 421-436.
5. Beldiman C., Sztancs D-M, Histria. Sectorul Basilica extra muros. Industria materiilor dure animale, CCA 2007, p. 202-205.
6. Beldiman C., Sztancs D.-M., Capidava. Industria materiilor dure animale, CCA 2007, p. 108-112.
7. Beldiman C., Sztancs D-M, Capidava. Industria materiilor dure animale, CCA 2010, p. 48-50.
8. Rusu A. A., Mărginean Fl, Prelucrarea osului şi cornului în Transilvania medievală (Început de abordare tematică), Arheologia medievală, 5, 2004, p. 113-158.
9. Stănică A., Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum], Punct: Cetate, Sector: Sud-Est, CCA 2012, Bucureşti, 2013.
10. Sztancs D.-M., Industria materiilor dure animale în neo-eneoliticul din Transilvania. Repertoriu, tipologie, studiu paleotehnologic, date privind paleoeconomia. Baze de date, teză de doctorat, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 2011.

Note Bibliografice:

1. Pentru stabilirea indicilor de adâncime s-a luat ca reper malul nordic al SC, situat în poziţia cea mai înaltă a secţiunii.


2. Au fost investigate trei niveluri de distrugeri sugerate de bârne carbonizate şi straturi consistente de chirpici arşi, de culoare roşietică. În profilul nordic al SC au fost surprinse amprentele unor bârne, precum şi lentile de cărbune şi lut ars.
3. În 2009-2010 a fost investigată şi o amenajare din lemn din aceeaşi perioadă din interiorul căreia s-au prelevat artefacte specifice epocii moderne (tuburi de cartuşe, cutii de conserve, capace, sârmă, cuie, schije de obuze etc.).
4. Din complexele menţionate, pământul rezultat în urma cercetărilor arheologice a fost trecut prin sită. Astfel, au fost recuperate monede tătărăşti şi bizantine (tăiate), podoabe, din fier şi bronz, obiecte de cult (cruci pectorale şi o cruce patriarhală), unelte şi arme din fier, fragmente ceramice de la veselă smălţuită şi nesmălţuită, resturi osteologice precum şi multe alte obiecte şi bucăţi din os, piatră, lut, sticlă şi fier.
5. Colectivului de cercetare s-au adaugat şi voluntari, care ne-au ajutat în cercetările noastre de teren.
6. În cadrul proiectului Noviodunum 2000 s-a avut în vedere realizarea unor sondaje în acest punct, dar lipsa mijloacelor financiare ne-au împiedicat să ne realizăm obiectivul.
7. Stănică 2013 (raport în prezentul volum, cu bibliografia).
8. Beldiman 2007; Sztancs 2011.
9. Stănică 2013; http://www.noviodunum.ro.
10. Beldiman, Rusu-Bolindeţ et alii 2011; Beldiman, Sztancs 2007a; Beldiman, Sztancs 2007b; Beldiman, Sztancs 2010; Beldiman, Elefterescu, Sztancs 2010.
11. Rusu, Mărginean 2004.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO