Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sânnicolau Mare | Judeţ: Timiş | Punct: Selişte | Anul: 1999

Anul   1999
Epoca
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca post-romană;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Civil
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Timiş
Localitate   Sânnicolau Mare
Comuna   
Punct
Selişte
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bejan Adrian
Grec Marius
Cod RAN    155537.01
Raport A. Pornind de la stratigrafia secţiunilor S 1 - S 2 / 1995 şi de la topografia terenului, în anul 1995 s-au stabilit două etape de cercetare:

Prima etapă a urmărit delimitarea perioadelor de locuire în în punctul arheologic „Selişte”, precum şi fixarea pentru fiecare din aşezările suprapuse a limitelor, ariei aproximative de amplasare pe teren şi a punctului de maximă intensitate de locuire. Concomitent s-au degajat complexele arheologice descoperite, recuperându-se material semnificativ, îndeosebi ceramică şi oase de animale.

Luându-se ca bază de cercetare pătratul cu laturile de 100 m, stabilit din punctul “0” al şantierului (a se vedea planul general de cercetare arheologică), pe parcursul anilor 1995-1999 s-au efectuat săpături arheologice în zone apropiate celor patru colţuri: NV, NE, SE, SV, secţiunile din anii 1999 încheind această etapă de cercetare.

A doua etapă vizează degajarea integrală a unui perimetru de 50 x 50 m, pentru a constata relaţia spaţială dintre complexele arheologice integrate acestui spaţiu precum şi aspectele de sistematizare ale fiecărui nivel de locuire (aşezare). Această etapă începe în anul 2000, continuând până la epuizarea obiectivului.

B. Campania arheologică din anul 1999 s-a desfăşurat pe latura estică, spre colţul sud-estic al perimetrului supus cercetării. Ea a început prin trasarea a două secţiuni S 1/1999 (S 12 - numerotare de la începutul cercetării arheologice - 1995) şi S 2/1999 (S 13) cu dimensiunile de 20 x 1,5 m, ambele prelungindu-se ulterior la 23 m lungime. Orientate N - S, cele două secţiuni au între ele distanţa de 3 m. Amplasarea lor în planul general al şantierului: Mo/S 12 este la distanţă de 100 m E faţă de punctul “0” al şantierului şi la 60 m S faţă de drumul de ţară care taie platoul de la V spre E. Pentru degajarea complexelor arheologice apărute s-au mai efectuat: S 3/1999 (S 14) la E de S 12 (lipită de aceasta) cu dimensiunile S 14 = 15 x 2 m şi S 15 (S 4/1999) la V de S 13, cu dimensiunile de 12 x 1,5 m, lipită de S 13, dar pornind de M 3 / S 13. De asemenea, casetele: C 1 = 6 x 3 m, între M 3 şi M 9 / S 12; C 2 = 2 x 1 m, între M 1 - 3 / S 12; C 3=2 x 1 m, la V de S 15, între M 9 - 11 / S 15; C 4 = 2 x 1 m, la E de S 13, între M 19 -21 / S 13.

În urma efectuării secţiunilor şi casetelor menţionate, au rezultat în anul 1999 următoarele complexe arheologice:

I. Aşezarea din epoca feudalismului dezvoltat

Ia. Locuinţă dreptunghiulară, orientată N - S, cu dimensiunile de 4,70 x 2,30 m (S 12 - 14, M 9,20 - 13,90). Nivelul de locuire feudală începe sub solul modern, la adâncimea de aproximativ 0,35 - 0,40 m şi coboară până la 0,60 m. Probabil a fost o locuinţă de suprafaţă, ea putând fi localizată după fragmentele ceramice apărute în zonă şi după culoarea mai închisă a solului în perimetrul locuinţei. Pe latura estică şi în colţul sud-estic pământul este puternic ars (vatră distrusă?) până la adâncimea de 0,50 m, deci 10 cm deasupra fundului locuinţei. Din interiorul locuinţei s-au recuperat multe fragmente de cărămidă feudală. Ceramica datează locuinţa în secolele XVII-XVIII.

Ib. Groapă de provizii aproximativ circulară, cu diametrul de 1,60 m (S 12 - 14, M 2,20 - 3,80). Pornind din stratul de cultură feudal (a -0,40 m) coboară până la adâncimea de 0,90 m. Pe fundul gropii, alături de câteva fragmente ceramice, s-au găsit aruncate multe fragmente de cărămidă feudală, identice cu cele din locuinţă, fapt ce ne determină să presupunem abandonarea concomitentă atât a locuinţei cât şi a gropii.

II. Aşezarea feudal timpurie (sec. X/XI-XII)

Nivelul de locuire se detaşează sub nivelul aşezării feudale, uneori separat de pelicule de pământ groase de 5 - 10 cm. Locuinţele se găsesc între 1,05 - 1,15 (1,20) m adâncime şi sunt datate cu fragmente ceramice provenind de la oale-borcan mijlocii şi numeroase buze de cazan. În zonele fără locuinţă nivelul este mai ridicat, stabilindu-se între 0,80 - 0,90 m.

IIa. Locuinţă patrulateră. Bordei dreptunghiular orientat E - V, cu laturile de 2,20 x 1,50 m. A apărut după înlăturarea locuinţei feudale sub care se află aproape integral, vizibil în peretele estic al S 12, M 9,50 - 11. În colţul sud-vestic, la 0,80 m adâncime, s-au degajat resturile extrem de prost păstrate (ardere incompletă) ale unei vetre circulare scobite în colţul locuinţei, vatră având diametrul de aproximativ 1,20 m.

IIb. Bordei aproape pătrat, cu colţuri rotunjite, cu dimensiunile 3,50 x 3,20 m (S 13 - 15, C 1, M 3,80 - 7,30). Coboară până la 1,15 m adâncime. În colţul sud-vestic se află vatra distrusă, cu diametrele 1,30 x 1 (0,80) m, supraînălţată faţă de fundul locuinţei cu 10 cm (adâncime 1,05 m).

IIc. Vatră ovală, orientată N - S, cu axele 1,25 x 1 m (S 15 - C 3, M 12,50 - 13,75). Relativ bine păstrată, pe faţa sa, aflată la 0,80 m adâncime s-au păstrat fragmente ceramice din secolele XI - XII, oase de animale, iar spre V, un fragment din gardina vetrei.

IId. Groapă aproape circulară, de mici dimensiuni, cu diametrul aproximativ de 1,20 m (S 12 - C 2, M 1 - 2,20). Adâncime de până la 1,10 m. În partea estică deranjează o groapă de provizii mai veche.

IIe. Groapă menajeră ovală, de mici dimensiuni (1,20 x 1 m), cu fund albiat (S 13 - C 4), orientată N - S, adâncime maximă - 1,20 m. Nu s-au găsit fragmente ceramice sau alte elemente de datare, dar aparţine nivelului feudal-timpuriu.

IIf. Aparţinând aceluiaşi nivel şi grupate compact, în cadrul S 12, M 18 - 23 s-au degajat trei gropi mici menajere, de formă ovală, puţin adâncite (0,90 - 0,98 m - una singură de 1,13 m adâncime) şi cinci gropi circulare, de pari / stâlpi, cu diametre de 10 - 15 m.

III. Aşezarea postromană din secolele III - IV

Nivelul de locuire postroman se află la adâncimea de până la 1 m în zonele aflate în afara perimetrului maxim al aşezărilor feudale, până la 1,50 - 2 m, când aşezarea postromană este suprapusă de cele feudale. Pentru prima oară în anul 1999 a apărut o locuinţă, în ceilalţi ani degajându-se doar gropi de provizii şi şanţuri din care s-au excavat segmentele aflate în secţiuni.

IIIa. Bordei patrulater, cu colţuri rotunjite. Orientat aproximativ E - V, abătându-se însă de la axă pe direcţia NE - SV. Dimensiuni: 3,50 x 3,10 m (S 12 - 14, C 1, M 4,80 - 8,20). Pe latura estică se îngustează uşor cu 0,40 - 0,50 m. Fundul bordeiului este la 1,45 m adâncime, dar aproximativ 40% din interiorul locuinţei (latura estică, până spre mijlocul său) este mai înaltă (-1,30 m), formându-se o treaptă ce desparte locuinţa în două pe axa NE - SV. În colţul de NV, la adâncimea de 1,20 m, supraînălţată faţă de fund, sunt resturile unei vetre distruse din vechime (dimensiuni 1,45 / 1,50 / 1,05 m). Din inventar, fragmente ceramice cenuşii, postromane, din secolele III-IV, lucrate la roată rapidă.

IIIb. Groapă de provizii aproximativ circulară, puţin ovală, orientată NV - SE, cu dimensiunile de 1,80 x 1,60 m (S 12 - 14, M 0,40 - 2,20). Spre S se află sub groapa feudală Ib., iar spre V, în partea superioară este deranjată de groapa IId. (feudalismul timpuriu). Pereţii cilindrici, nearşi, groapa neavând probabil o lungă utilizare. Adâncimea gropii este de 1,45 m. Din umplutură, fragmente ceramice postromane, cenuşii, lucrate la roată rapidă.

IIIc. Groapă circulară cu diametrul de aproximativ 1,30 m (S 13 - 15, M 9,20 - 11,50). Pereţii şi fundul gropii au urme de ardere superficială. Fundul gropii se află la adâncimea de 1,40 m. Spre NE se află o platformă înaltă de aproximativ 10 cm, mai puternic arsă decât restul fundului.

IV. În anul 1999 nu au apărut urme de locuire din a doua jumătate a mileniului I p.Chr. şi nici nivelul preistoric nu a fost sesizat în secţiuni.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu