Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Podoleni | Judeţ: Neamţ | Punct: Buciuleşti (La Ruine) | Anul: 1994

Anul   1994
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Neamţ
Localitate   Podoleni
Comuna   Podoleni
Punct
Buciuleşti (La Ruine)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    123683.01
Raport La marginea de sud-vest a satului Podoleni, în punctul numit de localnici Buciuleşti, se află ruinele bisericii "Sfânta Paraschiva", construită în anul 1630 de logofătul Dumitraşcu Ştefan - tatăl voievodului Gheorghe Ştefan, pe lângă curtea ce o avea aici, pe terasa inferioară de pe stânga râului Bistriţa.
Biserica de la Buciuleşti şi construcţiile din jur au funcţionat până în anul 1832, când o viitură puternică a râului Bistriţa a rupt terasa şi a ruinat toate construcţiile, rămânînd din biserică doar absida altarului, naosul, iar pe latura sudică, rămăşiţe din turnul clopotniţă.
Pentru cunoaşterea şi salvarea vestigiilor arheologice aflate la Buciuleşti, care sunt supuse unui amplu proces de degradare, Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ a efectuat un sondaj de informare, soldat cu rezultate încurajatoare.
În partea de sud a obiectivului, la 70 m de zidul care se mai află în picioare, s-au trasat o secţiune (16 m x 1,50 m) şi o casetă (8 m x 5 m) în al căror profil s-au conturat, sub stratul vegetal, o depunere de 0,65 - 0,70 m, ce conţinea pietre, cărămidă întreagă şi fragmentară, mortar, numeroase fragmente ceramice, cioburi de sticlă, obiecte de metal, case de animale şi trei monede de argint (imitaţie după şilingul suedez de la Gustav al II-lea (1611-1632). La -0,75, -0,80 m apare stratul steril din punct de vedere arheologic.
Fragmentele ceramice nesmălţuite şi smălţuite provin de la diferite tipuri de vase de uz gospodăresc cum ar fi: oale cu una şi două torţi, ulcioare, străchini, castroane, capace, căniţe.
Elementele de decor provin de la exteriorul şi interiorul construcţiilor: discuri şi triunghiuri ornamentale, cahle cu motive florale şi zoomorfe, de asemenea, nesmălţuite şi smălţuite. Toate acestea se datează în secolele XVII-XVIII.
Sub depunerea ce aparţine evului mediu au fost găsite urme sporadice din epoca bronzului, Hallstatt şi din sec. II-III p.Chr. (civilizaţia carpică).
Atât în primele două secţiuni, cât şi în cea de-a treia (10 m x 1,50 m) nu au fost surprinse urme clare de locuinţe şi nici de alte dependinţe ce puteau exista pe lângă o curte boierească.
Pentru cunoaşterea exactă a cimitirului am trasat încă o secţiune (20 m x 1,50 m) pe direcţia N-S, la aproximativ 20 m de la zidul de sud, în vederea surprinderii acestuia.
Săpată parţial, secţiunea a IV-a a interceptat 11 morminte de înhumaţie la adâncimea de aproximativ 0,70 m, din care şapte schelete aveau câte o monedă de argint, în stare de conservare precară, de la Selim III Paşa (1789-1807).
Deşi săpăturile au fost restrânse ca amploare, rezultatele obţinute pot constitui elemente suficiente pentru susţinerea continuării cercetării, cu atât mai mult cu cât cunoaşterea arheologică a obiectivului de la Buciuleşti este abia la început.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu