Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Noviodunum | Anul: 1997

Anul   1997
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Isaccea
Comuna   or. Isaccea
Punct
Noviodunum
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    159696.05
Raport I. Noviodunum
Acumularea unui bogat material informativ, în urma cercetărilor arheologice efectuate în teritoriul rural al cetăţii Noviodunum, a impus organizarea unor săpături sistematice în cetate şi în zona aferentă. Din 1995, I. C. E. M. Tulcea şi-a înscris în programul de cercetări arheologice redeschiderea şantierului de la Noviodunum. În anii 1953, 1955 - 1956, 1964, 1976, 1973 şi 1990, Muzeul Naţional de Antichităţi Bucureşti, apoi Institutul de Arheologie, respectiv prof. I. Barnea şi Bucur Mitrea în primii ani, apoi I. Barnea singur sau împreună cu Alex. Barnea şi, în sfârşit, colegii Gh. Mănucu Adameşteanu şi Florin Topoleanu de la Muzeul ''Delta Dunării'' Tulcea, au realizat o serie de săpături de salvare şi sondaje arheologice ale căror rezultate au fost publicate, uneori numai parţial, sau au rămas nepublicate în cazul celor din 1990.
Informaţiile, culese în urma acestor cercetări, se dovedesc inconsistente, în condiţiile discutării aspectelor esenţiale ale celui mai important punct strategic şi economic de la Gurile Dunării.
Proiectul de cercetare, elaborat în 1995, urmăreşte, în general, raportul dintre aşezarea civilă circumscrisă de valurile de pământ şi fortificaţia cu incintă de piatră. În acest sens, s-a procedat la eşalonarea cercetărilor arheologice, luându-se, în prima fază, ca zonă de referinţă, aşezarea cuprinsă între incinta de piatră şi valul I, urmând ca în a doua etapă să fie secţionată cetatea.
În 1995, aşezarea civilă nr. 1 a fost pichetată din 30 în 30 m şi s-au trasat două secţiuni magistrale - S I de la sud la nord şi S II de la est la vest. Cele două secţiuni au fost astfel plasate încât să permită o dublă secţionare a valului I. S-a observat că terenul este puternic bulversat de lucrările agricole şi de locuirea medievală.
Rezultatele primei campanii au dus la următoarele concluzii:
a) locuirea medievală începe în sec. XI, când se constată o adevărată explozie demografică;
b) în sec. XII, locul aşezării este luat de o necropolă de inhumaţie;
c) valul de pământ este ridicat probabil către sfârşitul sec. XI întrucât acoperă stratul de cultură din acest secol şi este perforat de morminte;
d) în sec. XIII se reia locuirea în aşezare, locuire marcată de numeroase gropi menajere şi de resturile unor locuinţe de suprafaţă şi semiadâncite.
În 1996 s-a urmărit delimitarea şi degajarea unor complexe de locuire şi curăţarea gropilor menajere descoperite. Au fost deschise două secţiuni paralele cu S I, la est şi la vest (respectiv S III şi S IV), care au permis cercetarea unui număr de şase locuinţe în S I - III - IV şi a uneia în S II, toate prevăzute cu ''pietrare''. În partea de nord a secţiunii I a fost descoperit un atelier de olar, de unde au fost recuperate două roţi ceramice, iar dintr-o groapă menajeră datată în sec. XIII a fost scos un medalion triunghiular de gresie calcaroasă, cu imaginea iconografică a sfinţilor Cosma şi Damian.
În primele două campanii au fost descoperite 60 de morminte de inhumaţie, aproape în totalitate fără inventar, situate la adâncimi diferite, unele suprapuse, relevând mai multe etape de înmormântare. Ritul şi ritualul demonstrează prezenţa unei populaţii majoritare creştine. Au fost identificate 12 locuinţe, majoritatea aparţinând sec. XI, cele din sec. XIII, puternic bulversate de arături, fiind relevate mai ales de gropile menajere, din care a fost recuperat un număr apreciabil de monede bizantine tăiate şi imitaţii latine.
În 1996 a început secţionarea incintei fortificate de sud a cetăţii, prin prelungirea de nord de drum a secţiunii magistrale (S I). Cu acest prilej, au fost scoase la lumină laturile unui turn avansat din epoca romano - bizantină.
Campania din 1997 a urmărit, în special, secţionarea turnului, în vederea stabilirii stratigrafiei acestuia.
Secţiunea de control (CT I) a fost adâncită până la -5,50 m şi au fost deschise alte două secţiuni paralele (CT II şi CT III). Rezultatele acestor cercetări pot fi rezumate astfel:
a) turnul cetăţii romano - bizantine are o formă rectangulară (în CT II a fost surprins colţul interior), o lărgime de aprox. 20 m şi o adâncime de 9,40 m;
b) în secţiunea mediană (CT III) a fost surprinsă intrarea în turn;
c) stratigrafic, în interiorul turnului, au fost surprinse 9 niveluri, din care 7 (niv. 3-9) aparţin secolelor IV - VI;
d) penultimul nivel (niv. 8) acoperă resturile unui zid roman timpuriu, surprins şi în CT II;
e) zidul interior al turnului, respectiv zidul de incintă al cetăţii, prezintă o plintă dublă; cea de jos, corespunzătoare nivelului 8, relevă o construcţie ulterioară, prin retragerea incintei;
f) zidul exterior al turnului, gros de 3,60 m, fundaţia adâncă de 1,80 m, amplasată într-un strat de cultură roman timpuriu;
g) incinta romano - bizantină a fost construită din straturi succesive de blocuri mici de piatră şi cărămizi pătrate, având o lăţime de 2 m; în epoca bizantină , la o dată pe care nu o putem preciza cu certitudine, probabil la sfârşitul sec. XI sau la începutul sec. XII, când încetează locuirea din aşezarea extramuros, este construită incinta bizantină din piatră, deasupra celei romano - bizantine, având o lăţime de 1,90 m.II. SUHAT

În perioada 14 iulie - 28 august 1997 au fost realizate cercetări arheologice, cu caracter de salvare în localitatea Isaccea, punctul Suhat.
S-au trasat două secţiuni - S1 respectiv S2 - orientate nord-sud, având fiecare 26 m lungime şi 2 m lăţime. Succesiunea stratigrafică pe profilul realizat în S1 (cercetată până la solul viu) se prezintă astfel:
1) stratul cultural neolitic aparţinând culturii Boian, faza Giuleşti, care suprapune solul vegetal antic;
2) stratul eterogen din punct de vedere cultural, cu înmormântări din epoca bronzului şi complexe aparţinând epocii elenistice şi romane timpurii.
În nivelele de locuire neolitice au fost puse în evidenţă trei locuinţe de suprafaţă, cercetate parţial, câteva vetre exterioare acestora şi un număr considerabil de gropi menajere. În următorul strat cultural au fost cercetate parţial două morminte deranjate de intervenţiile contemporane, aparţinând epocii bronzului şi gropi menajere ce au afectat, la rândul lor, locuirea neolitică.
În anii următori vom extinde suprafaţa cercetată pentru a surprinde limitele aşezării neolitice pentru fiecare fază în parte şi pentru a completa datele obţinute în legătură cu complexele studiate.
Se impune de asemenea, identificarea aşezărilor de epocă elenistică şi romană timpurie, cărora le aparţin gropile menajere din zonă.

Analiza materialului arheozoologic; A. Bălăşescu, MNIR – CNCP
Studiul arheozoologic a evidenţiat că activitatea de creştere a animalelor domestice este predominantă, în principal cea a bovinelor. Resturile de câine identificate le depăşesc numeric pe cele de ovicaprine şi suine la un loc, ceea ce demonstrează că acestea era consumat frecvent (s-au evidenţiat urme de tăiere şi jupuire, urme de ardere).
Vânatul este bine reprezentat ca număr de specii (Equus caballus, Bos primigenius, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrofa attila, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Lepus europaeus, Castor fiber) dar şi ca număr de resturi (25%), raport mare pentru această perioadă culturală (Boian - Giuleşti).

Analiza materialului litic; Geanina Haită, MNIR – CNCP
Materialul litic descoperit în aşezarea menţionată a fost analizat atât din punct de vedere tipologic dar şi din punct de vedere tehnologic.
S-a urmărit stabilirea caracterelor tipologice şi tehnologice ale materialului litic avut la dispoziţie fiind observată ponderea ridicată a uneltelor în raport cu piesele brute şi utilizarea percuţiei dure pentru realizarea materialului litic din aşezarea de la Isaccea.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu