Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Jupa | Comuna: mun. Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Anul: 1997

Anul   1997
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Caraş-Severin
Localitate   Jupa
Comuna   mun. Caransebeş
Punct
Sector   
Toponim   Tibiscum
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    51038.01
Raport Cercetările arheologice întreprinse în anul 1997 au vizat trei sectoare: principia castrului mare; edificiile III şi XII din vicus-ul militar.
În cursul lucrărilor de conservare ale principiei castrului mare a reînceput cercetarea basilicii prin casete de 9 x 9 m având un martor median (de 0,50 m lăţime). Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât principia castrului a fost dezvelită în anii 1964-1974 de M. Moga, iar sondajul efectuat de P. Rogozea şi S. Petrescu nu au clarificat situaţia sitului.
În cursul anilor 1996 şi 1997 au fost trasate două suprafeţe de la zidul de sud al basilicii înspre nord. Primul nivel de depunere este humus actual (de la 0,50 - 0,90 m), urmat de o podea de mortar groasă de 2,5 cm ce aparţine unei construcţii din lemn tencuite (0,90 - 1,10 m); la 2,40 - 2,50 m de urmele acestei barăci a fost identificată parţial o stradelă de pietriş cu două nivele de locuire (gr. de 0,40 - 0,45 m), orientată pe direcţia est - vest, acest nivel aparţine castrului de pământ (III). Urme de lemn ars sunt documentate din abundenţă. În interiorul barăcii au apărut multe fragmente ceramice de amforă care tipologic apaţin zonei est-egeene. Sub acest nivel (adâncime 1,20 - 1,30 m), sub construcţia de lemn, s-au conturat urmele unei barăci mai vechi, în care au apărut amenajări de vetre şi poate ale unui cuptor cu diametrul de 0,50 m. Inventar arheologic sărac.
Datarea generală a acestor nivele: Traian - începutul domniei lui Marcus Aurelius.
Clădirea XII din vicus. Cercetările identificaseră, în anii precedenţi, laturile de nord şi est ale construcţiei, fără a putea delimita pe cele de vest şi de sud. Edificiul, de dimensiuni impresionante, înzestrat cu un spaţiu vest, încălzit cu hipocaust cu ajutorul a două praefurnia, a fost utilizat până la abandonarea provinciei în anul 274/275.
Din punct de vedere constructiv au fost evidenţiate 3 nivele de locuire timpurii aparţinând unor edificii din lemn şi apoi alte 3 ce aparţin nivelului unor construcţii din piatră.
În anul 1997 - cercetarea s-a întins spre vest printr-o casetă de 13 x 5 m în ideea de a surprinde limitele clădirii pe această latură. Stratigrafia confirmă pe cea din secţiunile precedente 1995, 1996. Inventarul arheologic este deosebit de sărac.
Clădirea III este un edificiu cercetat de M. Moga a cărui cercetare a fost reluată în anul 1996. Prin trasarea a două secţiuni în încăperile 1 şi 4 pentru studierea stratigrafiei de la cca. 0,40 m de la nivelul păstrat al zidurilor.
Stratigrafic au fost surprinse mai multe nivele de locuire: primul aşezat pe solul viu (2,77 plus sau minus 0,40 m) aparţine unei barăci ridicate din bârne; cel de-al doilea, de asemenea, unei construcţii de lemn (adâncime 2,65). Al treilea nivel de locuire (2,10) aparţine unei clădiri din lemn, dar cu pereţii lutuiţi, incendiată la fel ca şi precedentele, datat cu moneda de la Lucius Verus. O primă construcţie din piatră reprezintă nivelul IV - al clădirii 1,80 m) după care, urmează construirea edificiului cunoscut sub numele de edificiu III. În acest nivel marcat de rigle olane (cu ştampila MID), amfore cu ştampila MAPKOY, ITAYAEINOY. Edificiul a suferit la rândul său o refacere, cândva, în secolul III. Cu excepţia nivelului V, deocamdată nu se poate reconstrui forma edificiilor respective. Prelungirea secţiunii SII/96, în anul 1997 în afara construcţiei, a contribuit la dezvelirea unei stradele pavate lată de 3,25 - 5 m, paralelă cu strada principală de acces în vicusul militar. Construcţii din lemn flanchează aceste stradele ce aparţin nivelului II-III de locuire. Noua tramă stradală, cea mai timpurie, a vicusului militar a fost construită în timpul împăratului Hadrian şi a rămas în funcţiune probabil până în momentul construirii castrului mare.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu