Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Drajna de Sus | Judeţ: Prahova | Punct: Castru | Anul: 2013

Anul   2013
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Prahova
Localitate   Drajna de Sus
Comuna   Drajna
Punct
Castru
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Creţulescu Ioana Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Dvorski Traian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mureşan Lucian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Peneş Marinela Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Topoleanu Florin George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Zahariade Mihail Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    132903.01
Raport În anul 2013, în continuarea cercetării edificiului A (praetorium), începută în 1993-1995 şi reluată fără întrerupere din 2011, au fost deschise patru noi casete, C 22-25.
C 22 a fost trasată în prelungirea unei casete parţial existentă anterior, C 25 şi a pavajului în opus spicatum de lângă camera B, identificată încă din anul 1993. În arealul casetei s-au conturat clar urmele zidurilor unei încăperi care pare să se prelungească spre vest, în C 23. S-a păstrat amprenta zidului demantelat care conturează un pavaj din cărămizi de tip bipedales. Pe pavaj apare căzut un număr apreciabil de ţigle şi olane prăbuşite de la un acoperiş, dar şi cărămizi posibil provenind chiar din pavajul deranjat. A fost identificată o cantitate semnificativă de arsură, mortar şi pietriş. Este posibil că aceasta din urmă să provină de la mortarul zidului demantelat. Pe amprenta de nord se mai observă un bolovan provenit din zid, dar şi sporadic patul de pietriş aranjat în scopul construirii zidului. Este de remarcat că pavajul din C 22 are legătură cu pavajul din colţul camerei B, cu opus spicatum.
În profilul peretelui de nord al C 22 se observă groapa de demantelare a zidului de nord care închidea, pe direcţia est- vest edificiul A. La baza profilului, în dreapta lui, spre direcţia de observaţie, se găsesc bolovani şi resturi ale zidului pe o lungime de 73 cm. În groapă mai sunt vizibile bolovani căzuţi din zid. Groapa de demantelare conţine lut amestecat cu pigmentaţie densă de mortar, pietriş şi cărămidă fărâmiţată.
La -90 cm se găseşte un strat de arsură groasă de 12 cm , în amestec cu lut. Pe fundul gropii de demantelare se găseşte mult mortar care stă pe un strat de galben gros de 10-12 cm în amestec cu nisip.
Deasupra stratului de arsură, menţionat mai sus, se găseşte un strat gros de 25 cm de chirpic, în amestec cu fragmentaţie de mortar, arsură şi cărămidă. El este suprapus, pe o lungime de 1.10 m, de un lut în amestec cu mortar, gros de 30 cm. Vegetalul actual este gros de 45 cm şi este amestecat cu ţigle fragmentare rezultate probabil din operaţiunile de nivelare contemporane. Groapa de demantelare apare şi pe profilul de est, pe o lăţime de 58 cm şi o adâncime de 70 cm, într-un amestec de lut cu mortar şi fragmente de cărămidă.
C 23. Pavajul şi amprenta zidului continuă şi în C 23 unde patru cărămizi de tip sesquipedales apar prăbuşite oblic, posibil provenite din suprastructura zidului. Pe pavaj au fost găsite vase fragmentare şi o bilă de praştie. Ţigle de acoperiş apar prăbuşite pe pavaj. Este de remarcat că ambele pavaje apar îmbinate spre sud posibil din cauza unei mai mari presiuni a masei de pământ de deasupra .
Prelungirea zidului de-a lungul peretelui de sud a sistemului de încălzire al bazinului prezintă o intrare spre profilul martorului principal (cel care desparte edificiul de cele patru casete) lată de 80 cm. Zidul edificiului continuă spre nord pe o lungime încă nedeterminată precis. Este de remarcat că zidul prezintă tencuială la faţa interioară. Cărămizi apar căzute pe linia zidului dar ele nu par să facă parte din structură. Se păstrează doar fundaţia zidului. Aceasta este însă suprapusă de o structură de piatră, posibil un zid, dar această suprapunere este doar aparentă, blocurile căre apar căzute pe fundaţie putând să facă parte chiar din ea. De aceasta se leagă un alt zid lat de 40 cm, orientat către nord care prezintă tencuială pe faţa exterioară, nu însă, aparent, şi interioară. Zidul delimitează o încăpere pavată cu mortar şi pietriş (opus signinum), fără cărămidă, bine bătătorite. Nivelmetric, pavajul de mortar din C 24 corespunde celui de cărămidă din C 22 şi C 23.
Cele trei casete săpate ar indica prelungirea edificiului A, spre nord, pavat cu cărămizi şi opus signinum. Acesta era delimitat de ziduri spre est, nord şi vest, a căror amprentă apare în două căsete (cel puţin C 22 şi C 23) dar şi în C 24 căre prezintă podeaua cu opus signinum, fără cărămizi care se pierde sub profilul de nord al C 24. Edificiul este delimitat spre vest de zidul de 40 cm grosime aflat în prelungirea zidului dublu al piscinei. Placa de opus şigninum acoperă instalaţia de scurgere cu blocuri de piatră (vezi mai jos). În afara edificiului, spre vest, se observă amprenta unor bipedales, sugerând pornirea unui pavaj.
În C 26, la – 1.80 m, se continua spre est o instalaţie de scurgere (circulaţie a apei) constând din ţigle şi protejate pe laturi de cărămizi aşezate vertical. Această instalaţie continuă până în C 24 unde a fost identificătă pe profilul de sud la -2.40 m. Diferenţa între panta de scurgere din C 26 şi C 24, conferă o denivelare de ca. 60 cm, ceea ce înseamnă că scurgerea se făcea pe sub pavajul din că- merele din C 22-24. Instalaţia din C 26 este suprapusă de un strat de pământ steril dar cu lentile de pietriş. Pe acest strat stau aşezate treptele de cărămidă care vin în prelungirea lui C 25. Sitemul de scurgere nu este vizibil în C 22-23 fiind acoperit de pavajul de cărămidă dar groapa de amenajare reapare, în pantă, în C 24 unde este adâncă de 80 cm. O ţiglă din cadrul sistemului de scurgere se mai păstrează pe margine. Blocuri de de dimensiuni mari, legate cu mortar, serveau drept acoperire a canalizării.
C 25 acoperă suprafaţa care etalează prelungirea treptelor de blocuri masive de piatră sesizate în C 26. Treptele sunt alcătuite în această suprafaţă din cărămizi cu grosimea de 3 cm prinse direct într- un pat de pietriş gros de 5-8 cm. La ambele capete ale parcursului, stratul de cărămizi prezintă uşoare curburi în jos, datorită căderii patului de pietriş şi pământ. Întreaga construcţie se aşează pe un strat de steril galben, gros de 1 m cu unele intruziuni de pietriş şi pământ galben sub formă de lupe. Spre nord, drumul de acces pare să fi continuat cu un strat de umplutură, la – 1.00 m faţă de actualul nivel de călcare, alcătuit în principal din chirpic, bine bătătorit, lung de 2,90 m. Acesta ar asigura, nivelmetric, nivelul treptelor de cărămizi pe o lungime de 3,30 m. O inserţie de groapă, lată de 35 cm, precede o structură de lut, bine bătătorit, amestecat cu mortar. Acesta se ridică la 40 cm faţă de o umplutură cu chirpic şi constă din lut extrem de bine bătătorit, dur, in amestec cu urme de chirpic. El se observă pe peretele de vest al secţiunii C 26, pe o lungime de 1,45 m şi pe peretele de nord al C 26 pe o lungime de 1.45m, iar pe peretele de nord pe o lungime de 2,80 m. Pe peretele de nord acest strat care servea foarte probabil la călcare imediat în preajma străzii decumana (dinspre vest), conţine pietriş de râu dar nu şi alte urme arheologice. El este aşezat pe un strat de steril nativ. Pe ultimii 1.80 m ai profilului de nord se observă numai steril dar şi la 1.80 m spre vest unde apar urmele inserţiei pământului galben cu pietriş şi mortar.
La curăţenia efectuată în partea de nord a instalaţiei de incălzire a piscinei s-a constatat o structură rectangulară, contemporană cu pavajul de cărămidă care o înconjoară dar care apare distrus pe cea mai mare parte aşa cum apare în profil, pe o lungime de cca. 8 m. Marginle de est şi vest ale instalaţiei sunt parţial distruse prin scoaterea cărămizilor. Este vorba de o instalaţie - bazin rectangular, cu laturile lungi de 86 cm şi cele scurte de 56 cm. Bazinul este adânc de 1.30 m şi la gură este alcătuit din cărămizi cu dimensiuni de 25 x 32 cm, regulat dispuse.
Suprafaţa bazinului prezintă două niveluri de amenajare din cărămidă: unul superior, retras cu 13 cm faţă de următorul aflat la -30 cm dedesubt creând un prag lat de 28 cm. Pereţii bazinului sunt alcătuiţi din blochete de piatră lungi de ca. 40 cm şi groase de 5 cm, făţuite, dispuse regulat pe cei patru pereti. Pe peretele de nord, la – 80 cm, se găseşte un orificiu dreptunghiular de 20 x 12 cm, adânc de
12 cm. La – 64 cm, pe peretele de vest, se găseste o deschidere lată de 20 cm, la 86 cm faţă de nivelul de nisip de pe fundul bazinului, şi adâncă de 60 cm, în formă de sifon. Pe peretele de sud se găseşte un alt orificiu, la -1.00 m, lat de 18 cm şi înalt de 30 cm faţă de nivelul de nisip. El corespunde cu un spaţiu aflat pe sub ţiglele de pavaj identificat printr-un sondaj între pereţii laturii de nord ai piscinei care, în mod normal ar trebui să continue spre aceasta. În acest caz, am avea de-a face cu un bazin de decantare.
În paralel, a continuat cercetarea zonei de nord, prin epuizarea secţiunilor S 22 şi S 23, a Camerei G, delimitată spre sud de un zid din piatră legată cu mortar. Zidul este gros de 40 cm şi se păstrează actualmente pe o înălţime de 70 cm. Fundaţia constă din bolovani de dimensiuni mari şi mijlocii, făţuiţi, imitând cumva opus quadratum, aşezaţi pe mai multe straturi de nisip bătătorit. Zidul este adosat de zidul orientat nord-sud, dintre camerele F şi G, la 65 cm nord de colţul acestuia. Camera G prezintă deasemenea o instalaţie cu hypocaust, dar fornax-ul de dare a căldurii rămâne a fi cercetat in viitor. La extremitatea de vest, camera G dispune de o intrare lată de 1.10 m cu un prag păstrat dintr-un singur bloc de piatră .
Sub fundaţie se găseşte o instalaţie de scurgere a apei, amenajată probabil în trepte sau în pantă descendentă, accentuată, la 1,25 m spre vest de peretele de vest al martorului dintre S 22-S 23. Instalaţia care intră pe sub colţul de sud-est al camerei F se pierde într-o direcţie ce nu poate fi deocamdată precizată. Ea este alcătuită din tegulae cum marginibus, cu lăţimea totală de 46 cm iar cavitatea de scurgere 38 cm. Instalaţia se reflectă în profilul de nord, sub stratul de nişip bătătorit al zidului, printr-un suport de pământ negru, evident adus şi inserat, bine bătătorit, pe care au fost aşezate ţiglele de rulaj al apei. Acest suport de pământ a fost identificat pe o lungime de 1.15 m de la profilul de vest al martorului dintre S 22-S23. Spre vest de acest suport de pământ, care asigură o oarecare pantă liniei ţiglelor şi deci şi scurgerii apei, panta devine bruscă iar ţiglele descriu un unghi abrupt fiind aşezate pe un strat de pietris de râu.
În S 22 instalaţia trece pe sub un zid (Z 1) alcătuit dintr-un singur şir de cărămizi, în şase asize (pastrate în prezent) pe o înălţime de 60 cm. În compoziţia zidului, actualmente parţial deteriorat, orientat
NE-SV, lat de 26 cm, se găsesc cărămizi groase cu dimensiunile de 26 x 18 x 8 cm. La 1,20 m de zid, spre vest, instalaţia, acum acoperită de un strat de pietre provenite poate de la un zid paralel cu platforma despărţitoare de cuptorul camerei F, prezintă două ţigle dispuse în două ape, ca modalitate de protecţie a scurgerii apei prin ţiglele cum marginibus.
În S 23, pe o lungime de 2 m, cât reprezintă lăţimea secţiunii, a fost identificată o altă porţiune din instalaţia de scurgere care prezintă o tehnică de construcţie identică cu cea din S 22.
Este de remarcat că ţiglele de scurgere a apei au fost descoperite cu mult pietriş şi pământ întărit ceea ce reprezintă rezultatul unei colmatări, dar, credem noi, intenţionate, la părăsirea castrului.
Rezultate în 2013 şi perspective ale cercetării castrului de la Drajna de Sus în 2014.
În anul 2013 a fost încheiată, în linii generale, cercetarea edificiului A (praetorium) situat în praetentura dextra. Au fost obţinute datele stratigrafice şi arhitectonice cele mai importante: structura constructivă, cronologia şi dimensiunile acestei clădiri. Deasemena, prin demersurile şi cu sprijinul financiar al Consiliului judeţean Prahova şi al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, din Ploieşti, au fost demarate lucrările de protejare ale suprafeţei investigate.
Cantitatea apreciabilă de material arheologic, constând din ceramică, artefacte, monede, material de construcţie (ţigle, cărămizi, olane) precum şi materialul de construcţie ştampilat recoltat în suprafaţa edificiului (peste 2100 de cărămizi şi ţigle ştampilate) fac în prezent obiectul primului volum din seria monografică privind castrul roman de la Drajna de Sus.
Perspectiva anului 2014 vizează descoperirea clădirii de comandament (principia) precum şi începutul cercetării barăcilor, indicator final cunoaşterii exacte a mărimii garnizoanei castrului în perioada anilor 101-117. Un alt obiectiv, care vizează şi aspectul turistic şi educaţional este punerea în evidenţă a elementelor de fortificaţie exterioare (fossa, vallum) de pe laturile de nord şi sud.
Rezumat
English Abstract In 2013 the systematic investigation of the Edifice A (praetorium) has been roughly finished. Important data as to architecture, staructure of the buildings, interior arrangement of the rooms and heating installations were obtained. Work has been finally focued on the North side of the Edifice A, where the limits, the rooms arrangement and drainage system have been identified.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu