.
Racoş | Judeţ: Braşov | Punct: Piatra Detunată | Anul: 2013
Anul:
2013
Epoca:
Epoca bronzului;Hallstatt;Latene
Perioade:
Epoca bronzului;
Hallstatt;
La Tène
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cetate;
Fortificaţii
Județ:
Braşov
Localitate:
Racoş
Comuna:
Racoş
Punct:
Piatra Detunată
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bălos Angelica Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara
Costea Florea Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Goncear Andrei ArchaeoTek, Canada
Sîrbu Valeriu Muzeul Brăilei
Ştefănescu Radu responsabil Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Cod RAN:
Raport:

Obiectivul acestei campanii a fost de a încheia investigaţia în secţiunile începute în campaniile anterioare şi de a obţine noi informaţii asupra locuirii, amplorii şi atribuirii acesteia în zonele mai puţin accesibile cercetărilor de pe Piatra Detunată, în special pe Terasa a III-a.
Cercetările au fost efectuate în patru sectoare, după cum urmează.
I. Martorul dintre Sp1 şi Sp2 din anul 2012 a avut... dimensiunile de 15 x 1 m şi, evident, aceeaşi orientare ca acestea. Stratigrafia:
1- strat de humus de pădure cu grosime variabilă, dar nedepăşind decât între crestele de stânci 20 cm, cu puţine vestigii arheologice, majoritatea acestora fiind rulate, databile în cele trei epoci cunoscute din cercetările anterioare; 2- stratul arheologic, cu grosime variabilă, în funcţie de configuraţia stâncii native, maximul fiind înregistrat în aval, de 55cm.
Complexele şi inventarul mobil sunt asemănătoare celor identificate în suprafeţele cercetate în campania anterioară:
a. Platforme de piatră măruntă din calcar local, în amestec cu piatră de râu, posibile anexe gospodăreşti (magazii etc.). Şi de data aceasta în jurul lor sau printre pietre se afla lemn ars.
b. Amenajări circulare din pietre mari de calcar, în interiorul şi în jurul cărora s-au găsit fragmente de vase de provizii dacice.
c. Vetre, două exemplare, dintre care una importantă pentru modul de construire şi durata de funcţionare. Între m. 12,30 şi m.13,40, într-un patrulater limitat pe două părţi de stâncă nativă, iar pe celelalte de lespezi, s-a păstrat, nederanjată, o parte dintr-o vatră pe care şi în jurul căreia se aflau multă ceramică dacică fragmentară şi o lespede de gresie de felul celor întâlnite şi în alte complexe în siturile din Defileul Oltului de la Racoş. Dimensiunile părţii păstrate erau de 65 x 60 cm. La secţionare s-a constatat că ea era în realitate aproape dublă ca mărime, avea lutuiala înroşită de foc groasă de peste 10 cm şi a fost amenajată pe o vatră mai veche. Aceasta din urmă, dar prima stratigrafic, a fost amenajată pe un pat subţire de pământ negru, menit a nivela crestele stâncii native. Este sigur vorba despre o refacere a vetrei vechi, deteriorată din motive care nu ni se par acum importante. Cu certitudine, pe baza inventarului amintit, acestea se datează în Epoca Dacică târzie.
Cealaltă vatră, din care s-au semnalat bulgări de făţuială cu grosime apreciabilă, se afla între m 5,30 şi m 6,50. Fiind la suprafaţă, ea a putut fi deteriorată şi de factori naturali. Ceştile miniaturale şi alte fragmente ceramice dacice pledează tot în favoarea atribuirii lor dacilor. Cu alte cuvinte, ca şi în campania 2012, se constată că dacii foloseau şi vetre amenajate în afara locuinţelor (complexelor), cu atât mai mult cu cât acestea puteau avea altă destinaţie decât cea de preparare a hranei.
În general, pe suprafaţa cercetată în 2013 este valabilă constatarea că avem de-a face cu un amestec de vestigii din cele trei epoci, majoritar numeric fiind inventarul de Epocă Dacică. Mai puţine decât în alte secţiuni sunt fragmentele ceramice din cultura Wietenberg. În ceea ce priveşte vestigiile din Prima Epocă a Fierului s-a confirmat că aproape toate au fost concentrate în ultimii 2m din aval ai terasei, probabil ca urmare a lucrărilor de nivelare a locului, realizate de către daci. Cu această ocazie credem că au fost distruse şi complexele de suprafaţă din Prima Epocă a Fierului.
II. Secţiunile I - III din anul 2013 au fost trasate pe Terasa a III-a., spre est de suprafeţele din anul precedent.
1. SII /2013 a fost prima cercetată şi a avut dimensiunile de 6 x 3 m. A fost trasată la 2m de SI/1996-1997 (Secţiunea Magistrală), cu orientarea amonte - aval (18º). A suprapus, în capătul amonte, Sondajul 6 din 2012, în care s-au descoperit cosorul din fier şi fragmentele de ceramică dacică lucrată la roată.
2. SI /2013 a fost paralelă cu ea, şi de aceleaşi dimensiuni, despărţite fiind de un martor lat de 1m. A suprapus o parte din Sondajul 5 din 2012.
3. SII /2013, cu dimensiunile de 6 x 1,50 m, este despărţită de precedenta de un martor lat de numai 25 cm.
Amplasarea lor în această zonă s-a făcut, în primul rând, pentru a se verifica dacă descoperirile din campania 2012 se confirmă. Totodată, suprafaţa respectivă este una dintre puţinele de pe Terasa a III-a care ofereau spaţiu mai mare şi erau lipsite de arbori. În ansamblu, cele trei secţiuni s-au extins pe o lungime de 8,75m de-a lungul terasei şi pe 6m perpendicular pe ea. Extinderea săpăturii în vreuna dintre direcţii este imposibilă fără sacrificarea copacilor.
Suprafaţa cercetată (52,50 mp) a oferit informaţii deosebit de interesante, a căror interpretare se poate dovedi de o importanţă majoră în ceea ce priveşte monumentele/construcţiile de pe Piatra Detunată.
Stratigrafia este şi aici la fel de simplă, similară celei întâlnită la suprafeţele si secţiunile deschise pe aceeaşi terasă. Mai importante sunt însă rezultatele, pe care acum le prezentăm sumar, fără a încerca şi o concluzie asupra lor.
În partea dinspre aval a secţiunilor I şi III, la numai câţiva cm sub actualul nivel de călcare, a apărut partea inferioară a unei construcţii, amenajată din piatră locală de calcar de dimensiuni medii. Ea începe din martorul dintre SI-SII şi depăşeşte spre est SIII, fără a putea fi prelungită, ceea ce înseamnă că fundaţia nu poate fi urmărită până la capăt. Între acest rând de pietre şi marginea terasei superioare, ocupând o parte din suprafaţa secţiunilor I şi II, imediat sub stratul vegetal se află o suprafaţă neregulată de pământ compact, roşcat, sfărâmicios când se usucă, pigmentat cu lipitură de perete arsă şi granulaţie de cărbune. Situarea ei foarte aproape de suprafaţa actuală a terenului ar putea indica faptul că pe locul respectiv exista o construcţie sau o platformă de lut amenajată cu un scop anume, a căror parte superioară nu a rezistat erodării îndelungate. Ca atare, nici destinaţia lor nu poate fi precizată.
Mai interesantă ni se pare situaţia întâlnită sub nivelul acestei posibile construcţii sau platforme. Este vorba despre şase gropi săpate în stânca locală de calcar, a căror aliniere pe oricare dintre direcţii este perfectă. Din păcate, tot din cauza imposibilităţii de a extinde săpătura, nu ştim dacă acestea sunt singurele. Facem însă precizarea că dacă ar fi mai existat asemenea complexe, ele puteau fi numai spre est de secţiunile noastre: aceasta este direcţia în care terasa rămâne necercetată spre vest, ele nefiind întâlnite în Secţiunea Magistrală din 1996-1997. În concluzie, numărul lor şi probabilele interpretări legate de acesta trebuie să pornească de la ceea ce este vizibil, anume şase gropi.
După cum abia s-a spus, ele sunt săpate în roca nativă, folosindu-se o tehnică foarte eficientă: decuparea feliilor de piatră cu dalta, ale cărei urme se văd perfect atât pe pereţi, cât şi pe fundul cavităţilor rezultate. Nu credem că s-a apelat şi la aruncarea apei peste roca încinsă. Cu un perimetru neregulat din cauza faliilor de calcar, conturul lor este foarte apropiat de cerc, cu diametrul mai mic la bază; acesta depăşeşte, cu numai câţiva cm, 1m, apropiat acestuia fiind şi adâncimea. Pe cât de clare sunt forma şi dimensiunile gropilor, pe atât de ascunsă pare a fi destinaţia lor Afirmaţia noastră are la bază constatarea că în toate cele şase complexe, în ciuda unor cavităţi cu baza aproape perfectă din punct de vedere tehnic, pietrarii au recurs la repodirea acesteia cu piatră locală măruntă, compactă şi cu suprafaţa rezultată foarte netedă şi uşor concavă. Printre pietrele folosite, fragmente ceramice databile numai pe durata culturii Wietenberg. Fragmente ceramice din aceeaşi cultură se găsesc şi deasupra acestui pavaj, cărora li se adaugă, spre gura
gropilor, cioburi de la vase din Prima Epocă a Fierului. Din această ultimă perioadă a fost numai un fragment dintr-un vas lucrat la roată, dar situat deasupra cotei superioare a gropii, în stratul de cultură, fără legătură cu complexul. Din gropi lipseşte orice urmă de material de construcţie, piatră sau lemn. În situaţia dată, încercarea de descifrare a rostului celor şase gropi poate conduce spre variate concluzii, toate ipotetice şi pe care ne ferim a le enunţa în rândurile de faţă. Sigur este doar că ele nu puteau face parte dintr-o construcţie cu destinaţie civilă, pentru care se opun nu numai dimensiunile şi modul de organizare interioară, cât şi evidenţa că stabilitatea oricărei construcţii supraterane ar fi fost mult mai sigură fără gropi. La fel de sigură ni se pare datarea lor în cea de-a Doua Epocă a Fierului. Chiar dacă se poate presupune şi admite că situaţia relatată de noi reprezintă o fază din procesul de construcţie, rezultatul acestuia nu credem că putea fi un edificiu cu destinaţie obişnuită şi cu atât mai puţin civilă (Fig. 1 – Fig. 2). În lipsa copacilor, cum sigur a fost în Antichitate, din acest loc putea fi văzută cea mai mare parte a aşezării, un segment din Defileul Oltului, fortificaţia de pe Dealul Cornu, Sanctuarele de pe Tipia Ormenişului şi turnul de pe Dealul Retezat, aproape de intrarea Oltului în defileu.
Se cuvine precizat că şirul de piatră de calcar, pe care l-am considerat temelie de construcţie, nu are legătură cu gropile, el trecând în SIII pe deasupra gropilor din aval.
III. S IV /2013 a fost deschisă la 1,50m est de casetele 3 şi 4 din anul 2007 şi este paralelă cu laturile amonte-aval ale acestora. Dimensiuni: 7 x 2,50 m. Scopul ei a fost de a verifica dacă unele situaţii privitoare la spaţiul de locuit şi la zidul dacic, întâlnite în cele patru casete săpate în anul 2007, sunt o constantă a modului de organizare a habitatului dacic de pe Piatra Detunată.
Nici de data aceasta stratigrafia nu a ridicat probleme deosebite, ea fiind similară tuturor complexelor existente pe prima terasă: 1-un strat vegetal amestecat cu pietre de diferite dimensiuni, a cărui grosime oscilează între 10 şi 25 cm. 2-Stratul de cultură caracteristic ultimei faze de locuire dacică, în care s-au evidenţiat: o podină de lut ars, cu marginile neregulate şi cu grosimea de 5-15 cm, situată în capătul din amonte; o vatră din a doua fază de locuire care suprapune aproape în întregime o vatră din faza precedentă; un strat de lipitură de perete cu urme de nuiele şi de scânduri, prin care răzbate o cantitate apreciabilă de fragmente ceramice dacice de la vase lucrate cu mâna sau la roată; un parament, cel interior, aliniat pe direcţia zidului; emplectonul din spatele acestuia, compus dintr-un amestec de pământ roşu, bucăţi de lipitură de perete şi fragmente ceramice din epocile anterioare, aduse din altă parte. Sub vestigiile dacice există o nivelare pe care s-au păstrat resturi arse de la podeaua de lemn a complexului. O importanţă deosebită are paramentul interior amintit: toate lespezile şi bolovanii care îl compun au culoarea neagră, sunt afumate şi au printre ele bucăţi cărbune. De o parte şi de alta a lor şi, parţial sub ele, începând de sub stratul vegetal până la adâncimea de 1,20 m, se găseşte o mare cantitate de pământ cenuşoş, provenit din arderea lemnului. Împreună cu o bârnă arsă situată lângă profilul de est al secţiunii şi cu cele două urme de stâlpi păstrate pe acelaşi profil, cenuşa amintită este o dovadă elocventă a folosirii pe scară largă a lemnului la structura şi consolidarea zidului de apărare.
În concluzie, cercetarea SIV/2013 a confirmat pe deplin constatări anterioare în ceea ce priveşte viaţa cotidiană a localnicilor şi asupra sistemului de apărare.
IV. S IV/ 2009-2013. În campania din acest an s-a reuşit, cu eforturi considerabile, să se continue cercetarea rambleului foarte abrupt ce susţinea zidul în partea de vest a cetăţii. Cu această ocazie s-a constatat că rambleul începe cu 12,50 m în aval de zid, are o întăritură consistentă în metrul 10 al secţiunii şi se termină în faţa paramentului exterior al zidului dacic cu o structură de lespezi şi bolovani de dimensiuni ce depăşesc constant 50cm şi formează o altă structură ce poate fi considerată la rândul ei o dublură a zidului propriu-zis. Rambleul este construit din piatră de carieră parţial fasonată de dimensiuni mari (laturi ce depăşesc 75 cm) aşezată în straturi alternative cu pământ. În partea superioară (lângă zid) rambleul are grosimea (înălţimea) de 1,80-1,90 m, pentru ca în m 13, unde există un prag al stâncii native, să întâlnească această stâncă. Mai spre vale, pe o lungime de 12m, apărarea este asigurată de o falie verticală în piatră, cu înălţimea de peste 5m.
La detaliile constructive de mai sus trebuie adăugat că în straturile de pământ ce alternau cu piatra s-au găsit aproape numai fragmente ceramice din Prima Epocă a Fierului, pigmentaţie de lipitură de perete, oase şi cochilii de scoici. Surprinzător de săracă este aici ceramica din Epoca Bronzului şi absentă total cea dacică.
Observaţiile desprinse în urma încheierii cercetării secţiunii, începută în anul 2009, confirmă şi ele, în totalitate, unitatea concepţiei arhitecturale ce a stat la baza edificării sistemului de apărare dacic de la Racoş-Piatra Detunată. O sinteză asupra acestuia, ca şi asupra complexităţii problemelor ridicate de cetatea de aici prin raportare la celelalte fortificaţii din Defileul Oltului de la Racoş şi la Muntele Sacru de pe Tipia Ormenişului, ne propunem pentru sesiunea viitoare de rapoarte arheologice.

English Abstract:

The 2013 campaign of systematic archaeological research concluded the researcher on the site Racoş – Piatra Detunată. On this occasion, four new sections were opened and another was finished, SIV/2009. Sections I- III /2013 revealed a field of pits in the rock, six in number, arranged in a rectangular plane. Section IV
/2013 shed new light on the intimate nature of a dwelling complex dating from the Second Iron Age and the techniques and materials used to raise the defense wall in the central part of the fortification The completion of excavation in Section IV / 2009 - 2013 led to the conclusion that the Dacians also reinforced the defense wall in this part, with a particularly strong embankment, identical to the one in the other parts of the fortress. A summary of all archaeological investigations conducted in this site will be published in the next issue of the”Cronica Cercetărilor Arheologice din România”.

Bibliografie:

Dinu Antonescu, Columna lui Traian. Arhitectura de pe friza sculptată. Trajan`s Column. The Architecture on the Sculpted Frieze, Editura A.R.A, ediţie îngrijită de Monica Mărgineanu Cârstoiu, Bucureşti, 2009.



Fl. Costea, A. Bălos, în Cumidava, 20, 1996, p. 27-64.

Fl. Costea, Ce sunt de fapt „vasele dreptunghiulare puţin înalte” din ceramica Wietenberg?, în Angustia, 3, 1998, p. 59-75.

Florea Costea, Aşezarea Wietenberg de la Racoş-Piatra Detunată
,în Angustia, 2,1999, p.39-76.

Florea Costea, Fortificaţii hallstattiene din judeţul Braşov,în Angustia,
5, 2000, p. 221-226.

Florea Costea, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea şi în timpul stăpânirii romane. Contribuţii la etnogeneza şi continuitatea românilor, Braşov, 2002, sub voce Racoş-Piatra Detunată.

Fl. Costea, A. Bălos, Un ,,brăduţ” sculptat în piatră descoperit în fortificaţia dacică de la Racoş-Piatra Detunată (judeţul Braşov), în Studii de Istorie Antică. Omagiu Profesorului Ioan Glodariu,Cluj- Napoca, 2001, p. 217-242.

Fl. Costea, A. Bălos, Corrigenda, în Cumidava, 26, 2003, p.23-31.

Fl. Costea, L. Scurtu, A. Bălos, O marcă de olar (?) descoperită în fortificaţia dacică de la Racoş-Piatra Detunată,în Cumidava, 26,
2003, p. 11-22 (cu varianta integrală în limba germană).

Florea Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, Braşov,
2004, sub voce Racoş-PiatraDetunată.

L. Savu, A. Bălos, Două unelte agricole din fier, de epocă dacică, descoperite în sud-estulTransilvaniei, în Cumidava, 29, p. 82-87.

Fl. Costea, L. Savu, A. Bălos, Un fragment de coif roman descoperit în aşezarea dacică de la Racoşul de Jos-Piatra Detunată, judeţul Braşov, în Tyragetia, Serie Nouă, vol. II [XVII],nr.1, Chişinău, p. 267-274.

Fl. Costea, L. Savu, V. Sîrbu, R. Ştefănescu, A. Bălos, Piese de echipament militar şi arme descoperite în cetatea dacică de la Racoşul de Jos-Piatra Detunată, judeţul Braşov, în Omagiu lui Gavrilă Simion la a 80-a aniversare, Editura Dobrogea, Constanţa
2008, p.154-169.

Fl. Costea, Omul. Piatra. Timpul. Puterea. Studiu de caz: Defileul Oltului din Munţii Perşani./ LHome. La Pierre. Les temps. Le pouvoir . Etude du cas: Le defile d`Olt du Monts Per şani, în Angustia, 14, Sf. Gheorghe, 2010, p. 319-332.

Fl. Costea, Din nou despre Centrul de Putere al dacilor din Defileul Oltului din Munţii Perşani. Again on the Power Center of the Dacians in Olt Defile Perşani Mountains, în Sargetia, I, Serie Nouă, Deva,
2010, p. 71-85.

Fl. Costea, Zs. Szekely, Aspects of the Ritual Life of the Wietenberg Culture. Miniature Religious Shrines from Racoş, Transylvania, în Bronze Age Rites and Rituals în the Carpathian Basin. Proceedings of the International Coloquium from Târgu Mureş, 8-10 October 2010, Editura Mega, Târgu Mureş, 2010, p. 107-113.

Fl. Costea, A. Bălos, Racoş - Tipia Ormenişului / Piatra Detunată, în
Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995.

Fl. Costea, A. Bălos, Racoş - Tipia Ormenişului / Piatra Detunată, în
Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1996.

Fl. Costea, A. Bălos, Racoş- Piatra Detunată - Dealul Vărăriei (Meszes), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997.

Fl. Costea, A. Bălos, Racoş - Tipia Ormenişului / Piatra Detunată, în
Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1998.

Fl. Costea, A. Bălos, C. D. Ţuţuianu, D. Dana, Racoş - Piatra Detunată, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, pp.
201 – 202.

Fl. Costea, L. Scurtu, A. Bălos, Racoş - Piatra Detunată, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, pp. 249 – 250.

Fl. Costea, L. O. Scurtu, M. Cioc, A. Bălos, Racoşul de Jos, Comuna Racoş, Punct Piatra Detunată (Durduia), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, pp. 286- 287.

Fl. Costea, R. Ştefănescu, L. O. Savu, V. Sârbu, A. Bălos, Racoşul de Jos, Comuna Racoş, Punct Piatra Detunată (Durduia), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2007, pp. 245- 247.

Fl. Costea, R. Ştefănescu, L. O. Savu, V. Sârbu, A. Bălos, Racoşul de Jos, Comuna Racoş, Punct Piatra Detunată (Durduia), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2008, pp. 177 – 179.

Fl.Costea, R. Ştefănescu, L. Savu, M. Cioc, V. Sîrbu, A. Bălos, Z.

Szekely, Racoşul de Jos, Comuna Racoş, Punct Piatra Detunată (Durduia), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2009, pp. 154 – 157.

Fl. Costea, R. Ştefănescu, M. Cioc, V.Sîrbu, A. Bălos, Z. Sekely, A. Gonciar, Racoşul de Jos, Comuna Racoş, Punct Piatra Detunată (Durduia), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2010, pp. 108 – 110.

Fl. Costea, R. Ştefănescu, M. Cioc, V. Sîrbu, A. Bălos, Z. Szekely, A. Gonciar, Racoşul de Jos, Comuna Racoş, Punct Piatra Detunată (Durduia), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2011, pp. 110 – 112.

R. Ştefănescu, Fl. Costea, M. Cioc, V. Sîrbu, A. Bălos, Z. Szekely, A. Gonciar, Racoşul de Jos, Comuna Racoş, Punct Piatra Detunată (Durduia), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2012, pp. 108 – 111.

Note Bibliografice:

La cercetări au participat şi voluntari de naţionalităţi diferite prin intermediul Archaeotek - Canada, coordonaţi de Andrei Concear.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO