Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2013

Anul   2013
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană;
Epoca greacă;
Epoca elenistică
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare deschisă;
Cetate;
Structură de cult/religioasă;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Istria
Comuna   Istria
Punct
Cetate
Sector   Basilica cu criptă
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Achim Irina Adriana responsabil sector Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Băcăran Mihai Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Beldiman Corneliu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Dima Mihai Muzeul Băncii Naţionale a României
Munteanu Florin Muzeul Naţional de Istorie a României
Surdu Viorela Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Cod RAN    62039.01
Raport de cercetare Basilica cu criptă de la Histria, început în anul 2002 la iniţiativa comună a profesorului Alexandru Suceveanu şi a arhitectei Monica Mărgineanu Cîrstoiu, a continuat în anul 2013, după o întrerupere de doi ani (2011 şi 2012). În campania 2013, cercetările din aria basilicii paleocreştine de pe latura de est a Pieţei Mari a oraşului roman târziu s-au desfăşurat în intervalul 07 august–03 septembrie cu un efectiv de 11 lucrători, un student şi un absolvent de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.
Explorările de teren au avut ca principal obiectiv eliberarea de straturile de abandon şi de distrugere a ariei aflate imediat de est de absida basilicii paleocreştine, precum şi obţinerea unei diagrame cronologice cât mai complete a acestei zone din vecinătatea edificiului creştin. Cercetarea prin secţiune magistrală est-vest începută în anul 2002, a continuat din 2009 cu dezvelirea în suprafaţă a principalelor structuri constructive reperabile în aria indicată, la nord şi la sud de şanţul magistral evocat mai sus (Fig. 1– 2).
Cercetările anterioare efectuate în două etape majore (începutul deceniului patru şi începutul deceniului şase ale secolului XX) în sectorul Basilicii cu criptă au permis degajarea completă a edificiului de cult creştin şi a zonei învecinate situate la nord de aceasta, în contextul unor explorări mai ample, care au vizat sectorul central al cetăţii romane târzii, precum şi verificarea stratigrafiei generale a sitului. Rezultatele obţinute în urma cercetărilor anterioare în aria basilicii cu criptă au reuşit să ofere doar o imagine parţială a vestigiilor arheologice, imagine care face extrem de dificilă lectura organică a structurilor constructive din acest perimetru urban.
Configuraţia terenului, alterată de intervenţiile arheologice realizate în trecut, precum şi prezenţa a numeroase structuri constructive în zona aflată imediat la est de absida basilicii au impus încă din anul 2009 o cercetare în suprafaţă, la sud şi la nord de vechea secţiune magistrală est– vest. Datele arheologice au fost completate prin releveu de arhitectură realizat înainte de sfârşitul campaniei 2013 de inginerul topograf C. Mehendinţeanu. Structurile constructive de la est de basilică şi doar parţial basilica au făcut obiectul unei scanări trimensionale cu scanner de înaltă rezoluţie.
Analiza materialului numismatic (24 de piese din bronz) este în curs de efectuare de către dr. Mihai Dima (Muzeul Băncii Naţionale a României). O analiză complementară a materiilor dure animale urmează să fie realizată pe lotul recoltat în acest an de către conf. dr. Corneliu Beldiman (Universitatea creştină Dimitrie Cantemir). Dată fiind starea precară de conservare a unora dintre structurile constructive dezvelite în interiorul navei centrale în perioada 2008–2010, în campania 2013 am procedat la acoperirea zonei estice a navei centrale, zonă care a făcut deja obiectul scanării trimensionale.
Suprafaţa Sud-Est absidă Situată imediat la est de nava laterală sud şi de absida basilicii, această secţiune măsura iniţial 4,20 x 3,00 m. Începând din campania 2009 încoace a fost cercetată jumătatea vestică a suprafeţei, până la nivelul stâncii native. În anul 2010 a fost abordată şi jumătatea estică, fără însă ca cercetarea să fi fost terminată în această zonă. În aria indicată (limita estică a secţiunii), în campania 2013 am procedat la demontarea unei structuri constructive (Z22), după înregistrarea sa (scanare tridimensională faţa vestică şi cea estică, fişă de structură constructivă, documentaţie fotografică, releveu zid faţa vestică). Z22 constituia limita estică a secţiunii, iar îndepărtarea sa din teren a avut drept obiectiv eliberarea terenului respectiv pentru a putea pune în evidenţă o altă amenajare, evident anterioară edificiului din care face parte Z22 (edificiu a cărui întindere şi configuraţie exacte sunt departe de a fi fost clarificate). Amenajarea amintită se prezintă sub forma unui parament al stâncii native pe o zonă unde aceasta din urmă înregistrează o cădere posibil naturală foarte accentuată în raport cu nivelul său în toată aria basilicii (cca. 1,65 – 1,70 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare). Paramentul stâncii este realizat din zidărie pseudo-isodomă, cu blocuri exclusiv din calcar lis de culoare galbenă şi câteva blocuri din calcar cochilifer. Au fost identificate parţial până în prezent două trasee ale acestui parament, Z17 şi Z18, ale căror relevee au fost realizate anul acesta.
Z 22 avea un traseu orientat nord-sud, între zidul roman târziu care delimitează săpătura spre strada ce flanchează basilica pe latura sa meridională şi se întindea spre nord pe sub absida basilicii pe o lungime estimată de aproximativ 6,70 m. În perimetrul nordic al ariei cercetate anul acesta Z22 pare să se lege organic de o altă structură constructivă aflată încă în curs de degajare, Z25 (situat la limita nordică a suprafeţei S1 Est extensie nord). Era realizat din piatră nefasonată (calcare lise şi doar punctual calcare cochilifere şi şisturi verzi în proporţii aproape egale) legată cu pământ şi se conserva pe o înălţime variabilă care nu depăşeşte însă 1,12 m. Spre sud, în direcţia străzii situate pe flancul sudic al basilicii, fundaţia lui Z22 prezintă o declivitate ce pare să fie dictată de panta pe care stânca nativă o înregistrează în această direcţie. Zidul a fost construit pe un strat de pământ de culoare brun-gălbuie, ce conţine o impresionantă cantitate de materiale ceramice în stare fragmentară, scoici, spărtură de şist, urme de cărbune, diverse materiale de construcţie (ţigle fragmentare – strat figurat în imaginea 9 cu culoare cărămizie). Extremitatea sudică a zidului pare să fi fost demantelată cu ocazia implantării zidului roman târziu ce limitează secţiunea la sud, înspre strada de pe latura meridională a basilicii. Pentru a putea continua săpătura în adâncime, Z22 a fost practic demontat pînă la nivelul corespunzător sămânţei fundaţiei. Din pământul folosit ca liant în structura acestui zid au fost recuperate o serie de materiale ceramice eterogene ca datare, preponderent ceramică romană şi romană tâîrzie, precum şi o piesă monetară de bronz (moneda cu nr. de inventar 78). În termeni de cronologie relativă, Z22 şi deci edificiul din care făcea parte sunt anterioare basilicii şi zidului care în zona de la est de absidă se aliniază la strada ce flanchează latura de sud a edificiului creştin. Pe baza observaţiilor stratigrafice şi a materialului arheologic prelevat din aria pe care o ocupă Z22, ar putea fi acreditată o datare preliminară ăn cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului IV şi în cursul primei jumătăţi a secolului V p.Chr.
Cercetarea acestei zone va continua în campaniile viitoare cu scopul de a dezveli cele două structuri constructive evocate mai sus şi de a urmări relaţia acestei amenajări de epocă grecească a stâncii cu axul de circulaţie aflat la sud de basilică.
Suprafaţa S1 Est – extensie Sud
A fost practicată la sud de vechea secţiune magistrală S1 (orientată est–vest, pe axul basilicii), la est de suprafaţa SE absidă unde cercetarea este încă în curs de desfăşurare. Dimensiuni: 4,63 x 2,10 m, cu o extindere spre nord, în zona fostei secţiuni magistrale S1 est, al cărei profil sud a fost parţial demontat cu ocazia săpăturilor din acest an. La est a fost păstrat in situ un martor de cca. 1,40 m lăţime pe direcţie est-vest, pentru a putea urmări succesiunea stratigrafică neperturbată de intervenţii arheologice în această zonă, dar şi pentru nu a periclita situaţia structurilor constructive aflate în vecinătate.
Obiectivul principal al acestei secţiuni a fost acela de a degaja în suprafaţă o arie cât mai largă pentru a urmări evoluţia planimetrică a zidului Z18 din suprafaţa vecină (SE absidă), configuraţia exactă a stâncii native în acest perimetru, precum şi situaţia stratigrafică a zidului roman târziu care se întinde de-a lungul străzii ce flanchează basilica pe latura sa meridională.
Nici o structură constructivă nouă nu a fost identificată în acest perimetru în cursul campaniei 2013. Stratigrafia generală a secţiunii permite o serie de observaţii privind ocuparea acestei zone în cursul epocii romane târzii, cu precădere în intervalul primei jumătăţi a secolului IV şi secolul V p.Chr. Astfel, s-a putut constata că eventualele structuri arhitectonice anterioare perioadei menţionate au fost îndepărtate din teren, cu excepţia paramentului stâncii realizat din zidărie pseudo-isodomă. Stânca a fost orizontalizată şi nivelată pe o suprafaţă destul de amplă, întreaga zonă mai apoi pregătită pentru amenajarea edificiului din care făcea parte în mod cert zidul Z22. Nivelul de amenajare şi funcţionare a zidului care delimitează secţiunea la sud este reprezentat de o lutuială din pământ galben, cu o grosime de cca. 40–45 cm. Momentul de distrugere prin incendiere a edificiului din care acest zid face parte este marcat de un strat consistent de arsură, care acoperă o arie destul de largă în perimetrul de la est de absida basilicii şi care se regăseşte şi în secţiunea pandant de la nord, S1 Est Extensie Nord. Ulterior întreaga zonă este curăţată şi nivelată cu două straturi succesive de depunere antropică. O posibilă structură constructivă cu pereţi din lut şi structură portantă din lemn (gropi de par carbonizaţi post incendiere identificate în teren) penetrează straturile superioare şi pare că se implantează în teren imediat după defuncţionalizarea/distrugerea edificiului din care face parte zidul Z22. Cercetarea este epuizată în anumite porţiuni din această secţiune prin atingerea nivelului la care se află stânca nativă, care în zona profilului estic al secţiunii se află la o adâncime de 1,46 m faţă de nivelul actual de călcare sau la 1,56 m faţă de nivelul actual al absidei la care au fost raportate toate măsuratorile din acest an. Zona central-sudică a suprafeţei va face obiectul cercetărilor din anii următori. Cercetarea a fost sistată anul acesta pe un nivel care corespunde stratului 6 (a se vedea mai jos succesiunea stratigrafică), un nivel foarte bogat în materiale ceramice aflate în stare fragmentară şi care acoperă din punct de vedere cronologic sfârşitul perioadei elenistice târzii şi primele două secole ale erei creştine. Straturile 4 şi
5 au livrat un număr semnificativ de piese monetare din bronz (zece în total).
Profilul Est prezintă următoarea succesiune stratigrafică (1), care a fost deja prezentată şi discutată anterior:
1. strat vegetal (pământ afânat, negru), la adâncimi cuprinse între 0 şi 0,10 m;
2. strat de pâmânt cenuşiu-gălbui, afânat, ce conţine agregate mărunte şi urme de mortar, la adâncimi cuprinse între 0,10 şi 0,25 m;
3. strat de pământ galben-cenuşiu, cu agregate mărunte şi medii, urme de mortar, de cărbune, spărtură de şist, fragmente ceramice, la adâncimi cuprinse între 0,25 şi 0,42 m;
4. strat de culoare grizatră (cenuşă), cu puternice urme de cenuşă, arsură, urme de mortar, scoică şi agregate mărunte, la adâncimi cuprinse între 0,42 şi 0,56 până la 1,26 m;
5. strat compact de pământ galben cu mortar şi urme de cărbune, fragmente ceramice mărunte, la adâncimi cuprinse între 0,72 şi 1,14 m;
5a. zonă cu mortar compact şi nisip la limita superioară a stratului 5, la adâncimi cuprinse între 0,56 şi 0,72 m;
5b. intruziune de mortar în stratul nr. 5, la adâncimea de cca. 0,90 m;
6. strat brun gălbui, de consistenţă semidură, cu numeroase fragmente ceramice, scoică măruntă şi întreagă, spărtură de şist şi malacofaună (preponderent gastropode), la adâncimi cuprinse între
1,14 m şi 1,36 m;
7. strat brun, de consistenţă dură, de nivelare a stâncii native, cu rare materiale arheologice, spărtură de şist, la adâncimi cuprinse între 1,36 şi 1,46 m.
Din această secţiune a fost recoltată o cantitate moderată de material ceramic (17 pachete şi cutii), mai multe opaiţe întregi şi fragmentare, rare piese din metal (fier şi bronz), material vitric, materiale de construcţie (ţigle şi olane), fragmente osteologice.
Suprafaţa S1 Est extensie Nord
A fost practicată la nord de vechea secţiune magistrală S1 (orientată est– vest, pe axul basilicii). Dimensiuni: 2,60 x 2,03 m. La est a fost păstrat in situ un martor de cca. 1,07 m lăţime pe direcţie est-vest, pentru a putea urmări succesiunea stratigrafică în relaţie nemijlocită cu profilele nord şi vest ale aceleiaşi, dar şi pentru nu a periclita situaţia structurilor constructive aflate în vecinătate, în particular la limita estică a secţiunii.
Obiectivul principal al acestei secţiuni a fost acela de a corobora stratigrafia obţinută în secţiunea pandant de la sud, de a verifica configuraţia exactă a stâncii native în acest perimetru, precum şi situaţia stratigrafică a mai multor structuri constructive deja identificate în această zonă cu ocazia cercetărilor anterioare.
În cursul campaniei 2013 a fost identificată o nouă structură constructivă, Z25, situată la limita nord a ariei cercetate, la adâncimea de cca. 0.92 m faţă de limita superioară a profilului nordic. Z25 era suprapus de un zid roman târziu a cărui legătură organică cu structurile din vecinătate este încă neclarificată. Cercetarea este încă în curs, iar situaţia stratigrafică a lui Z25 va putea fi verificată şi clarificată în campaniile viitoare. Este însă plauzibil ca Z25 să reprezinte limita nordică a unui edificiu cu suprafaţă şi configuraţie încă necunoscute, mărginit la nord de o stradă sau curte interioară pavate cu dale de calcar. Nivelul său de amenajare şi funcţionare pare să corespundă stratului 2 din profilul vestic. Un nivel de distrugere prin incendiere (stratul 3 în profilul vestic) pare să fi scos din funcţiune un edificiu anterior situat la nord de Z16 şi aflat în legătură organică cu acesta din urmă (stratul 4 din profilul vestic). În fine, cercetarea a fost sistată la adâncimea de cca. 1,26–1,27 m, pe un strat de distrugere prin incendiere peste o podea de lut galben. În acest strat de distrugere prin foc, în apropierea profilului estic al secţiunii a fost identificat un mic tezaur monetar compus din patru monede care acoperă întreaga perioadă a secolului IV p.Chr. Acelaşi strat de arsură a fost deosebit de bogat în materiale ceramice elenistice şi romane timpurii, în profundă contradicţie cu cronologia oferită de piesele din depozitul monetar (cu numărul de inventar 87a–d).
Profilul vestic prezintă următoarea succesiune stratigrafică (2):
comparabilă cu situaţia constatată la sud:
1. strat de culoare cenuşie, cu agregate merunte şi fragmente ceramice, la adâncimi cuprinse între 0 şi 0,52 m;
2. strat de culoare galben-cenuşie, de consistenţă semidură, cu agregate mărunte, scoici mărunte, material tegular foarte fragmentar, urme de mortar şi de cărbune, la adâncimi cuprinse între 0,52 m şi
0,92 m;
3. strat de arsură de culoare cenuşie, ce conţine scoică măruntă, malacofaună, fragmente ceramice mărunte, la adâncimi cuprinse între 0,84 şi 1,00 m;
4. strat galben-cafeniu, compact, ce conţine malacofaună, urme de arsură, fragmente ceramice, şisturi mărunte, urme de mortar, la adâncimi cuprinse între 1,00 şi 1,26 m ;
5. strat galben-arămiu, ce conţine piatră măruntă, şisturi, cu puternice urme de arsură (provenind d ela distrugerea prin incendiere a zidului din grund?), la adâncimi cuprinse între 1,26 şi 1,34 m.
A fost recoltată o cantitate modestă de material ceramic (opt pachete), mai multe opaiţe fragmentare, rare piese din metal (fier şi bronz), material vitric, materiale de construcţie (ţigle şi olane), fragmente osteologice şi 11 monede din bronz.
Rezultatele obţinute în cursul campaniei 2013 justifică şi constituie premiza continuării cercetării întregii zone situate la est de basilica cu criptă. Vor putea astfel fi scoase la lumină în întregime o serie de structuri arhitectonice parţial degajate şi vor putea fi lămurite o serie de aspecte privind cronologia monumentelor anterioare basilicii în aria de la est de edificiul creştin.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice (1) Adâncimile sunt raportate la nivelul actual de călcare şi au fost corelate cu nivelul absidei – punct topografic înregistrat cu staţia totală ; acest punct se află cu 0,12 m mai sus faţă de limita actuală a profilului.
(2) Adâncimile sunt raportate la nivelul actual de călcare şi au fost corelate cu nivelul absidei – punct topografic înregistrat cu staţia totală; acest punct se află cu 0,36 m mai sus faţă de limita actuală a profilului.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
039-5186-basilica-cu-cripta
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2013. Raportul nr. 39, Istria, Cetate.<br /> Sectorul 039-5186-basilica-cu-cripta.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2013/039-histria/039-5186-basilica-cu-cripta/fig-1-plan-general.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2013. Raportul nr. 39, Istria, Cetate.<br /> Sectorul 039-5186-basilica-cu-cripta.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2013/039-histria/039-5186-basilica-cu-cripta/fig-2-plan-general.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu