Campania de săpături arheologice din anul 2013 a început la Noviodunum pe data de 12 august, prin acţiuni de pregătire a punctelor de lucru, şi s-a încheiat în data de 14 octombrie. În perioada 7 – 14 octombrie s-au desfăşurat acţiuni de protejare a zidurilor de incintă, a turnurilor, a edificiilor şi a zonelor aflate în curs de cercetare. Cercetările arheologice, desfăşurate prin proiectul Noviodunum 2020, ...urmăresc cercetarea ştiinţifică, degajarea şi valorificarea muzeală a sectorului de SE al cetăţii Noviodunum, care cuprinde un segment al fortificaţiei, în care se înscriu trei turnuri romano-bizantine: – Turnul Mare (TM) la V; Turnul de Colţ (TC) la est; Turnul A (TA) la mijloc, între cele două – cu cele două curtine aferente. În toate punctele menţionate au fost identificate niveluri din perioada medie-bizantină şi medievală ce indică o locuire intensă la Noviodunum şi în sec. X-XIV. Obiectivele proiectului de cercetare din anul 2013: - continuarea cercetărilor la segmentul de curtină C1 şi C2; - continuarea cercetărilor la Turnul A, Suprafaţa A şi Turnul de colţ; - verificarea reperelor cronologice stabilite prin cercetările anterioare la Turnul de Colţ, Turnul A, Suprafaţa A, Curtina 1 şi Curtina 2; În campania din anul 2012, am făcut următoarele observaţii în legătură cu contextele şi complexele cercetate: În carourile D1-3 şi E1-3, a fost înlăturat stratul cenuşiu granulos, fiind surprinsă podeaua unei locuinţe. Podeaua este realizată din lut galben, bine bătătorit, are dimensiunile de 6 x 3,5 m, latura de est fiind distrusă. Pe latura de vest, spre profil, au fost identificate patru gropi de par, care au diametrul de 0,10 şi 0,15 m. De asemenea, pe zona centrală au fost descoperite două gropi, de dimensiuni mai mari (0,30 şi 0,40 m), care sugerează o structură internă a locuinţei. Posibil, ca cele două gropi, să fie de la doi stâlpi, care susţineau un acoperiş în două ape. Aşa cum am menţionat mai sus, latura de vest a fost afectată, în această zonă nefiind surprinse gropile parilor din lemn. Pornind de la aceste date, cercetările s-au concentrat în zona vetrei şi în carourile D şi E, unde presupuneam existenţa unei podele ce aparţine unui alt complex de locuire. Un alt obiectiv urmărit, a fost reprezentat de individualizarea celor două complexelor menajere situate la est de vatră. Vatra surprinsă în caroul C1, a fost secţionată, apoi s-a procedat la demontarea acesteia. La nord de vatră, în zona distrusă, a fost surprins un strat consistent de cenuşă, din care au fost descoperite fragmente de la două vase întregibile, ce prezentau urme de ardere secundară. Tot în acest context, au apărut monede tăiate modul mare, dar şi o monedă de perioadă romano-bizantină. După ce vatra a fost demontată şi înlăturat stratul de cenuşă, în caroul C2, a apărut un bloc de piatră (0,60 x 0,62 m), despre care nu putem face precizări suplimentare.. În caroul B1, a fost cercetată groapa menajeră. Ca modalitate nouă în cercetarea complexelor menajere, în ultimii doi ani, am utilizat sitele pentru a recupera materialele apărute în aceste complexe. Rezultatele sunt remarcabile, având în vedere numărul mare de obiecte şi monede recuperate. Din pământul scos, a fost recoltată o cantitate apreciabilă de oase şi solzi, la care se adaugă fragmente de la brăţări din sticlă, bucăţele de sticlă, fragmente ceramice şi un număr mare de monede tăiate. Cercetările nostre, au avut în vedere carourile A1-3 şi B1-3, unde se observa un pământ cenuşiu-prăfos. În partea de nord a suprafeţei, contextul devine granulos, cu pigment de cărbune şi fragmente de chirpic ars. La 1,15-1,20 m, în carourile A1-2 şi B1-2, a apărut un număr mare de fragmente ceramice, în care predomină cele de vase borcan, la care se adaugă, oase de animale, solzi şi oase de peşte, care sugerau un complex menajer. A fost delimitată groapa menajeră (Gr. 6), care are o formă ovală. Din păcate, pământul cenuşiu-prăfos, ne-a împiedicat să secţionăm complexul şi să facem observaţii stratigrafice. Materialul recoltat din acest complex este reprezentat de ceramică, în special fragmente de vase borcan, fragmente de brăţări din sticlă şi un număr apreciabil de monede tăiate. În colţul de NE al casetei, se observă o lutuială din pământ galben, bine tasat. Lutuiala are forma unei alveole, care a fost secţionată la E de un alt complex menajer. În carourile carourile C, D şi E 2 a fost secţionată podeaua locuinţei L 1. Podeaua a fost realizată dintr-un singur strat de lut, bine tasat, care are o grosime cuprinsă între 0,5 şi 2 cm. Pentru amenajarea podelei s-a procedat la o nivelare stratului de dărâmătură, care provine de la distrugerea zidului de incintă romano-bizantin din apropiere. Dărâmătura a fost surprinsă în carourile C, D şi E 3, conţine fragmente de cărămizi, ţigle, bucăţi de mortar, dar şi un fragment dintr-un tub de apeduct.