Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Stănică | Aurel | responsabil sector | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Campania de săpături arheologice din anul 2013 a început la Noviodunum pe data de 12 august, prin acţiuni de pregătire a punctelor de lucru, şi s-a încheiat în data de 14 octombrie. În perioada 7 – 14 octombrie s-au desfăşurat acţiuni de protejare a zidurilor de incintă, a turnurilor, a edificiilor şi a zonelor aflate în curs de cercetare. Cercetările arheologice, desfăşurate prin proiectul Noviodunum 2020, ...urmăresc cercetarea ştiinţifică, degajarea şi valorificarea muzeală a sectorului de SE al cetăţii Noviodunum, care cuprinde un segment al fortificaţiei, în care se înscriu trei turnuri romano-bizantine: – Turnul Mare (TM) la V; Turnul de Colţ (TC) la est; Turnul A (TA) la mijloc, între cele două – cu cele două curtine aferente. În toate punctele menţionate au fost identificate niveluri din perioada medie-bizantină şi medievală ce indică o locuire intensă la Noviodunum şi în sec. X-XIV. Obiectivele proiectului de cercetare din anul 2013: - continuarea cercetărilor la segmentul de curtină C1 şi C2; - continuarea cercetărilor la Turnul A, Suprafaţa A şi Turnul de colţ; - verificarea reperelor cronologice stabilite prin cercetările anterioare la Turnul de Colţ, Turnul A, Suprafaţa A, Curtina 1 şi Curtina 2; În campania din anul 2010, a fost deschisă o nouă secţiune (8 x 3 m), prin extinderea ultimei secţiuni, la V de Turnul A – TA 4, abordând segmentul de curtină cuprins între TA şi TM. Am reluat în campania din acest an săpăturile începute în anul 2010 în caroul 8, în apropiere de zidul de incintă de epocă romano- bizantină, unde apăreau materiale ceramice de epocă romană şi medie–bizantină, oase de animale, oase de peşte, amestecate cu materiale mai recente. După înlăturarea unui strat de 0,25 m, de pe întreaga suprafaţă a secţiunii, la zidul de incintă, pe 0,70 m a apărut o plintă, care leagă zidul şi turnul rectangular din prima fază de construcţie. Plinta pare a fi un zid anterior, ce se leagă de turnul rectangular, este alcătuit din blocuri de piatră, legate regulat, prinse cu mortar pe bază de var, ce conţine pietricele şi bucăţi mici de cărămidă. Zidul de incintă, care are legătură cu turnul în forma de litera U, se retrage 0,50-0,55 m. Pe această structură a fost ridicat zidul din perioada lui Iustinian. Tot spre zidul de incintă, colţul de NE, apărea un strat consistent, ce ne indică o amenajare cu pămân galben. Înălţimea plintei este 0,30 m şi suprapune o alta, care se leagă de turnul rectangular. Amenajarea cu pământ galben continuă spre sud, în zona caroului 3 coboară ca o treaptă. Tot în caroul 3, spre groapa de la vest de turn, mai apare un complex menajer de mici dimensiuni - 0,95 m în diametru şi 0,25 m adâncime. Din acest complex au fost recoltate mai multe cuie din fier şi fragmente ceramice, unele fiind vitrificate, dar şi lemn carbonizat. În caroul 3, faţă de anul 2012 ne-am adâncit cu 0,80 m, pământul fiind unul cenuşiu, granulos. Au apărut pietre de dimensiuni diferite, materiale diverse (bucăţi de tablă, sticlă), ceramică, oase, dar şi ţigle contemporane. La 1 m spre sud de ţăruşul caroului 2, a fost surpinsă o amenajare cu pământ galben (0,50 x 0,30 m), foarte afânat, care se poate lega de amenajările din al doilea război mondial. Pe suprafaţa situată la sud, spre caroul 1, au apărut mai multe cartuşe, gloanţe, bucăţi de tablă, etc. Tot în caroul 2, spre TA, apare o amenajare din pământ ars la roşu, în care se puteau observa şi mici fragmente ceramice smălţuite, fragmente de silex şi granule de calcar. Amenajarea, despre care nu putem face precizări, este distrusă la V şi SE, are dimensiunile de 1,10 şi lăţimea cuprinsă între 0,20-0,50 m. Stratul superior are consintenţa mortarului. Tot în acest carou, spre profilul de V, au apărut şi bucăţi de zgură de fier.
BELDIMAN C. 2007 – Industria materiilor dure animale în preistoria României. Resurse naturale, comunităţi umane şi tehnologie din paleoliticul superior până în neoliticul timpuriu, Asociaţia Română de Arheologie, Studii de Preistorie – Supplementum 2, Bucureşti, 2007.
Abrevieri