.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: La Cetate | Anul: 2013
Anul:
2013
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV);Epoca migraţiilor (sec. IV-VI);Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII)
Perioade:
Epoca romană târzie;
Epoca post-romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca bizantină
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit:
Locuire civilă;
Aşezare fortificată;
Fortificaţii
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
Isaccea
Punct:
La Cetate
Sector:
Curtina 1
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Aparaschivei Dan Institutul de Arheologie Iaşi
Bilavschi George Aurelian Institutul de Arheologie Iaşi
Cod RAN:
Raport:

Campania de săpături arheologice din anul 2013 a început la Noviodunum pe data de 12 august, prin acţiuni de pregătire a punctelor de lucru, şi s-a încheiat în data de 14 octombrie. În perioada
7 – 14 octombrie s-au desfăşurat acţiuni de protejare a zidurilor de incintă, a turnurilor, a edificiilor şi a zonelor aflate în curs de cercetare.
Cercetările arheologice, desfăşurate prin proiectul Noviodunum... 2020, urmăresc cercetarea ştiinţifică, degajarea şi valorificarea muzeală a sectorului de SE al cetăţii Noviodunum, care cuprinde un segment al fortificaţiei, în care se înscriu trei turnuri romano-bizantine

– Turnul Mare (TM) la V; Turnul de Colţ (TC) la est; Turnul A (TA) la mijloc, între cele două – cu cele două curtine aferente.
În toate punctele menţionate au fost identificate niveluri din perioada medie-bizantină şi medievală ce indică o locuire intensă la Noviodunum şi în sec. X-XIV.
Obiectivele proiectului de cercetare din anul 2013:
- continuarea cercetărilor la segmentul de curtină C1 şi C2;
- continuarea cercetărilor la Turnul A, Suprafaţa A şi Turnul de colţ;
- verificarea reperelor cronologice stabilite prin cercetările anterioare la Turnul de Colţ, Turnul A, Suprafaţa A, Curtina 1 şi Curtina 2;

În campania din anul 2013 ne-am concentrat atenţia în două puncte de lucru ale sectorului Curtină 1, respectiv intramuros, în c.5-6 şi la complexele din afara incintei. În fiecare din aceste locaţii ne-am propus să dezvoltăm în adâncime săpătura pentru a urmări stratigrafia din zona de sud-est a cetăţii, dar şi pentru a identifica noi complexe din secvenţe cronologice mai vechi.
În c.5-6 am urmărit să profilăm cât mai bine complexele apărute în anii anteriori, cu o atenţie specială asupra pilonului P1, dar şi a zidurilor de substrucţie Z1, Z3 şi Z4.
Astfel, paralel cu Z1, în ultimele campanii au fost cercetate alte două fragmente de ziduri, Z3, plasat parţial chiar sub Z1, şi Z4 situat la circa 0,25 m spre sud. Aceste noi fundaţii sunt, cu certitudine, din perioade anterioare complexului L1, care, la rândul său, este posterior complexului căruia îi aparţinea pilonul P1 şi Z1. De altfel, în ultima campanie, din 2013, au putut fi profilaţi alţi trei piloni, numerotaţi cu P2, P3 şi P4, doi lipiţi de zidul de incintă (P3 şi P4), iar P2 la o distanţă de circa 2,30 m de P1 şi mai spre nord. Nici între Z1 şi P1 nu pare a fi fost o relaţie cronologică foarte clară de vreme ce pilonul nu se ţese cu fundaţia Z1, fundaţie care este demantelată în apropiere de P1. Oricum, acest zid pare a fi avut trei faze de funcţionare: o primă fază care constă în ridicarea zidului, parţial peste Z3, respectiv peste latura de nord a acestuia, a doua fază a fost una de refacere, când surprindem o suprapunere de asize de cărămidă, iar o a treia fază, de blocare a unei posibile intrări care se profila între Z1 şi P1. Această blocare este constituită din 4 asize de cărămidă, mai subţire decât cele din elevaţia-refacere anterior menţionată.
Un element care reprezintă încă o necunoscută aproape totală, cel puţin până în prezent, este o nouă instalaţie din piatră prinsă cu mortar, Z2, rectangulară şi care intră în profilul de nord. Acest zid este situat la distanţă de circa 1,35 m spre nord de P1. Tehnica de construcţie pare a fi asemănătoare cu cea folosită la piloni, dar forma sa şi mai ales soliditatea ne îndeamnă să credem, mai degrabă, că avem de-a face cu o structură de susţinere, poate a unui pod sau a unei platforme. Dimensiunile sale, care se pot identifica în actualul stadiu de cercetare, sunt de 1,47 m pe latura paralelă cu profilul de N, 0,83 m pe latura de est şi 0,40 m pe latura de vest.
Pe baza relaţiilor stratigrafice, dar mai ales a materialului arheologic recoltat şi interpretat, conexiunea cronologică dintre complexele descrise până acum ar putea fi următoarea:
1. Cele mai vechi complexe ar fi Z3 şi Z4, aparent contemporane, dar posibil din faze diferite, dată fiind apropierea lor nefirească (circa 0,25 m). În opinia noastră, aceste ziduri corespund unui nivel identificat în anul 2013 plasat în a doua jumătate a secolului al II-lea şi prima parte a secolului al III-lea şi datat foarte bine cu fragmente de opaiţ şi o amforă tipică găsită pe nivel.
2. În etapă ulterioară apar pilonii P1, P2, P3 şi P4 care făceau parte dintr-un complex mai amplu ce se întindea către interiorul cetăţii pe o suprafaţă imposibil acum de apreciat. Aceşti piloni au tăiat Z3 şi Z4, pe care, de altfel, le-au şi scos din uz prin nivelare, poate în a doua parte a secolului al IV-lea, oricum, după ce a fost ridicată incinta, de vreme ce doi dintre ei sunt plasaţi lipiţi de zidul de incintă.
3. Se ridică Z1 ce ar putea corespunde la o anumită perioadă cu P1 pentru că avem probată o posibilă intrare profilată între Z1 şi P1, care apoi a fost blocată.
4. O altă fază ar corespunde acelei blocări a intrării amintite, dar şi edificării L1, depozitului amintit iniţial care este posibil să fi folosit P1 în structura sa şi în timpul căreia au funcţionat şi vasele de provizii D1 şi D2. Cronologic am putea plasa acest moment în secolul al V-lea, spre finalul său, conform materialului arheologic recoltat atât de pe rămăşiţele de podea, dar mai ales din dărâmătura complexului.
5. O penultimă fază corespunde distrugerii L1, cândva spre începutul secolului al VII-lea de când datează şi ultimele piese ceramice, dar şi monede identificate în apropierea dolia.
6. O ultimă fază este marcată de intervenţiile medievale din zonă, unde s-au cercetat mai multe gropi ce taie complexele romane, dar şi un şanţ de distrugere în partea de vest a secţiunii care întrerupe, de altfel, toate zidurile timpurii (Z1, Z3, Z4), dar distruge parţial şi pilonii P2 şi P3. Această ultimă etapă ar putea foarte bine să cuprindă mai multe faze, destul de greu de identificat până în prezent datorită materialului arheologic foarte amestecat.

Bibliografie:

BELDIMAN C. 2007 – Industria materiilor dure animale în preistoria României. Resurse naturale, comunităţi umane şi tehnologie din paleoliticul superior până în neoliticul timpuriu, Asociaţia Română de Arheologie, Studii de Preistorie – Supplementum 2, Bucureşti, 2007.


BELDIMAN C., SZTANCS D.-M. 2007a – Histria. Sectorul Basilica extra muros. Industria materiilor dure animale, în CCAR 2006, Bucureşti, 2007, p. 202-205.
BELDIMAN C., SZTANCS D.-M. 2007b – Capidava. Industria materiilor dure animale, în CCAR 2006, Bucureşti, 2007, p. 108-112.
BELDIMAN C., SZTANCS D.-M. 2010 – Capidava. Industria materiilor dure animale, în CCAR 2009, Bucureşti, 2010, p. 48-50.
BELDIMAN C., SZTANCS D.-M. 2013 – Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum], Punct: Cetate, Sector: Sud-Est. Industria materiilor dure animale descoperită în campaniile 2009-2012, în CCAR 2012, Bucureşti, 2013, p. 74-75.
BELDIMAN et alii 2010 – BELDIMAN C., ELEFTERESCU D., SZTANCS D.-M., Ostrov-Durostorum. Industria materiilor dure animale, în CCAR 2009, Bucureşti, 2010, p. 132-136.
BELDIMAN et alii 2011 – BELDIMAN C., RUSU-BOLINDEŢ V., ACHIM I. A., SZTANCS D.-M., Aspects of ancient economy at Histria: bone/ antler anvils and iron sickles, Mircea Victor Angelescu, Irina Achim, Adela Bâltâc, Viorica Rusu-Bolindeţ, Valentin Bottez (éds.), Antiquitas Istro-Pontica. Mélanges d’archéologie et d’histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Institut d’Archéologie „Vasile Pârvan” de l’Academie Roumaine, Faculté d’Histoire de l’Université de Bucarest, Cluj-Napoca, 2010 (2011), p. 421-436.
BELDIMAN et alii 2013 – BELDIMAN C., STĂNICĂ A.-D., SZTANCS
Annales d’Université Valahia Târgovişte, Section d’Archéologie et d’Histoire, Tome XV, Numéro 1, 2013, p. 37-53.
RUSU A. A., MĂRGINEAN Fl. 2004 – Prelucrarea osului şi cornului în Transilvania medievală (Început de abordare tematică), Arheologia medievală, 5, 2004, p. 113-158.
SZTANCS D.-M. 2011 – Industria materiilor dure animale în neo-eneoliticul din Transilvania. Repertoriu, tipologie, studiu paleotehnologic, date privind paleoeconomia. Baze de date, teză de doctorat, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 2011.
TOPOLEANU F., STĂNICĂ A.-D. 2014 – Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum], Punct: Cetate, Sector: Sud-Est, în CCAR 2013, Bucureşti, 2014 (prezentul volum).
TOPOLEANU, STĂNICĂ A.-D. 2013 – Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum], Punct: Cetate, Sector: Sud-Est, în CCAR 2012, Bucureşti, 2013, p. 70-74.
(Endnotes)
1 CCA 2007, nr. 83. Morminte de inhumaţie din acest punct, aparţin unui orizont de înmormântări, din care au fost cercetate 12 morminte, ceea ce confirmă că în cursul secolelor XIII-XV, în zona intra-muros s-a practicat o serie de înmormântări de către populaţia locală.
2 CCA 2008, nr. 37.
3 Cele trei gropi menajere, au fost identificate în cursul campaniilor din ani 2007 şi
2010. CCA 2007, nr. 83; CCA 2010, nr. 26.
4 CCA 2008, nr. 37.

(Endnotes) Industria materiilor dure animale descoperită în campaniile 2012 şi 2013
1 Topoleanu, Stănică 2013; Topoleanu, Stănică 2014 (raport în prezentul volum, cu bibliografia).
2 Beldiman, Sztancs 2013; Beldiman et alii 2013.
3 Ibidem.
4 Beldiman 2007; Sztancs 2011.
5 Topoleanu, Stănică 2013; http://www.noviodunum.ro.
6 Beldiman et alii 2011; Beldiman, Sztancs 2007a; Beldiman, Sztancs 2007b; Beldiman, Sztancs 2010; Beldiman et alii 2010.
7 Rusu, Mărginean 2004.
8 Beldiman, Sztancs 2013; Beldiman et alii 2013.
9 Beldiman 2007, p. 211-234.

Note Bibliografice:

Abrevieri


Ad. – Adâncimea; C – Curtină; Cămin de vizitare (pe trasul conductei de alimentare cu apă); Diam – diametrul; ED – Extremitatea distală; EP – Extremitatea proximală; Ext – Exterior; Gr – Groapă; Gros – Grosimea; IMDA – Industria materiilor dure animale; Înălţ – Înălţimea; Int – Interior; L – Lungimea; L tot – Lungimea totală; Lăţ – Lăţimea; LCE – Lungimea pe coarda exterioară (la artefacte având contur curb); Max – Maxim; N – Număr; N tot – Număr total; NOV – Noviodunum; PD – Partea distală; Perf – Perforaţie; PM – Partea mezială; PP – Partea proximală; R – rază (de corn de cerb); Supr – Suprafaţa; TA – Turnul A; TC – Turnul de Colţ; TM – Turnul Mare.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO