Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Oradea | Judeţ: Bihor | Anul: 1997

Anul   1997
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bihor
Localitate   Oradea
Comuna   mun. Oradea
Punct
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    26573.01 26573.05
Raport I. Cetate

Date generale. A şaptea campanie de cercetare s-a desfăşurat între 17 iunie - 27 iulie 1997. Cercetarea arheologică a fost efectuată exclusiv cu sprijinul financiar al Muzeului "Ţării Crişurilor" din Oradea.
Secţiunea S. XXI/1996 a fost continuată în anul 1997. S-a insistat spre extremele ei, respectiv acolo unde au fost întâlnite cele două ziduri de incintă ale cetăţii anterioare celei din secolul al XVI-lea.
Secţiunea S. XXII (10 x 2,50 mp ). Pentru a descoperi racordul dintre zidul de incintă şi turnul T. 2, a fost practicată caseta C. 2 (3 x 2,50 mp), plasată de la capătul de nord al secţiunii, pe latura de vest.
Lângă secţiunile S. XIV şi S. XVII, alături de mai vechea casetă C, a mai fost deschisă încă una, pentru lămurirea situaţiilor din dreptul presupusului turn T. 4.
Datele stratigrafice sunt specifice fiecărei secţiuni, pe adâncimi până la 5,50 m.
Complexele constructive.
a. Zidul de incintă din zona de sud a cetăţii. A fost întâlnit în secţiunea S. XXII. El are o lăţime de 1,90 m. A fost plantat în solul viu, doar circa 0,45 m. În profilul de est, învecinat acestui zid de incintă, straturile înregistrează o cădere constantă, fără nici un fel de bernă. În fundul acestui şanţ, ce pare a fi artificial, căci este mărginit doar de steril, au fost aruncaţi bolovanii desprinşi din zidul de incintă.
Racordul cu turnul T.2, a fost descoperit în caseta C. 2, la doar câţiva centimetri de profilul despărţitor. El este realizat prin tasare. Direcţia de fugă, spre est, indică o deviere destul de importantă, înspre zona care era ocupată de altarul catedralei episcopale.
b. Zidurile de incintă din sectorul de vest al cetăţii. Aşa precum s-a dovedit încă din campania anului 1996, au funcţionat două ziduri paralele, ambele construite din piatră, la o distanţă de circa 11 m, unul faţă de celălalt. Din punct de vedere tehnic, nu sunt prea mari diferenţe.
Elementele cronologice recoltate provin îndeosebi de lângă zidul exterior. S-a constatat că acestea (cahle, piese numismatice, un Corpus Christi de bronz) aparţin secolelor XIV - XV. Umplerea cu aceste materiale trebuie să se fi produs, după ridicarea zidului. Din această concluzie (preliminară !) s-ar deduce faptul că zidul interior a fost construit probabil în secolul al XIV-lea.
c. Tot în S. XXI, se ştia despre existenţa unui zid de cărămidă care făcea racordul, perpendicular între cele două vechi ziduri de incintă. Cronologia sa pare târzie (sec. XVI - XVII), căci el a fost destinat unor compartimentări locative. Au fost precizate noi elemente constructive.
d. În zona de existenţă a lui T. 4 s-a constatat că un zid mai vechi, foarte gros, a fost manşonat cu cărămidă pe ambele feţe. Înainte de a se întâlni, în unghi obtuz, cu zidurile găsite în S. XIV, chiar în colţ, a mai fost plasat un zid de cărămidă. Pentru înţelegerea ansamblului este nevoie de o cercetare mult amplificată spre sud, acolo unde astăzi există grădini.
e. În perioada turcească, în perimetrul secţiunii S. XXII au funcţionat, ca şi în alte părţi ale cetăţii, de altfel, platforme de cărămidă. Ele trebuie să fi fost destinate unor locuinţe de lemn.
f. În extrema de sud a secţiunii S. XXII a fost descoperită o clădire, ridicată din piatră şi cărămidă, care se întâlneşte pe planurile secolului al XVIII-lea. Ea nu mai funcţiona în momentul în care a fost ridicat drumul.
Cimitirele. Toate mormintele noi au apărut doar în S. XXII. Aparţin secolului al XVI-lea. S-au descoperit doar două morminte.
Materialele arheologice. Constau din:
a. Pietrele profilate, majoritatea gotice. S-a descoperit din nou o ghiulea de piatră (S. XXII).
b. Piese de bronz. Cea mai frumoasă şi valoroasă piesă descoperită în cursul campaniei a fost un Corpus Christi de bronz. Pe baza analogiilor, care au fost deja identificate, se poate data înaintea mijlocului secolului al XIV-lea.
Dintre monede medievale, în număr de cinci, descoperite în S. XXI, una identificată ca fiind bătută la 1466, de către Matia Corvin. Tot atâtea monede au apărut în secţiunea S. XXII. O monedă singură a fost recunoscută ca fiind de sec. XVII.
c. Piese de fier. Majoritatea sunt atipice, cu mari efecte de corodare. În S. XXII au ieşit scoabe de la construcţiile de lemn, apoi un cuţit cu prăsea de os, ghiulele de toate calibrele.
d. Piese de os. Cea mai importantă piesă este o aplică de carte, fragmentară, fin traforată, care redă conturul unei litere (R). Este databilă anterior sfârşitului secolului al XV-lea.
e. Piesele de sticlă. Între podoabe, remarcăm descoperirea unui alt fragment de brăţară de origine turcească. Compusă dintr-o bară cu secţiunea dreptunghiulară şi colţuri rotunjite, conţine un suport de pastă verzuie, peste care se suprapun mai multe straturi de culori diferite. Pe suprafaţa exterioară culorile se combină într-un motiv realizat în valuri.
S-a descoperit un fragment dintr-un capac de bol, cu o margine ajurată şi un buton de prindere. Piesa este un import, din sec. XV - XVI. În cadrul veselei, mai semnalăm fragmentele unui flacon, două buze, un fund, fragmente atipice (S. XXI). În S. XXII a apărut şi sticlărie târzie, de secol XVIII.
f. Cahlele. Lotul de cahle din secţiunea S. XXI se compune din cahle-oală cu gaura rectangulară, alături de numeroase piese în forma unor bulbi de ceapă. Piesele sunt nesmălţuite. Tot acolo a ieşit la iveală o piesă de colţ, cu spirala de lut, fragmente de cahle-oală cu gura cvadrilobată. Aceste cahle aparţin părţii superioare a unei sobe, databilă în secolul al XV-lea. Dintre cahlele ceva mai târzii, sunt de notat piese cu motive vegetale, cu o pasăre, cu personaje. Cahlele perioadei turceşti, în forma de oale, cu gura circulară şi smălţuite în interior, au fost regăsite din nou.
g. Ceramica de lux. Deşi foarte mici, în campania 1997 au apărut cele dintâi fragmente de ceramică de import central-european. Se datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, până în prima jumătate a secolului al XV-lea. Este vorba, mai întâi, despre o ceramică foarte fină, subţire, ştampilată cu pătrăţele mici, în care au fost cruţate câte patru puncte, pătrăţele care, la rândul lor, se dispuneau pe suprafaţa vasului în motivul unei table de şah. Suprafaţa exterioară a acestui tip ceramic este acoperită cu un smalţ cafeniu închis. Respectiva ceramică poartă numele de ceramică "Dreihauser" Steinzeug (Flake Gruppe). Alt fragment, aparţine unui vas caracterizat printr-un smalţ zgrunţuros, chiar băşicat. Tipul ceramic respectiv este desemnat cu numele de ceramică de Lostice (Moravia). Piesele sunt în general pahare.
h. Ceramica comună. O parte a fragmentelor de ceramică comună descoperită în S. XXI, la extremitatea de vest, se poate bine data, datorită materialului arheologic auxiliar care o însoţeşte. Între tipuri de vase, s-a găsit şi fragmentul unei strecurători.
Materialul arheologic se păstrează în întregime la Muzeul "Ţării Crişurilor" Oradea.

II. Salca, punctul Gheţărie

În urma demarării lucrărilor de construcţie la biserica ortodoxă de la punctul "Gheţărie" în septembrie-noiembrie 1996 au continuat săpăturile de salvare. Scopul principal în această etapă a fost stabilirea situaţiei stratigrafice a sitului, îndeosebi pe verticală. În acest scop a fost trasată o secţiune denumită convenţional S 2, de 1 x 15 m. Primele trei straturi surprinse aici sunt moderne; solul vegetal actual (adâncime 20 - 30 cm), un strat de cărbune şi lemn carbonizat surprins pe aproape toată suprafaţa (adâncime între 4 - 20 cm), format în timpul funcţionării depozitului de combustibil solid de aici, iar al treilea reprezintă stratul vegetal de dinaintea existenţei depozitului (între 45 - 30 cm grosime). Sub acestea, la -0,70 / -0,80 m a apărut o platformă din piatră de râu şi primul strat cu material arheologic (5) în care, datorită deranjărilor ulterioare, nu au putut fi delimitate complexe clare. Materialul descoperit este bogat, mergând din neolitic, cultura Tisa, III, Coţofeni, Hallstatt C, urmând un hiatus până în sec. III - IV p. Chr., când se datează ceramica fină cenuşie şi cea zgrunţuroasă, lucrată cu mâna, sarmatică şi dacică, o fibulă cu piciorul întors pe dedesupt, iar în sec. V, ceramică zgrunţuroasă cenuşie şi un fragment de pieptene cu dinţi bilaterali. Existenţa acestor din urmă materiale nu exculd posibilitatea ca în zonă să fi existat o necropolă de sec. V, mult deranjată ulterior. În platforma de piatră, aparţinând unei locuinţe de suprafaţă, situată între metri 12 - 15, s-au descoperit fragmente ceramice ale culturii Tisa, faza III. Pentru a delimita mai clar acest prim complex a mai fost trasată o casetă de 3 x 3 m, în care a fost surprins un strat de umplutură, pigmentat pe alocuri cu bucăţi de lut nears dar şi cu chirpici. Aceasta conţine marea parte a inventarului locuinţei. Sub platformă exista un strat asemănător cu contextul S dar care conţine numai material neolitic. Un strat de umplutură acoperă o locuinţă aparţinând culturii Tisa II - grupul Herpaly care taie la rândul ei o alta, conţinând acelaşi material. Există aşadar, trei nivele de locuire neolitice, prima reprezentată de locuinţa cu platformă de piatră, a doua de două locuinţe semiadâncite, iar a treia, de alte două cu mai multe faze de refacere.
În continuarea săpăturilor efectuate în 1996, anul următor a fost trasată o casetă Cas. 13 de 5 x 6 m, paralelă cu S 2. Sub straturile moderne s-a descoperit un strat de umplutură a unei locuinţe cu platformă din piatră de râu, cu material preponderent Tisa III. Aceasta este tăiată la rândul ei de o locuinţă cu cuptor construit din piatră de râu şi gresie, al cărei inventar poate fi datat în sec. VIII - IX.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu