Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Pantelimonul de Sus | Judeţ: Constanţa | Anul: 2014

Anul   2014
Epoca
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI)
Perioade
Epoca romano-bizantină
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică;
Mormânt
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Pantelimonul de Sus
Comuna   Pantelimon
Punct
Sector   Sector Sud – bazilica paleocreştină
Toponim   ULMETUM
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Nopcea Cătălin-Mircea Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Talmaţchi Gabriel responsabil Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Vasilescu Dan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN    62618.01
Raport După o întrerupere de doi ani s-au reluat cercetările în acest sector dominat de bazilica paleocreştină. Obiectivul principal a constat în dezvelirea în suprafaţă a întregului monument şi înregistrarea topografică si fotografică cu ajutorul mijloacelor UAV. Cercetarea s-a efectuat pe întreaga suprafaţă a bazilicii (aproximativ 26 x 13 m, incluzând narthexul, corpul trinavat, absida, anexele adosate absidei), precum şi în suprafeţele deschise în campaniile anterioare între bazilică şi poarta mică de pe curtina de SE (F 46-51, E 46-51, ambele de câte 4 x 12 m).
Pentru o vizualizare corectă a situaţiei din teren s-au curăţat toate zidurile perimetrale, inclusiv prin golirea porţiunilor demantelate (în multe cazuri până la baza fundaţiei). De altfel, în foarte puţine porţiuni s-au păstrat asize din elevaţie. Cele mai importante observaţii legate de tehnica constructivă sunt următoarele:
 fundaţiile zidurilor corpului trinavat (inclusiv absida) sunt realizate din piatră (calcar alb) legată cu pământ, în timp ce fundaţiile narthex-ului adăugat în sec. VI sunt mai puţin adânci şi
folosesc mai mult şisturi verzi;
 la construcţia primelor asize din elevaţia cu mortar a absidei s-a utilizat cel mai probabil un cofrag la partea exterioara, aflată în zona dinspre poarta mica de pe curtina de SE;
 pavajele din cărămizi ale navelor aparţin cel mai probabil fazei iniţiale de utilizare a edificiului (sec. V), spre deosebire de pavajul bemei care pare să fi fost amenajat în perioada de reconstrucţie din sec. VI.
După ridicarea absidei, pe o suprafaţă importantă din exteriorul acesteia, nivelul de călcare este ridicat cu circa 30-50 cm prin depunerea de pământ galben amestecat cu pigment de mortar. În sec. V (fazele N3 si N2) un zid-baraj din piatră legată cu pământ delimitează această ridicare de nivel în zona dinspre
strada care accede către poarta de pe curtina de SE. După refacerea din epoca Justinian se renunţă la acest zid de sprijin şi se construieste o baracă adosată curtinei de SE.
Cercetarea zonei de la E de absidă s-a concentrat pe baraca din sec. VI, în interiorul căreia s-au reperat mai multe intervenţii succesive (podele, gropi de pari, vetre), care sugerează o utilizare intensă pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a sec. VI. O monedă de la Mauricius Tiberius asigură un terminus post quem pentru momentul de distrugere al acestei baraci, ale carui urme au fost constatate stratigrafic. În aceeaşi zonă, mai exact între absidă şi baraca sus-menţionată au fost identificate şi două gropi databile în faza N1 (sec. VI). Dintre acestea, groapa G34 se individualizează prin capacitatea foarte mare (circa 2,50 m diametru şi o adâncime de peste 5 m de la nivelul actual) şi prin materialul descoperit, care ilustrează o utilizare în ultimul sfert al sec. VI. În umplutura de la partea superioară a gropii au apărut numeroase elemente care demonstrează cel mai probabil scoaterea din uz a bazilicii (pietre, ţigle şi olane de acoperiş, sticlă de la ferestre).
În aceeaşi zonă de la exteriorul absidei, într-o poziţie stratigrafică destul de neclară, s-a identificat un mormânt de copil (M17) în firidă laterală blocată de două ţigle întregi. Corpul este orientat N-S (capul la S), iar ca inventar conţine un ulcior, un opaiţ, o fibula de bronz, cercei de bronz, mărgele miniaturale de sticlă, precum şi aplice de bronz aurit de la un accesoriu pentru prins părul. Datarea mormântului în sec. IV este certă şi, în lipsa unor date stratigrafice mai clare, este greu de spus dacă şi acesta face parte din orizontul de înmormântari din faza iniţială de locuire în fortificaţie (nivelul N4).
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu