Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Călugăreni | Comuna: Eremitu | Judeţ: Mureş | Punct: Castrul roman, termae şi vicusul militar | Anul: 2014

Anul   2014
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare rurală;
Castru;
Structură de cult/religioasă;
Terme
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Călugăreni
Comuna   Eremitu
Punct
Castrul roman, termae şi vicusul militar
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cioată Daniel responsabil sector Muzeul Judeţean Mureş
Cociș Sorin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Crişan Coralia Muzeul Judeţean Mureş
Dobos Alpár Muzeul Judeţean Mureş
Kappany Otvos Muzeul Judeţean Mureş
Man Nicoleta responsabil Muzeul Judeţean Mureş
Mustaţă Silvia Muzeul Judeţean Mureş
Panczel Szilamér-Péter responsabil sector Muzeul Judeţean Mureş
Petruţ David Muzeul Judeţean Mureş
Sido Kata Muzeul Judeţean Mureş
Vass Lorand Muzeul Judeţean Mureş
Cod RAN    116616.01 116616.04 116616.07
Raport Perioada de desfăşurare a campaniei: 4 august – 10 octombrie 2014

Satul Călugăreni face parte din punct de vedere administrativ din comuna Eremitu, judeţul Mureş. Accesul în sat se face pe drumul judeţean 153 A. Satul este străbătut de râul Niraj. Distanţele până la cele mai apropiate localităţi sunt Miercurea Niraj - 15 km, Sovata - 20 km, Reghin - 25 km şi Tg. Mureş - 35 km.
Situl se află în apropierea râului Niraj, la capătul vestic al satului, în spatele ultimelor case şi a drumului de ţară care face legătura cu satul Dămieni. Castrul este amplasat pe terenul arabil din spatele caselor, şi parţial se extinde în grădinile de pe lângă case. Vicusul este amplasat de-a lungul drumului spre Dămieni,
de-o parte şi de alta, având o întindere destul de mare, materialul ceramic extinzîndu-se pe o suprafaţă de cca. 5 ha. În primăvara anului 2013, termele au fost identificate prin prospecţie geomagnetică, în dreapta drumului principal de ieşire din sat, la aproximativ 300 m de castru.
În campania de cercetări arheologice 2014 s-au continuat săpăturile în cele 3 sectoare începute anul trecut. Principalele obiective ale campaniei din anul 2014 au fost următoarele: corelarea datelor oferite de geofizică cu realităţile arheologice, stabilirea planimetriei părţii de nord-vest a Principiei, a termelor şi a clădirii din vicusul militar. De asemenea, s-au urmărit fazele de construcţie şi de reconstituire a secvenţei cronologice a structurii şi identificarea tipului de activităţi care au avut loc aici în epoca romană.

Sectorul I
Principia castrului roman Cercetările, în principia, au debutat în anul 2013, pe o suprafaţă de 10 x 15 m, în care au fost decopertate aedesul şi două încăperi dinspre nord. În acest an, suprafaţa iniţială a fost extinsă cu 15 x 5 m, înspre est (basilica clădirii) şi s-a continuat cercetarea aedesului, a celor două oficii care au funcţionat aici în epoca romană, precum şi al bazilicii. Campania 2014 s-a axat pe fazele de demolare şi de utilizare a clădirii în ultimele sale etape de funcţionare. Una dintre cele mai importante aspecte care au fost documentate (în partea exterioară a clădirii, birourile din spate) este reprezentată de o distrugere târzie cauzată de un incendiu care a afectat clădirea până la sfârşitul ultimei faze de utilizare. În partea vestică a şanţului de fundaţie a zidului exterior au fost surprinse urme de bârne orizontale arse, care pot fi corelate cu existenţa unei faze de lemn a construcţiei. Urme ale unei demolări masive au fost evidenţiate şi în exteriorul principiei, unde există un strat gros de ţigle şi olane care provin din prăbuşirea acoperişului clădirii. S-a continuat decopertarea interiorului primei încăperi din stânga aedesului, unde a fost îndepărat o parte din lutul de umplutură şi unde au fost identificate 4 gropi de pari cu diametrul cuprins între 25 şi 30 cm, care par să facă parte din structura de lemn al unei faze intermediare.
În colţul de sud-est al zidului din faţa aedesului a fost descoperit un bloc de piatră rectangular cu o nişă de prindere la mijloc, încastrat în strucutra zidului, probabil din raţiuni arhitecturale. Zidul, probabil din cărămidă, nu s-a păstrat, dar împreună cu baza de altar alcătuia o mică intrare monumentală între basilica şi aedes. Fragmentele de gresie, profilate şi inscripţionate, descoperite în faţa blocului rectangular, dovedesc că acestea făceau parte din altar sau dintr-o bază de statuie.

Sectorul II
Termele castrului roman
În acest an s-au cercetat două suprafeţe: B2 şi B3 care au avut drept obiectiv determinarea planimetriei termelor înspre sud. Ca şi în campania precedentă, cercetările au fost mult îngreunate de gropile moderne şi contemporane, care se intersectează de multe ori şi care au urmărit exploatarea pietrelor din zidurile termelor.
Suprafaţa B2 cu dimensiunile de 10 x 5 m, a fost trasată la sud de suprafeţele B şi B1 cercetate anul trecut, păstrând un martor de 0,50 m între ele.
În B2 a apărut un fragment de podea (opus signinum) cu dimensiunile de 1,20 x 0,60 m, la adâncimea de 0,20 - 0,25 m, imediat sub stratul vegetal. Podeaua a fost amenajată pe un strat de umplutură din lut şi întărit în partea de sus cu un strat de piatră de râu. La nord este mărginită de un zid (opus incertum) din piatră de carieră (2 x 0,90 m), surprins puţin în colţul nord-estic al secţiunii. Acesta se intersectează perpendicular cu fundaţia unui alt zid, din piatră de râu fără material de legătură. Această fundaţie s-a păstrat pe o lungime de 3,20 m şi are o lăţime cuprinsă între 0,60 şi 0,80 m Alte două asemenea fundaţii din piatră de râu, din care se păstrează doar un singur rând de piatră se află unul în partea estică a secţiunii, la 0,90 m distanţă de primul, de care este despărţit printr-o amenajare artificială de lut, care a fost folosită ca margine de susţinere pentru ambele ziduri. Această fundaţie are orientarea nord-sud, cu o lungime de 2,80 m şi o lăţime de 1,40 m În partea sudică se uneşte perpendicular cu o altă fundaţie, păstrată la acelaşi nivel cu prima, cu lungimea de 4,60 m Înspre vest, acesta se termină în dreptul podelei mari (descoperită în B3). În mijlocul secţiunii, există un strat de demolare format din cărămizi mari, dispuse destul de compact pe o suprafaţă de 1,40 x 1,20 m, iar spre vest se continuă cu o lentilă mare de mortar într-o singură bucată. În colţul nord-vestic al secţiunii a apărut fundaţia din piatră de râu a unei abside, în care, pe alocuri se păstrează urmele de mortar, având deschiderea exterioară de 5,80 m şi lăţimea maximă de 1,50 m În interiorul arcului, absida prezintă o umplutură de lut, care a constituit platforma pentru nivelul de călcare, nivel demonstrat de fragmentele de opus signinum, păstrate numai în profilul nordic. Între pietrele de fundaţie a absidei şi lut se păstrează o lentilă groasă de arsură.
În colţul sud-estic al secţiunii (cu extindere în B3) a apărut un strat gros de arsură (0,10 - 0,20 m) peste o amenajare în trepte din lut. Pare a fi o zonă apropiată de praefurnium, pe aici fiind angrenat aerul cald şi cenuşa spre sistemul de hypocaust. Între absidă şi această zonă de arsură există un canal care intră în profilul vestic şi traversează secţiunea pe o lungime de 4 m. Canalul este săpat în trepte, iar în prima treaptă se păstrează 4 gropi de pari, dispuse la distanţe egale de 0,70 - 0,80 m. La 4 m acest canal se intersectează cu altul, de data aceasta un canal amenajat, care porneşte din faţa absidei, cu lăţimea cuprinsă între 0,60 şi 1 m mărginit de două rânduri de cărămizi dispuse pe lungime. Întreg canalul era plin cu un strat de cenuşă şi cărbune gros de 0,20 m Acest canal se uneşte cu fundaţia care mărgineşte podeaua din S3, iar urmele de arsură se continuă deasupra rândului de pietre, până între cele două podele.
Suprafaţa B3 (10 x 5 m) este o extensie înspre sud a suprafeţei B2. În jumătatea nordică, la mijlocul secţiunii cu dimensiunile de 2,80x2,60 m s-a păstrat o podea (opus signinum) aproape în stare perfectă cu trei nivele de refacere. La distanţa de 1,20 - 1,60 m înspre est de aceasta, la aceeaşi adâncime (0,25 m), imediat sub stratul vegetal s-a păstrat a doua podea cu dimensiunile actuale de 1,10 x 2,60 m, cele două fiind paralele şi despărţite de un canal pentru trecerea aerului cald, în prima fază şi apoi de un perete cu fundaţia din piatră de râu, ambele cu lăţimea de 1,20 - 1,60 m Podeaua estică prezintă o înclinaţie evidentă spre sud-est. În partea sudică, cele două podele se închid într-un perete, din care se păstrază o parte din fundaţia de piatră de râu, lung de 5,10 m şi cu o lăţime de 0,70 – 0,90 m De asemenea, pe latura vestică a podelei mari se păstrează urmele unui perete, tot cu fundaţia din piatră de râu. Urmele sunt slab conservate din cauza exploatării medievale şi moderne a pietrei din terme. În colţul sud-estic al secţiunii a a apărut un şanţ adânc de 1,80 m, săpat în trepte, cu mult material arheologic, care ar putea fi şanţul unui zid, deoarece la baza lui s-au păstrat câteva pietre de râu de mari dimensiuni.
În jumătatea vestică a secţiunii s-a descoperit un şanţ, cu lăţimea maximă de 1,60 m, săpat în 3 trepte şi lngimea totală de 5,10 m. Pe prima treaptă s-au păstrat urmele a 4 gropi de pari, pe ambele părţi, cu diametrul de 0,15 - 0,20 m. Se pare că acest şanţ poate fi interpretat ca un canal de apă, deşi fragmentele de conductă sunt mai puţine decât în canalul din B2. Mai mult, traseul acestui canal pare să se întâlnească cu celălalt undeva în vestul ariei cercetare, în interiorul suprafeţei, distanţa dintre ele fiind de 2,20 m. În campaniile viitoare vom urmări întinderea spaţială a termelor, delimitarea încăperilor şi dispunerea exactă a instalaţiilor.

Sectorul III. Vicusul militar
Suprafaţa C1 cu dimensiunile de 12 x 7,5 m a fost trasată în sudul suprafeţei C din anul trecut, la 0,50 m distanţă. Pentru o viziune de ansamblu asupra complexului care a fost descoperit parţial în C/2013 şi care am concluzionat că se extinde spre sud, s-a mai decopertat o suprafaţă de 12 x 3 m, denumită C2 la distanţa de 0,50 m de C1. În ambele suprafeţe, cercetarea a înaintat până la adâncimea de 0,50 - 0,60 m, urmând ca dezvelirea complexelor să fie finalizată în campania următoare.
Campania arheologică din anul 2014 a avut drept scop cercetarea a 3 sectoare importante:
1. Principia castrului, din care au fost decopertate aedesul, cele două birouri dinspre nord şi o parte din basilica;
2. Termele castrului, din care au fost surprinse zidul exterior, 3 încăperi dotate cu instalaţie de hypocaust şi 3 încăperi identificate numai după traseul zidurilor şi a fragmentelor de podea
păstrate.
3. O locuinţă din vicusul militar, de mari dimensiuni, surprinsă parţial (numai fundaţia unui perete lung cu dimensiunile de 9 m x 0,80 m x 0,40 m) care traversează oblic secţiunea.
În anul 2015, cercetarea arheologică a sitului de la Călugăreni se va concentra pe cele 3 sectoare cercetate în 2013 şi 2014.
Rezumat
English Abstract The archaeological excavations in 2014 in the Roman site of Călugăreni were focused on 3 important sectors:
1. The principia of the roman fort, which have been
uncovered the aedes, two offices and a part of the basilica;
2. The thermae of the fort, of which were caught the outside wall and six rooms.
3. A dwelling of military vicus, a large one, partially surprised (only the foundation of a long wall with dimensions of 9 m
x 0,80 m x 0,40 m), crossing angle the section.
In 2015, the archaeological research of the site of
Călugăreni will be focus on the three sectors started in 2013.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu