Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cefa | Judeţ: Bihor | Punct: La Pădure | Anul: 2014

Anul   2014
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII);
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade
Neolitic;
Epoca romană;
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală târzie
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare deschisă;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bihor
Localitate   Cefa
Comuna   Cefa
Punct
La Pădure
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Crişan Ioan Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea
Cod RAN    28255.01
Raport Înmormântările practicate în prima fază (sec. XI-XII) în cimitirul satului medieval Rădvani s-au desfăşurat după ritualul creştin. Nu au apărut însă indicii că înmormântările erau în legătură cu un lăcaş de cult. Deşi pietrele din talpa fundaţiei bisericii ridicate în perioada secolelor XII-XIII provin de la o construcţie mai veche, nu au fost sesizate urme ale unei activităţi constructive anterioare, corespunzătoare primei faze de înmormântări.
Pentru clarificarea acestei o probleme, în anul 2013 fost efectuată o prospecţiune magnetometrică pe o suprafaţă de 1,98 ha în zona nordică a platoului central al sectorului A al sitului, în imediata vecinătate a temeliilor amintitei biserici. Au fost identificate urmele unei modificări antropice a terenului şi interpretate ca posibile şanţuri de fundaţie ale unei construcţii patrulatere din care s-a extras cărămida sau piatra. În vederea verificării acestei ipoteze, în campania de săpături din anul 2014 a fost practicată pe direcţie SE-NV o secţiune de control, S X, de 30 x 1 m.
În secţiune au fost surprinse un complex aparţinând neoliticului, probabil locuinţă, o groapă de epocă romană şi patru complexe medievale. Complexele medievale sunt:
Cuptorul nr.1 (Cp.1.). A fost amenajat, cel puţin parţial, prin cotlonire. Vatra de formă circulară cu diametrele de 0,80 x0,75 m, uşor albiată, se afla la 0,70 m de la suprafaţa solului (0,40 de la baza stratului). Martori din boltă s-au păstrat pe înălţimea de 0,20 m. Stratigrafic se afla parţial deasupra mormântului M.448 ce aparţine primului nivel de înmormântări din cimitir. Pe vatră era depus un strat de cărbune în grosime de 5 cm, iar deasupra acestuia un strat de cenuşă. La nivelul vetrei au fost găsite câteva mici fragmente ceramice provenite de la vase lucrate din pastă nisipoasă de factură comună databile în secolele XV-XVI.
Cuptorul nr.2 (Cp.2). A fost amenajat în aceeaşi manieră ca şi cuptorul Cp.1. Vatra de formă ovală cu diametrele de 1,00 x0,75 m se afla la 0,80 m de la suprafaţa solului (0,40 m de la baza stratului cu depuneri medievale). Pe vatră au fost găsite două bucăţi de cărămizi şi o piatră de râu căzute probabil de pe boltă. La nivelul vetrei au fost identificate câteva mici fragmente provenite de la vase lucrate din pastă de factură comună databile în secolele XV-XVI. Ca şi în cazul primului cuptor, nu au fost observate indicii că ar fi aparţinut unei locuinţe, ambele fiind probabil nişte anexe sau mai degrabă amenajări sezoniere.
Groapa nr.19 (G.19). Groapă cu pământ afânat şi cenuşos, surprinsă parţial în secţiune. Avea gura de formă circulară cu diametrul de circa 2 m. Pereţii coborau vertical depăşind adâncimea de 2,25 m, nivel la care a atins pânza de apă freatică. Pământul din umplutura sa era afânat şi cenuşos şi conţinea bucăţi de mortar şi de cărămizi, chirpic ars, pietre nerulate, resturi de oase animale şi fragmente ceramice medievale din secolele XI-XVI. Acestea din urmă provin de la vase din categoria nisipoasă comună de culoare cărămizie şi nisipoasă fină de culoare cenuşie. Aflată în proximitatea cuptorului Cp.1 este posibil ca între cele două complexe să fi existat o legătură funcţională.
Groapa nr. 21 (G.21). Secţiunea a intersectat doar jumătatea sa dinspre est. Gura avea forma circulară cu diametrul de 1,60 m, pereţii drepţi. Se adâncea depăşind 2,20 m de la suprafaţa solului (1,60 m de la baza stratului), nivel la care a atins pânza de apă freatică. La adâncimea de 0,80 m s-a delimitat o lentilă de cenuşă, cărbune de lemn şi zgură. În pământul de umputură al gropii se aflau fragmente ceramice de epocă romană şi medievale din secolele XI-XVI, chirpic ars, pietre nerulate între care o bucată mare de micaşist şi o daltă scurtă de fier semănând cu un topor fără tub de înmănuşare.
Mormântul 448 (M.448). Era un mormânt de adult. Scheletul, aşezat în decubit dorsal cu braţele întinse pe lângă corp, avea lungimea de 1,70 m, fiind orientat pe direcţia vest-est. Oasele se aflau în stare relativ bună cu excepţia craniului. Stratigrafic se afla sub nivelul cuptorului Cp.1. Oasele antebraţului drept au fost înlăturate la săparea gropii G.19. Mormântul aparţine primei faze de înmormântări din cimitir, respectiv secolelor XI-XII.
Prin urmare, amprentele din teren sesizate de prospecţiunea magnetometrică nu s-au dovedit a fi şanţuri de fundaţie ale unei construcţii patrulatere din care s-a extras cărămida şi deci la Rădvani nu a existat un lăcaş de cult din zid corespunzător primei faze de înmormântări din cimitir. Fără a dispune de dovezi materiale, presupunem că, în cazul în care a existat o biserică în secolele XI-XII în jurul căreia s-au practicat înmormântări, construcţia era din lemn.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu