Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Perii Maramureşului (Hrusevo) | Judeţ: R. Ucraina | Punct: Mănăstirea Perii | Anul: 1997

Anul   1997
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   R. Ucraina
Localitate   Perii Maramureşului (Hrusevo)
Comuna   
Punct
Mănăstirea Perii
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    **
Raport Prima campanie de cercetare arheologică a fost întreprinsă la Peri în intervalul de timp 15-20 septembrie 1997. Colectivul de lucru a fost format din Szöcs Péter (arheolog Muz. Satu Mare), V. Kotigorosko (arheolog Univ. Ujgorod), V. Marina (istoric Univ. Ujgorod), V. Ciubotă (istoric Muz. Satu Mare), Mircea Zelea (fotograf Muz. Satu Mare). Deoarece a fost proiectată ca o campanie preliminară, ea şi-a propus ca într-un interval de timp foarte scurt, neobişnuit de altfel pentru o cercetare arheologică ordinară, să rezolve cât mai multe probleme privind stratigrafia sitului şi identificarea unor obiective. Ritmul de lucru a fost astfel accelerat la maximum, cu beneficiul existenţei forţei de muncă la discreţie şi a unei organizări de şantier paralele, care nu a căzut în sarcina specialiştilor arheologi, aşa cum se întâmplă în mod frecvent, pe şantierele arheologice din România.
În cea dintâi campanie de cercetare au fost executate patru secţiuni arheologice:
S I (20 x 2 mp) a fost plasată riguros est-vest pe movila care domina livada, unde se presupunea existenţa mănăstirii, în aşa fel încât să ocolească trunchiurile a doi nuci;
S II (8 x 1,50 mp) a fost plasată la nord de S I, în aşa fel încât capătul ei de sud să se afle la patru metri de capătul de est al secţiunii de referinţă, cu un martor cruţat între ele de 0,50 m;
S III (8 x 1,50 mp) s-a situat paralel cu S II, dar la 12 metri de capătul de est al secţiunii S I, cu acelaşi martor de 0,50 m;
S IV (2 x 3 mp) s-a plasat la 3,50 m spre nord de S I, paralel cu S II. O despărţea de cea de-a doua secţiune un martor de 0,50 m.
Biserica. Altarul a fost distrus în cea mai mare parte de către căutătorii de piatră.
Cel mai bine se păstrează pe latura de sud, unde parte din elevaţii şi fundaţii au fost urmărite la o distanţă de 1,30 m de colţul făcut cu nava. Pe latura opusă, de nord, s-a identificat doar traseul lăsat de groapa căutătorilor de piatră. Cum în acest sector, ca şi pe latura de nord a navei, a avut loc o dublare a grosimii zidurilor, este foarte greu de apreciat dacă, în faza iniţială, altarul a descris un plan mai complicat, ulterior simplificat prin manşonare, ori a fost de la început cu închiderea rectangulară, aşa precum pare să indice traseul gropii căutătorilor de piatră.
Nava bisericii, regăsită pe toată lungimea ei în S I, măsoară la exterior 9,50 m.
Spre est, către altar, umărul navei măsoară 1,28 m. Lăţimea bisericii ar putea fi, cu destulă precizie estimată la circa 5,50 m în interior. Dacă la această dimensiune adăugăm grosimile zidurilor, nava primeşte o lăţime apropiată de opt metri.
La îmbinarea navei cu altarul, pe latura de sud, a fost depistată o fisurare puternică. Se observă în ambele direcţii: spre altar, dar şi spre navă. Către altar, ea a atins uneori grosimea de 0,20 m. Spre navă, dimensiunile fisurii sunt mai mici: lungimea de 0,10 m, lăţimea de 0,03 m. Apariţia ei s-a datorat, probabil, alunecărilor stimulate şi de prezenţa izvorului amintit deja.
Fisura la care am făcut referire a fost cauza principală pentru care asupra monumentului iniţial s-a intervenit masiv, încercându-se salvarea sa. Caracterul restrâns al primei campanii ne împiedică să afirmăm răspicat de câte şantiere de reparare-restaurare a beneficiat. Aceasta, în primul rând, pentru faptul că etapele de intervenţie ulterioară nu pot fi, deocamdată cel puţin, puse într-o schemă unitară. Dacă ne referim însă doar la consistenţa zidurilor noi, atunci am putea, cu oarecare temeiuri, să afirmăm că o intervenţie majoră - fără să ştim dacă şi cea dintâi cronologică - a avut loc pe întreaga latură de nord a bisericii, cuprizând deci altarul şi nava. Ea a constat din dublarea zidului bisericii printr-un alt zid nou, mai subţire (aprox. 0,60 m), plasat în interiorul celui vechi. Operaţiunea amintită ceva mai înainte, s-a dovedit a fi insuficientă. Din acest motiv s-a apelat şi la o altă soluţie de consolidare, cu contraforţi ridicaţi în două etape diferite.
Cimitirul. Cercetarea arheologică a scos la lumină nouă morminte, fără nici un fel de inventar. După cum se observă, cimitirul bisericii este unul extrem de simplu. El cuprinde practic un singur orizont de morminte, foarte puţin deranjate unele de altele.
Inventarul arheologic. A fost descoperit un grup de pietre profilate. Toate pietrele conţin, de fapt, acelaşi decor arhitectonic constând din toruri duble (kyma). Blocul mai vechi şi singular, are, în plus, şi o muchie teşită. Din seria mai numeroasă, am identificat şi un bloc care a aparţinut colţului cornişei pe care fuseseră plasate odinioară blocurile.
În secţiunile S II, S III şi S IV au apărut circa 20 de mici fragmente de frescă aparţinătoare vechiului decor al lăcaşului. Consistenţa frescei este una de valoare mediocră, în interior, în lipsa analizei chimice, observându-se cu ochiul liber fragmente de vegetale (probabil paie). Alte piese sunt extrem de rare.
Nu s-au descoperit elemente care să coboare datarea sub secolul al XVI-lea.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu