Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Timişoara | Punct: Punct Piaţa Timişoara 700 (City Business Center, clădirea E) | Anul: 2014

Anul   2014
Epoca
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca medievală
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare urbană;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Timiş
Localitate   Timişoara
Comuna   mun. Timişoara
Punct
Punct Piaţa Timişoara 700 (City Business Center, clădirea E)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălărie Andrei Muzeul Banatului, Timişoara
Bozu Ovidiu responsabil Muzeul Banatului, Timişoara
Georgescu Andrei Universitatea de Vest, Timişoara
Leonti Iulian Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Szentmiklosi Alexandru Muzeul Banatului, Timişoara
Talagiu Andrei Universitatea de Vest, Timişoara
Cod RAN    155252.06
Raport Obiectivul Timisoara-City Business Center, clădirea E, se află în colţul sud-vestic al Pieţei Timişoara 700, pe str. C. Brediceanu, în apropiere de calea ferată, pe locul în care s-a ridicat corpul E al complexului City Business Center (Pl. I/1). Cercetările arheologice preventive s-au desfăşurat în 2 etape, cuprinse între iulie 2013 - aprilie 2014.
Descoperirile arheologice de la obiectivul City Business Center, clădirea E (Pl. I/2 ) aparţin, în marea lor majoritate, sec. XVIII-XIX. Între zidurile de cămăşuire care au format contragarda I au fost cercetate câteva complexe arheologice de sec. XVII-XVIII, aparţinând suburbiei Palanca Mare (C.2, C.4) precum şi o groapă preistorică, cu fragmente ceramice preistorice (C.1). Sondajul arheologic efectuat în zona glacis¬-ului (în colţul nord-vestic al sectorului B), a evidenţiat prezenţa unui braţ de râu, prezent şi pe una din hărţile de la 1740, georeferenţiate .
Contragarda I a avut o lăţime de 29,15 m, fiind construită din ziduri de cămăşuire din cărămidă, între care au fost depuse, în lentile succesive, pământul şi lutul excavat din şanţurile de apărare din faţa escarpei. Lăţimea emplectonului a fost de 26,70 m.
Zidurile de cămăşuire au fost construite din cărămidă standardizată (32x18x8 cm), dispuse „în ţesere”. La bază, pereţii fundaţiei au fost drepţi. În elevaţie, pereţii se retrag, formând spre exterior, asize. Deasupra fundaţiei, pereţii au fost uşor oblici. Spre interior, pereţii au rămas drepţi, întăriţi la intervale regulate, cu ajutorul unor contraforturi a căror formă, în plan, a fost trapezoidală. Fundaţia zidurilor a fost înaltă de 0,90 m, lăţimea fiind cuprinsă între 1,20 m şi 1,60 m (zidul escarpei). Elevaţia zidurilor (paramentele propriu-zise) s-au păstrat în mod diferit.
Zidul escarpei a fost amenajat pe o substructură din lemn de stejar, făcută din perechi de lonjeroane cu lungimi diferite, cuprinse între 6,70 m până la 10,50 m. Acestea au fost dispuse la o distanţă de 1,10 m -1,16 m una faţă de alta. Lăţimea bârnelor masive care au format lonjeroanele a fost până în 0,30 m iar grosimea de 0,22 m. Deasupra lonjeroanelor, la intervale cuprinse între 0,50 m şi 0,70 m, au fost dispuse antretoaze masive a căror lungime medie a fost de 1,65 m. Jumătatea sudică a contragardei I a avut substructura de lemn fixată pe trei şiruri de piloţi masivi din lemn de stejar, cu vârful cioplit şi lungimi cuprinse între 1,20 m şi 2,75 m. Un al patrulea rând de stâlpi de lemn a fixat, în exterior (către şanţul de apărare), substructura de lemn a fundaţiei.
Zidurile de cărămidă care au închis contragarda I precum şi baza redanului triplu au fost construite direct pe lut.
Şanţul de apărare din faţa contragardei I a avut o lăţime de 18,75 m. În mijlocul acestuia s-au conturat mai multe cunete şi amenajări hidrotehnice care au aparţinut unor etape distincte în funcţionarea fortificaţiei. Cea mai elaborată dintre aceste amenajări a fost Cuneta 1, amenajată într-o etapă mai târzie decât momentul săpării şanţului de apărare. Cuneta 1, cercetată pe o lungime de 63,50 m, a avut o lăţime variabilă, cuprinsă între 1,70 m şi 2,70 m. Cuneta 1 a avut două tipuri de amenajare. Plecând din dreptul stăvilarului, Cuneta 1 a fost podită cu lemn de stejar, podina fiind formată din grupe de câte patru scânduri paralele, cu lungimi aprox. egale (5,60 m), lăţimea de 0,30 m iar grosimea de 0,07-0,09 m. Acest sistem a avut rolul de a facilita curăţarea cunetei. Către sfârşitul sec. XIX, Cuneta 1 era deja colmatată, fapt care a necesitat unele amenajări noi, unele dintre acestea fiind făcute din scânduri din lemn de brad, fixate cu cuie din fier, produse pe scară industrială.
Contraescarpa şanţului de apărare a contragardei I a fost consolidată cu ajutorul unui zid de cărămidă construit pe substructură de lemn, fapt constatat şi în alte cercetări arheologice din perimetrul Pieţei Timişoara 700. Zidul contraescarpei a fost amenajat ca şi zidul escarpei contragardei I, pe o substructură de lemn fixată pe piloţi din lemn de stejar, de aceleaşi dimensiuni.
Stăvilarul a avut o orientare NE-SV, axa longitudinală a construcţiei fiind perpendiculară pe linia şanţului de apărare a contragardei I (capătul sudic). Stăvilarul a avut mai multe părţi componente: platforma din faţa stăvilarului, corpul deversor şi bazinul de liniştire. Urmele de reparaţie indică existenţa a cel puţin două faze de funcţionare a barajului mobil.
Platforma de cărămidă a avut lungimea aprox. de 42,50 m, lăţimea de aprox. 2,20 m şi grosimea de 0,70 m. Modul de amenajare a substructurii de lemn a fost identic cu cel întâlnit la fundaţiile escarpei contragardei I şi a contraescarpei Pereţii corpului deversor, dispuşi la 7 m unul faţă de celălalt, au avut lungimi inegale (pereul nordic 17,90 m iar cel sudic, 16,40 m), înălţimea păstrată fiind de 1,30 m de la nivelul podinii de lemn. Podina corpului deversor a fost făcută din scânduri din lemn de stejar (de tip lambă-uluc). Lungimea acestora a fost relativ standardizată (lungimea de 4,90 m, lăţimea de 0,20 m-0,25 m iar grosimea de 0,08 m). Podina de lemn se va continua, unitar, şi în bazinul de liniştire. Pereţii corpului deversor au fost placaţi cu blocuri mari de gresie, unele incizate (marcaje). Pila a avut o lungime de 13,04 m şi o lăţime de 2,62 m. Miezul de cărămidă al pilei fost placat, de jur împrejur, cu blocuri de gresie paralelipipedice, unele inscripţionate. Cele două câmpuri deversoare (A şi B) au avut lăţimile egale, respectiv de 2,20 m. În faza a doua de funcţionare a stăvilarului, câmpul deversor B a fost îngustat la 0,98 m. prin adăugarea unor structuri de cărămidă de formă trapezoidală, tencuite pe exterior. Stăvilarul a fost deservit, în faza iniţială de patru porţi (câte două în fiecare câmp deversor) pentru ca în faza a II-a de funcţionare numărul acestora să se reducă la trei porţi (două porţi în câmpul deversor B şi o poartă în câmpul deversor A). Tot în faza a doua de funcţionare a stăvilarului a fost amenajată şi rigola în prelungirea căreia, către est, a fost amenajată Cuneta Principală, aceasta intersectându-se cu Cuneta 1. Rolul rigolei a fost de evacuare a apei din Cuneta 1, adusă dinspre sud.
Gura corpului deversor a fost formată din două ziduri masive de cărămidă dispuse oblic pe corpul deversor (cu deschiderea către sud-vest). În faza a II-a de funcţionare, gura de deversare este dezafectată prin prelungirea pereţilor corpului deversor pe laturile bazinului de liniştire.
Bazinul de liniştire a fost dezvelit pe o lungime de aprox. 23 m. Lăţimea bazinului a fost identică cu cea a corpului deversor, respectiv de 7 m. Înălţimea pereţilor bazinului de liniştire a fost inegală. Peretele de pe latura dinspre sud a bazinului de liniştire a fost prelungit în elevaţia prin adăugarea unei structuri de cărămidă care a păstrat panta înclinată a peretelui. În partea dinspre nord, peretele bazinului de liniştire a fost format din suprapunerea a două şiruri de blocuri de gresie calcaroasă.
Substructură de cărămidă a stăvilarului a fost amenajată în spaţiul format de cele şase şiruri de stâlpi de batardou (ecarisaţi pe sistemul lambă-uluc). Un al şaptelea şir de stâlp de batardou a fost dezvelit la capătul dinspre sud-vest a bazinului de liniştire.
Substructura de lemn de sub corpul deversor a fost formată din bârne masive suprapuse în cruce, formând lonjeroane şi antretoaze de mari dimensiuni. Lungimea acestora a variat între 4,30 m şi 8,60 m, fiind rectangulare în secţiune (0,24 m – 0,30 m).
Substructura de lemn a fost formată din lonjeroane şi antretoaze de mari dimensiuni, fixate pe piloţi masivi din lemn de stejar. Lonjeroanele bazinului de liniştire, lungi de aprox. 10 m şi late de aprox. 0,30 m, groase de 0,30 m, au fost dispuse perpendicular pe axa longitudinală a bazinului de liniştire. Deasupra lor au fost fixate, în nişe ecarisate, antretoaze dispuse în pereche, prinse între ele cu ajutorul unor cuie masive din lemn.
Stăvilarul este singura construcţie hidrotehnică de sec. XVIII din Europa, cercetată, conservată şi expusă în aer liber.
Rezumat
English Abstract Das Objekt Timisoara-City Business Center, Gebäude E, befindet sich an der südwestlichen Ecke des Marktplatzes „Timişoara 700“, an der Stelle der ehemaligen Fabrik Moda Tim. Das Gebäude E ist das letzte der fünf Gebäude des Komplexes. Die vorbeugende archäologische Untersuchung von Juli 2013 bis April 2014 haben die Fundamente des südlichen Endes der Kontergarde I , das Fundament der nördlichen Eskarpemauer des dreifachen Redans XXVII sowie einen der vier Dämme aufgedeckt, die die Verteidigungsgräben der Festung gebildet haben. Zwischen den plattier Wänden, die die Kontragard I gebildet haben wurden mehrere archäologische Befunde des 17. und 18. Jh. Untersucht, die dem Vorort Palanca Mare angehörten (C.2, C.4), und eine möglich eisenzeitliche prähistorische Grube (C.1). Die geringe Anzahl von archäologischen Befunden gehörend dem XVII-XVIII Jh. zeigen auch die südwestliche Grenze des Palanca Mare Vororts. Die archäologische Sondage, durchgeführt im Bereich de Glacis (in der nordwestlichen Ecke von Sektor B), belegte das Vorhandensein eines alten Flussarms, der auch auf den georeferenzierten Karten des Jahres 1740 vorhanden ist.
Bibliografie Opriş 2007. Opriş M., Timişoara. Monografie urbanistică, vol. I, Descoperiri recente care au impus corectarea istoriei urbanisitice a Timişoarei, Ed. Brumar, Timişoara, 2007.
Note Bibliografice http://www.eyeinthesky.ro;
http://farm8.staticflickr.com/7340/9512234346_392b0c7b2d_o.jpg.
Opriş 2007, 58-59, Fig. 28.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu