Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Vânători-Neamţ | Punct: Vechiul Schit Nifon | Anul: 2014

Anul   2014
Epoca
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade
Epoca medievală;
Epoca medievală târzie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Structură de cult/religioasă;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Neamţ
Localitate   Vânători-Neamţ
Comuna   Vânători-Neamţ
Punct
Vechiul Schit Nifon
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Asăvoaie Costică responsabil Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi
Stratulat Lăcrămioara Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi
Cod RAN    125025.04
Raport Faţă de Rapoartele anterioare , din punct de vedere istoriografic mai trebuie adăugate următoarele: Vechiul Schit Nifon, ar fi fost ctitorit în anul 1667, având ca hramuri Buna Vestire şi Sf. Ierarh Modest , iar altă sursă dă ca an de fondare anul 1690 , fiind rectitorit la anul 1765 . După desfiinţarea Cetăţii Neamţului, în anul 1718, la Schitul Nifon a fost adusă, împreună cu alte bunuri, icoana Maicii Domnului, cunoscută în popor „Chiprioata” care a fost dăruită de Vasile Lupu paraclisului din cetate. Aceasta a fost păstrată la schit până la anul 1758 .
După cum s-a mai arătat în anii anteriori, cercetarea arheologică sistematică a fost începută în anul 2011, descoperindu-se un ansamblu monahal format pe lângă biserică, din chilii, fântână, rezervă de nisip pentru degresare adus din altă parte şi cuptoare folosite pentru fabricarea de cărămizi, ultimile nefiind încă necercetate.
Pe parcursul campaniei 2014 s-au efectuat următoarele:
1. Igienizare şi săpătură arheologică;
2. Desfăşurarea celei de-a treia ediţii a Simpozionului naţional Rolul Mănăstirii Secu în viaţa religioasă a Ţării Moldovei;
3. Conservarea primară a ruinelor ansambului monahal.
Încă de la începutul cercetărilor arheologice, în altarul bisericii de la Vechiul Schit Nifon au fost observate două cruci confecţionate din material lemnos – cherestea (Fig. 1). Prima cruce are următoatele dimensiuni:
- Înălţime (păstrată): 2,23 m;
- Lungimea braţelor: 1,04 m;
- Lăţime: 0,17 – 0,18 m;
- Grosime: 0,03 m;
- Grosimea literelor: 0,05 m.
Pe extremitatea superioară a stâlpului este ataşată o reprezentare de metal (tablă) a cocoşului iar sub acesta se află „Ochiul lui Dumnezeu” sau „Ochiul atoatevăzător”, pictat cu vopsea albă. Sub „Ochiul lui Dumnezeu” este un text cu următorul conţinut: „PACEA/ MEA /O LAS /VOUĂ /1840”.
Pe braţul drept este un simbol rotund deteriorat. Primul rând este foarte deteriorat din această cauză neputând fi descifrat. Celelalte două rânduri au următorul conţinut: „PE CRUCE A FOST RĂSTIGNIT HRISTOS/ CRUCEA ESTE SLAVĂ BISERICII”. În continuare pe stâlp se poate citi următoarul text: „[CRU]CIA / ESTE / SLAVĂ / PUSNICI / LOR / [CR]UCIA / [E]STE / SLAVA / CRESTINI / LOR / CU NOI / ESTE / DUMNE / ZEU / ACEASTĂ / TEMELIE / ESTE ZIDI / TĂ / DIN ANI / 1921. […] 18 […] / DE / EROMON[H] / NIFON / CU UCINICII / LUI / AMINTIRI / I SE PĂ / STREAZĂ / [VE]SNIC / PIE […]A / NE […]S”. Din cele arătate mai sus se pot trage următoarele concluzii:
1. Simbolurile sunt creştine şi au caracter de pomenire sau evocator;
2. Crucea este dedicată ansambului monahal de la Schitul Nifon, redat prin termenul temelie, arătând ca a fost ctitorit de un ieromonah Nifon cu ucenicii lui.
3. Crucea a fost confecţionată în anul 1921 şi nu se ştie locul iniţial unde a fost aşezată;
4. Probabil anul 1840 indică data rectitoririi – sau a morţii lui Nifon ?
A doua cruce este tot din lemn şi are următoarele dimensiuni:
- Înălţime: 1,56 m;
- Lungime braţelor: 0,75 m;
- Lăţime: 0,13 m;
- Grosime: 0,07 m.
Şi pe această relicvă a fost un text care în prezent este indescifrabil; se pare că este mult mai veche decât prima sau vopseaua cu care a fost scris textul a avut o calitate proastă. Pe parcusul acestei campanii a fost continuată investigarea chiliei (K) nr. 3, a cărei cercetare a început în campania 2013, fiind trasate două casete, C2 şi C3, prin care s-a reconstituit perimetrele celor două camere ale chiliei. Casetele au următoarele dimensiuni: C2: 2,10 × 1,20 m; C3: 2,10 × 1,30 m (Fig. 2). În urma cercetării până la – 0,20 – 0,30 m s-au putut observa doar prezenţa cărămizilor în poziţie secundară, restul fiind numai pământ de umplutură. Cotele de fundare variază din cauza terenului, construcţia fiind situată pe o pantă uşoară, cu înclinare de la E spre V; la E cota este de – 0,90 m iar la V ajunge – 1,30 m.
În timpul curăţirii K2 de stratul de litieră s-a observat perezenţa unui fragment de bârnă de cca. 0,30 m lungime iar perpendicular cu aceasta un rând de cărămizi – fragmentare ce au fost refolosite şi care au fost mişcate, în timp, din poziţia lor iniţială de rădăcinile arborilor ce au crescut pe suprafaţa chiliei. Aceste elemente sunt situate la intersecţia pereţior dintre camerele A şi B, în partea de N-V, pe mijlocul zidului. Bârna este poziţionată pe peretele de V şi rândul de cărămizi pe peretele de N (Fig. 2, 3).
Lipsa artefactelor şi stratigrafia simplă şi din acest sector confirmă încă odată că schitul nu a suferit incendii sau alte catastrofe, cum se susţine pe cale orală, şi a fost abandonat în mod paşnic. Motivaţia urmează a fi lămurită.
În timpul acestei campanii, în perioada 18-20 septembrie 2014 s-a desfăşurat a III-a ediţie a Simpozionului Naţional Rolul Mǎnǎstirii Secu în viaţa religioasǎ a Ţǎrii Moldovei, la care au fost invitaţi istorici şi arhitecţi din România şi Republica Moldova. Aici se amintesc dintre cei ce au onorat manifestarea cu prezenţa: Conf. Univ. Dr. Ion Gumenîi – Întemeierea şi împroprietărirea Mănăstirii Secu reflectate în lucrarea lui Andronic Popovici – Istoria Mănăstirii Neamţ şi Secu, Pr. Dr. Octavian Moşin – Perioada paisină şi Mănăstirea Secu, Arh. Dr. Hab. Mariana Şlapac – Mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani. Repere istorico-arhitecturale, Lect. Igor Bercu – Andronic Popovici şi perioada de vieţuire la Mănăstirea Secu, Dr. Arcadie Bodale – Contribuţii la cunoaşterea evoluţiei domeniului Mănăstirii Secu. Sfârşitul sec. XVI – începutul sec. XVIII, Arh. Ioan Sasu ¬– Alcătuirea aşezămintelor monahale din Moldova în secolele XVII-XVIII. În cadrul acestui simpozion a fost organizată şi o expoziţie de cărţi poştale ce au circulat de la sfârşitul secolului XIX şi până în prezent, în care erau ilustrate Mănăstirea Secu şi schiturile ei. Aceasta a fost organizată cu sprijinul domnului Viorel Nicolau, colecţionar din Piatra Neamţ.
În urma acestei manifestări ştiinţifice s-au descoperit noi date privind evoluţia istorică a Mănăstirii Secu şi s-a putut întări convingerea că aceasta merită cercetată detaliat din punct de vedere istoric, religios şi cultural.
Tot în cadrul acestui simpozion a fost lansat primul număr al revistei Buletin informativ al Simpozionului Naţional Rolul Mănăstirii Secu în viaţa religioasă a Ţării Moldovei, apărut în format electronic (Fig. 4). Colegiul director este format din Dr. Lăcrămioara Stratulat, Arhim. Vichentie Amariei şi Pr. Florin Aurelian Ţuscanu iar membrii redacţiei sunt Costică Asăvoaie, Vitalie Josanu şi Cosmin Niţă – secretar de redacţie. Revista cuprinde Nota redacţiei, Cuvânt duhovnicesc – Arhim. Vichentie Amariei, Cuvânt înainte – Dr. Lăcrămioara Stratulat şi articole semnate de Costin Clit, Cosmin Niţă, Vitalie Josanu, Aurel Nicodei, Laurenţiu Chiriac, Dumitru Vitcu, Ion Tentiuc, Valeriu Bubulici, Vlad Vornic şi Sergiu Tabuncic. În conţinutul revistei sunt tratate diverse tematici, cum ar fi: istoria Mănăstirii Secu, biserici din Moldova, relaţiile statului cu biserica, monumente istorice şi săpături arheologice (Fig. 4).
După desfăşurarea simpozionului principalele activităţi au fost desfăşurate în interesul conservării structurilor dezvelite şi protejării lor în timpul sezonului rece. Necesitatea salvării zidurilor decopertate în campanile anterioare s-a impus în capul priorităţilor, după ce - încă din primăvară - s-au observat degradări ale zidăriilor legate cu mortar pe bază de var şi nisip, cu priză foarte slabă. Totodată, în ciuda acoperirii secţiunilor cu ”capace” din dulapi şi folie s-a constatat că topirea zăpezilor dar şi ploile abundente de la începutul sezonului care au contribuit la umplerea şanţurilor cu apă, astfel încât o parte importantă din resursele disponibile au fost consumate la degajarea apei şi curăţarea secţiunilor. După finalizarea cercetărilor din secţiunile deschise pe biserică şi analiza datelor oferite s-a luat decizia acoperirii cu pământ şi tasarea, astfel încât să se evite riscul infiltraţiei excesive de umiditate la nivelul fundaţiei şi chiar ameninţarea de prăbuşire a absidei altarului care – aşa cum s-a constatat – nu se ţese de pereţii naosului. Astuparea cu pământ a secţiunilor deschise în anii anteriori şi stabilizarea terenului, va permite – printre altele - şi verificarea pe latura de nord a modului de joncţiune dintre absida centrală cu sânul lateral al bisericii.
Încă din anul precedent s-au practicat cele trei metode: zidirea unor acoperişuri de cherestea şi carton bituminos, acoperirea zidurilor cu material textil impermeabil şi acoperirea casetelor cu capace confecţionate din cherestea . Aceste trei metode sunt eficiente deoarece protejează zidul şi săpătura arheologică pe parcursul unui sezon rece şi nu împiedică aerajul în zona acoperită (Fig. 5). În timpul acestei perioade ele trebuie întreţinute şi înlocuite deoarece se pot deterioara din pricina schimbărilor climatice şi ale căderilor de crengi uscate. Pentru întreţinerea lor şi asigurarea pazei permanente a sitului, conducerea Mănăstirii Secu a delegat un membru al obştii monahale.
Pe lângă aceste trei metode s-a luat decizia, ca pe sit să se implementeze o nouă metodă ce poate conserva situl pe o perioadă de cca. 4 – 5 ani. Această metodă constă în aplicarea unui strat de mortar de cca. 2 cm pe zidurile decopertate. Prin aplicarea acestei metode zidurile pot fi salvate de eroziunea continuuă provocată de factorii climatici cât şi de săpătura arheologică. Pe parcursul acestei campanii au fost acoperite zidurile chiliilor, K1 şi K2 la nivelul camerei B (Fig. 3, 6).
Aceste soluţii sunt viabile doar pe o perioadă scurtă spre medie, sunt relativ scumpe şi nu sunt universal valabile, iar prezentarea are ca rol îmbunătăţirea lor ulterioară pe baza sugestiilor colegilor de breaslă.
În anul 2015 se va continua cercetarea arheologică odată cu obţinerea Autorizaţiei de săpătură arheologică sistematică iar până atunci se vor lua măsuri de igienizare.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice Macarie Ciolan, Mănăstirea Secu, Iaşi, 1987, p. 61.
Radu Rosetti, Conflictul dintre Guvernul Moldovei şi Mănăstirea Neamţului. I Înainte de 1 iunie 1859 în Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, seria II, tomul XXXII, 1909-1910, Bucureşti, 1910, p. 801.
Macarie Ciolan, op. cit., p. 51.
Costică Asăvoaie, Lăcrămioara Stratulat, Cosmin Niţă, Bogdan Minea, Lucian Munteanu, Vitalie Josanu, Laura Castellani, Secu, com. Vânători Neamţ, jud. Neamţ. Punct: Vechiul Schit Nifon al Mănăstirii Secu, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2013, 2014, p. 126.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu