Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Stejeriş | Comuna: Moldoveneşti | Judeţ: Cluj | Punct: Stejeriş II (A10, Turda–Sebeş, Lot 4, Sit 6, km 65+600–65+900) | Anul: 2014

Anul   2014
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI)
Perioade
Epoca migraţiilor;
Epoca bronzului târziu;
Hallstatt timpuriu
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Locuire sezonieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Cluj
Localitate   Stejeriş
Comuna   Moldoveneşti
Punct
Stejeriş II (A10, Turda–Sebeş, Lot 4, Sit 6, km 65+600–65+900)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Borş Corina Muzeul Naţional de Istorie a României
Ene Irina responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Irimuş Luciana Adela Muzeul Naţional de Istorie a României
Munteanu Florentin Muzeul Naţional de Istorie a României
Opriş Vasile Muzeul Naţional de Istorie a României
Rumega Vlad Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    58785.01 58785.02 58785.05 58785.06
Raport Din punct de vedere geografic, zona de amplasare a autostrăzii A10: Sebeş–Turda traversează, de la Sud la Nord, Podişul Măhăceni – o unitate deluroasă de contact situată între Munţii Trascăului şi Depresiunea Transilvaniei, aparţinând sectorului de dealuri şi depresiuni de la marginea Apusenilor . Situat la poalele Munţilor Trascău, Podişul Măhăceni conţine în structura sa morfogenetică formaţiuni piemontane, care au fost intens erodate policiclic şi transportate de reţeaua hidrografică iniţială şi adaptată ulterior reţelei hidrografice a râurilor Arieş şi Mureş (1).
Literatura de specialitate menţionează o serie de descoperiri pentru zona afectată de construcţia Autostrăzii Sebeş–Turda, lotul nr. 4. Studiul hărţilor istorice, anume cele iosefine (1769–1773) şi francisco-iosefine (1806–1869), este de asemenea relevant pentru documentarea aspectelor legate de amenajarea terenurilor din zonă în secolele XVIII – XIX, dar şi pentru identificarea unor obiective arheologice, astăzi inaccesibile pe baza observaţiei vizuale directe. Bibliografia de referinţă cuprinde date despre o serie de descoperiri arheologice provenind din zona localităţilor (2) ale căror teritorii administrative vor fi străbătute de viitorul tronson de autostradă (Pl I).
În zona localităţii Stejeriş (com. Moldoveneşti, jud. Cluj) (3) au fost reperate mai multe puncte de interes arheologic şi anume:
a) Izvorul Rece – fragmente ceramice neolitice (culturile Starcevo-Criş şi Petreşti) sau aparţinând culturilor Coţofeni, Wietenberg, hallstattiene, dacice, dar şi din sec. IX–XI;
b) Gâlmee – câţiva tumuli, de epocă neprecizată; din acelaşi punct provin materiale ceramice din epoca bronzului;
c) Vizuina Lupului – o sabie de fier din sec. XII, împreună cu alte piese din fier şi oase umane;
d) pe teritoriul satului, fără precizarea locului de descoperire provin monede din epoca romană şi un depozit de bronzuri (două celturi, o seceră şi două brăţări) aparţinând seriei Uriu-Domăneşti (4).
Situl a fost delimitat în urma lucrărilor de diagnostic arheologic (teoretic şi intrusiv) efectuate de o echipă de specialişti din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României, în lunile iunie–iulie 2014. În perioada august–septembrie 2014, cu ocazia cercetărilor arheologice preventive au fost deschise 16 secţiuni magistrale şi 9 suprafeţe, în cuprinsul sitului, fiind astfel descoperite 25 de complexe arheologice (Pl. IV), având elementele de inventar (ceramică, materiale litice) ce aparţin Epocii Bronzului târziu şi perioadei Hallstatt-ului timpuriu, respectiv şi Epocii Migraţiilor. Decaparea a fost efectuată utilizând excavatoare cu cupă de taluz. Într-o primă etapă, s-a avut în vedere decaparea stratului vegetal şi, în funcţie de inexistenţa sau existenţa unui nivel de cultură s-a continuat apoi decaparea succesivă. După fiecare etapă de decapare, complexele delimitate au fost săpate manual (Pl. II, III). Obiectivele campaniei de cercetare arheologică preventivă în teren au constat în cercetarea exhaustivă a tuturor vestigiilor identificate în zona afectată direct de lucrările de construire a autostrăzii.
Situl se delimita între km 65+600 şi km 65+900 limitat la Est de DN7, aproximativ pe direcţia N–S. De asemenea, scurgerea apelor pluviale, urmând panta naturală, aluviunile aduse de pârâul Stejeriş, practicarea agriculturii intensive şi diverse alte intervenţii antropice necunoscute au dus la deteriorarea vestigiilor arheologice, astfel încât unele dintre complexe se aflau într-o stare de conservare precară.
Cele 16 secţiuni de sondaj au fost orientate V–E, astfel: patru din ampriza de vest până în ax, în limita nordică a sitului; şapte în limita sudică a sitului din ampriza de vest până în ax, cu excepţia S011 care a fost trasată din ax în ampriza estică. Prin S012 şi S013 a fost sondată zona dintre suprafaţa S I şi S008, respectiv S009 şi S010. Prin S014 s-a sondat zona dintre S003 şi S004, iar prin S015 zona dintre S004 şi suprafaţa A. Prin deschiderea S016, orientată N–S s-a verificat zona dintre ax şi ampriza de Est în limita digului. Cu excepţia S006, în care a fost observată o aglomerare de chirpici (Cx. 002), restul secţiunilor nu au înregistrat urme ale unor intervenţii antropice. Pentru aglomerarea de chirpici din S006 a fost deschisă caseta I (17,4 × 4,7 m), iar pentru un şanţ modern din S008 (Cx. 003), caseta II (14,8 × 8,5 m) (5).
De asemenea, a fost decopertată o suprafaţă de aproximativ 210 m lungime şi aproximativ 30 m lăţime pe ampriza de Vest, astfel: SA (32,2 × 11,6 m), SB (33 × 9 m), SC (35 × 29,2 m), SD (26,6 × 10 m), SE (32,1 × 16,7 m), SF (33 × 11,3 m), SG (35 × 23,2 m), SH (40 × 12,4 m) şi SI (23,8 × 15,8 m). În total a fost excavată o suprafaţă de aproximativ 6.300 mp, până la o adâncimea medie cuprinsă între 0,70–0,80 m.
Materialul arheologic tipic nu este foarte bogat (Pl. VII, VIII, IX), în unele situaţii lipsind elemente de datare certe, ceea ce poate fi explicat prin faptul că fie pentru zona mai înaltă (zona II) locuinţele au fost sezoniere, iar arăturile contemporane au răspândit resturile acestora, fie, pentru zona I, mai joasă şi inundabilă, materialul a fost „rulat” în etapele de curgeri abundente.
Stratigrafia generală a zonei este prezentată într-o ordine inversă a depunerilor sedimentare, pornindu-se de la stratul superior către bază. Cu anumite excepţii generate de perturbările datorate permanentei intervenţii antropice şi de configuraţia geo-morfologică (alveolări, văioage) specifică zonei, stratigrafia generală este împărţită pe două zone: I şi II
Zona I (Pl. V):
– 0–0,40 m: nivel vegetal (pământ negru sfărâmicios şi resturi vegetale);
– 0,40–0,50/0,60 m: nivel de inundaţie contemporană (pământ negru, lutos cu urme de chirpici);
– 0,50/0,60–1 m: nivel de cultură (pământ lutos, pigmentat cu chirpici şi fragmente ceramice în care au fost surprinse complexele arheologice);
– 1–1,70 m: nivel mlăştinos (pământ negru-cafeniu, lutos, fără pigmenţi sau materiale arheologice);
– 1,70–2,06 m: nivel de pământ negru cafeniu, lutos sau cu intruziuni calcaroase pe alocuri, steril din punct de vedere arheologic.
Zona II (Pl. VI):
– 0–0,40 m: nivel vegetal (pământ negru sfărâmicios şi resturi vegetale);
– 0,30–0,40 m: nivel de cultură (pământ negru afânat cu pigmenţi de chirpici şi foarte puţine fragmente ceramice atipice; nu este prezent în toată zona II);
– 0,40–1,16 m: nivel de pământ galben, compact, fără material arheologic, steril din punct de vedere arheologic. Pe alocuri culoarea acestuia este brun negricioasă cu o consistenţă lutoasă.
Principalele descoperiri constau în locuinţe semi-adâncite şi gropi menajere precum:
Cx.4, situat în SD (locuinţă cu instalaţie de foc din care s-a păstrat doar amprenta termică la sol);
Cx.5, localizat în SC (două complexe, dintre care unul probabil urmele unei locuinţe cu instalaţie de foc protejată de pietre, iar al doilea o groapă);
Cx.6, situat în SC (groapă menajeră, datând probabil din perioada hallstattiană);
Cx.7, situat în SC (locuinţă adâncită, datând din perioada migraţiilor);
Cx.8, localizat în SD (locuinţă adâncită cu o groapă menajeră, datând probabil din perioada hallstattiană timpurie – cultura Gavá ?);
Cx.9, identificat în profilul dintre SD şi SE (locuinţă adâncită cu podea incendiată, vatră protejată de pietre, datând din perioada migraţiilor);
Cx.12, situat în SB (locuinţă semi-adâncită suprapusă de un strat de mâl);
Cx.13, localizat în SB (locuinţă semi-adâncită suprapusă de un strat de mâl);
Cx.16, situat în SC (ceramică spartă pe loc, ce poate fi încadrată culturii Gavá – faza timpurie);
Cx.17, localizat în SC (locuinţă adâncită cu podea, vatră protejată cu pietre şi nivel de lemn păstrat datorită umidităţii solului);
Cx.20, identificat în SC (groapă menajeră);
Cx.21, localizat în SH (locuinţă adâncită, datând din perioada migraţiilor);
Cx.22, situat în SA (locuinţă adâncită, datând din perioada migraţiilor);
Cx.23, identificat în SH (groapă menajeră cu mai multe fragmente de râşniţă);
Cx.25, localizat în SG (groapă cu schelet de animal, fără material ceramic);
Cx.26, situat în SG (groapă menajeră cu râşniţă, posibil în legătură cu locuinţa Cx. 21).
Cercetările arheologice preventive au confirmat şi aprofundat datele stabilite prin evaluarea arheologică de teren şi au investigat o zonă de habitat de la sfârşitul epocii Bronzului / prima Epocă a Fierului, cât şi locuinţe sezoniere din Epoca Migraţiilor.
Materialul arheologic se află în curs de prelucrare, astfel că rezultatele cercetării de teren şi post-săpătură vor face subiectul unui articol.
Rezumat
English Abstract In summer 2014, along the future motorway Sebeş–Turda, sector no. 4, between km 65+600–65+900, was identified the so-called site 6 – Stejeriş II (Stejeriş, Moldoveneşti commune, Cluj County). Further archaeological excavations were undertaken in August – September 2014, throughout 16 sections and 9 excavation areas being discovered 25 archaeological complexes, having in inventory archaeological materials belonging to the late Bronze Age, early Iron Age and the Migration period.
Bibliografie
Note Bibliografice 1. B. I. Onac, Podisul Măhaceni – Studiu Geomorfologic, Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca (teză de doctorat), 2010, p. 6.
2. Informaţiile primare cu privire la descoperirile semnalate sunt publicate în cadrul Repertoriul arheologic al judeţului Alba, V. Moga, H. Ciugudean (ed.), Bibliotheca Musei Apulensis 2, Alba Iulia, 1995, Repertoriului arheologic al judeţului Cluj, Bibliotheca Musei Napocensis 5, Cluj-Napoca, 1992, respectiv al Listei Monumentelor Istorice şi Repertoriului Arheologic Naţional (resursă informaţională digitală publică, disponibilă la adresa http://www.cimec.ro/scripts/ARH/RAN/sel.asp.)
3. Repertoriului arheologic al judeţului Cluj, Bibliotheca Musei Napocensis 5, Cluj-Napoca, 1992, p. 369.
4. M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1977, p. 151.
5. Dimensiunile aproximative ale secţiunilor de sondaj: S001(15,5 × 2,1m), S002 (24,8 × 2,1m), S003 (26,1 × 2,1m), S004 (29 × 2,1m), S005 (25 × 2,1m), S006 (24,5 × 2,1m), S007 (33 × 2,1m), S008 (35 × 2,1m), S009 (35 × 2,1m), S010 (32 × 2,1m), SO11 (12 × 2,1m), S012 (30 × 2,1m), S013 (28 × 2,1m), S014 (27,5 × 1,6m), S015 (16,8 × 1,6m), S016 (38 × 1,8m).
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu