Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Peceneaga | Judeţ: Tulcea | Punct: La Piscul Sărat, Dealul Cazacului, Valea Hogii, Movila Breazului, La Ceardace | Anul: 2014

Anul   2014
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Hallstatt;
Latene;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I î.Hr. – I d.Hr.);
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII)
Perioade
Epoca romană timpurie;
Eneolitic;
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca bizantină;
Epoca medievală timpurie;
Hallstatt;
La Tène;
Epoca elenistică
Categorie
Civil;
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Locuire civilă;
Aşezare deschisă;
Tell;
Amenajare/construcţie;
Necropolă tumulară
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Peceneaga
Comuna   Peceneaga
Punct
La Piscul Sărat, Dealul Cazacului, Valea Hogii, Movila Breazului, La Ceardace
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Iacob Mihaela Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mocanu Marian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Panait Valentin Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Paraschiv Eugen Dorel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stan Diana Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN    161160.01 161160.03 161160.04 161160.05 161160.06 161160.07 161160.08
Raport În perioada martie – mai 2014 au fost realizate cercetări de suprafaţă pe raza comunei Peceneaga, pentru Studiul istoric al acestei unităţi administrativ-teritoriale, ce urmează să fie inclus în Planul de urbanism general. Au fost identificate 24 de situri, majoritatea acestora nefiind incluse în L.M.I. Siturile au fost incluse într-o Hartă arheologică; pentru marcarea acestora s-au luat cca. 2350 coordonate Stereo 70 (cca. 650 pentru siturile propriu-zise şi cca. 1700 pentru zonele de protecţie).
La cca. 2 km S de localitate, pe un promontoriu stâncos de pe malul Braţului Măcin, în punctul „Piscul Sărat” sau „Colţanii Mari” se găseşte un quadriburgium de epocă romană târzie, înregistrat pentru prima dată de P. Polonic, la sfârşitul sec. XIX. Din acesta se păstrează latura opusă fluviului (cu o lungime de 36-37 m, respectiv cca. 44 m cu tot cu turnuri) şi, parţial, cele perpendiculare pe acesta. Din zona situată la N şi la E de quadriburgium, de pe o suprafaţă de cca. 9,6 ha, a fost recoltată o mare cantitate de ceramică, încadrată în mai multe perioade istorice: eneolitic (cultura Gumelniţa), prima şi cea de-a doua epocă a fierului, epoca romană timpurie şi cea medio-bizantină. (1) Este dificil de delimitat fiecare sit în parte, deoarece zona a fost afectată de cultura viţei-de-vie în perioada comunistă.
La cca. 700 m S de sat, în dreapta şoselei Peceneaga – Ostrov, se găseşte „Movila Cazacului”, ce prezintă bornă geodezică. Aceasta face parte dintr-un şir de patru tumuli (ceilalţi trei fiind situaţi în stânga şoselei) orientaţi aproximativ E – V; distanţa dintre movile e de cca. 600 – 700 m. În jurul „Movilei Cazacului” se găseşte o aşezare getică de perioadă elenistică, cu o suprafaţă de peste 10 ha.
Între „Piscul Sărat” şi „Movila Cazacului”, în punctul „La Ziduri” P. Polonic menţiona că aici s-au descoperit „ziduri vechi şi şapte ulcioare cu cenuşă”. Alte urne funerare au fost descoperite cu prilejul lucrărilor agricole în anii '50-'60 ai secolului trecut, însă acestea n-au fost recuperate.
Acelaşi P. Polonic menţiona, la 4 km N de Ostrov, în punctul „Valea Hogii” (sau „Cetatea Băltina”), o fortificaţie romană cu două faze. Din schiţa topografică rezultă că avem de-a face în prima fază cu un burgus, iar apoi cu o fortificaţie de tip quqdriburgium. În ceea ce priveşte aceasta din urmă, sunt desenate latura de est (măsurând 90 m), de nord (în lungime cea cca. 70 m) şi, parţial, cea de sud. La N şi la E de prima fortificaţie indicată de Polonic, dar în perimetrul celei de-a doua, au fost descoperite ţigle de epocă romană, la care se adaugă mai multe blocuri fasonate din calcar, acestea din urmă aduse de la distanţă, căci roca în discuţie nu se găseşte în zonă. Aceste materiale ne fac să nu negăm existenţa celei de-a doua fortificaţii menţionate de acesta, pe plan fiind indicat şi un fragment din incintă; în plus, din mărturiile unor localnici, reiese că, în urmă cu câteva decenii, a fost demontat un tronson de zid (cel de E). În prezent, fortificaţia poate fi cu greu imaginată în teren. Surprinzătoare este lipsa oricăror materiale arheologice de epocă romană în zonă, cu excepţia celor de construcţie.
În ceea ce priveşte prima fortificaţie indicată de Polonic, am considerat, şi ne menţinem şi în prezent acest punct de vedere, că această structură este de fapt un tell gumelniţean (în anii 2001-2002, în urma unei afectări a sitului am observat mai multe niveluri suprapuse), (2) deşi ulterior C. Bem a afirmat că e vorba de o aşezare simplă, „suprapusă şi distrusă pe aproape întreaga sa suprafaţă de un fort roman (din secolele II-III)”! .(3)
De la N, E şi S de aşezarea eneolitică, de pe o suprafaţă de peste 1 ha au fost recuperate mai multe fragmente ceramice aparţinând culturii Babadag.
De la 6,5 km nord de Ostrov, până la cca. 4,5 km de această localitate, în dreapta şoselei ce vine de la Peceneaga, pe întreaga terasă (incluzând şi suprafaţa tell-ului), se găseşte o mare cantitate de ceramică de perioadă elenistică, concentrată în special spre malul Dunării. Suprafaţa acestei aşezări (care se situează în NV comunei Ostrov şi în SV comunei Peceneaga) e de cca. 30 ha. (4) Ceramica recoltată este, aproape în exclusivitate, de factură greacă – amfore de Thassos, Chios, Sinope, Heracleea Pontică, Rhodos, tip Murighiol etc; materialele autohtone sunt foarte rare. La acestea se adaugă două frecătoare din piatră. În stânga aceleiaşi şosele, în dreptul aşezării, se găsesc mai mulţi tumuli, greu observabili în prezent; probabil avem de-a face cu necropola acesteia.
Între punctele „Cetatea Băltina” şi „Piscul Sărat”, pe terasele ce domină Dunărea, au fost identificate materiale din mai multe perioade istorice:
- la cca. 1,5 km N de limita aşezării din punctul „Baltina”, la S de staţia de epurare, pe o suprafaţă de aproape 1,4 ha – fragmente ceramice elenistice (în exclusivitate de la amfore) şi medio-bizantine;
- pe următorul promontoriu, la N de staţia de epurare, pe cca. 1,7 ha – fragmente de vase-borcan medio-bizantine;
- la cca. 500 m NV de ultimul punct – descoperire izolată – un fragment de picior de amforă de Thassos (sec. IV-III) şi o buză de la o altă piesă, de asemenea elenistică;
- la cca. 500 m V de punctul anterior şi la 1 km E de punctul „Piscul Sărat”, într-o zonă puternic afectată datorită terasărilor pentru cultura viţei de vie, pe aproape 1,8 ha – fragmente de amfore elenistice şi de vase-borcan medio-bizantine;
- la E de valea ce delimitează situl „Piscul Sărat”, pe o suprafaţă de 1,45 ha – un fragment ceramic din prima epocă a fierului, câteva elenistice şi mai multe piese de de epocă romană timpurie (un fragment de la o amforă Dressel 24, unul de la una heracleeană Pseudo-Cos şi patru de ulcioare amforoidale datate în sec. II-III p. C) şi medio-bizantină (vase-borcan şi o căldare „pecenegă”).
La cca. 0,5-1 km E de localitate şi la V de Dealul Nisip, de o parte şi de alta a drumului Peceneaga – Traianu se găseau mai multe movile movile; acestea se observau pe hărţile militare (scara 1 : 25000) realizate în anul 1962. Movilele erau orientate pe direcţia N – S, pornind de la un promontoriu ce ajungea până la zona inundabilă Dunării. În prezent, acestea nu se mai observă în teren; movilele din dreapta drumului au fost distruse cu prilejul construirii sediului CAP, iar cele din stânga acestuia, de o plantaţie de viţă-de-vie. De pe o suprafaţă de peste 5 ha, situată în stânga drumului menţionat au fost recuperate nuneroase fragmente de amfore elenistice (sec. IV-III a. Chr.) şi de vase autohtone. Artefactele erau concentrate în mai multe puncte – probabil fostele movile. La descoperirile elenistice se adaugă un fragment de la o oală-borcan de perioadă medio-bizantină.
La cca. 4,5 km E de localitate (la limita administrativă dintre comunele Peceneaga şi Cerna), în dreapta şoselei Peceneaga – Traianu, la cca. 1,2 km de aceasta, se găseşte o movilă funerară („Movila Breazului”); aceasta are bornă geodezică. La baza movilei a fost decoperită o statuie-menhir, alături de mai multe pietre de mari dimensiuni. Piesa are o înălţime de 1,75 metri şi este în bună stare de conservare; avem de face cu un personaj masculin, cu capul şi gâtul bine profilate, ce are schiţate toate detaliile anatomice, precum şi o armă. Probabil că statuia a fost descoperită în centrul tumulului şi a fost transportată la baza acestuia împreună cu pietrele amintite, cu prilejul amplasării bornei. La V de „Movila Breazului”, la cca. 500 m de cealaltă parte a şoselei (pe teritoriul comunei Cerna), se găseşte un alt tumul, afectat la bază de lucrările agricole.
La limita de SE a teritoriului administrativ al comunei Peceneaga, la graniţa cu comunele Dorobanţu şi Ostrov, în punctul „La Ceardace” pe un promontoriu, a fost identificată o aşezare din prima epocă a fierului, suprapusă de una getică de perioadă elenistică; suprafaţa sitului e de aproape 1 ha. Materialele hallstattiene constau în mai multe fragmente de vase de mari dimensiuni şi unul de la o ceaşcă cu toarta supraînălţată. În ceea ce priveşte perioada elenistică, aceasta e reprezentată prin fragmente ceramice autohtone şi amfore. La acestea se adaugă unele descoperiri izolate: o unealtă din piatră (frecător sau topor-ciocan) ce se datează, probabil, în epoca bronzului, un fragment atipic de la un ulcior de epocă romană sau romano-bizantină şi unul de la o amforă LR 1. Din spusele localnicilor, la est de promontoriu, în locul pe unde curgea un izvor (numit „Cişmeaua Babei”, colmatat în prezent), a fost descoperit, în urmă cu câteva decenii, un apeduct din tubuli ceramici; cu siguranţă, acesta este de epocă romană.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie 1. Vezi şi D. Paraschiv, M. Iacob, Archaeological land survey of Peceneaga and Ostrov areas (Tulcea county) – Dobroudja, Strabon 1,1, 2003, 25-26. Piesele eneolitice sunt semnalate pentru prima data.
2. Ibidem, p. 27; D. Paraschiv, C. Micu, Un nouveau tell de la culture de Gumelniţa en Dobroudja, SAA 9, p. 119-128. Punctul se găseşte chiar în dreptul bornei kilometrice ce indică 5 km până la Ostrov; în publicaţiile anterioare am afirmat că acesta e situat la 4 km de localitatea amintită
3. C. Bem, Le corpus des stations Gumelniţa entre Danube et Mer Noire (avec un regard sur Boian-Spanţov et Cernavoda I), în L. Carozza, C. Bem, C. Micu (eds.), Société et environnement dans la zone du Bas Danube durant le 5ème millénaire avant notre ère, Iaşi 2011, p. 47-48, fig. 29.
4. Într-o primă publicaţie am considerat că avem de-a face cu două aşezări – una situată la 6,5-6,2 km de Ostrov, şi una în zona tell-ului (D. Paraschiv, M. Iacob op. cit., 27; vezi şi Irimia 2007, 156).
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu