În lipsa resurselor financiare alocate cercetărilor arheologice sistematice din anul 2015, colectivul de cercetare al Şantierului Arheologic Noviodunum, a abordat alte obiective înscrise în programul multianual de cercetare. Am acordat o mai mare atenţie materialului arheologic rezultat în ultimele campanii de săpături şi cercetărilor de teren. În funcţie de preocupările fiecăruia, membrii colectivului au cură...ţat şi prelucrat materialul arheologic pentru publicare. A fost selectat pe epoci istorice şi categorii, materialul rezultat în campania anului 2014, dar şi din campaniile precedente, în zona incintei de SE. A fost curăţat şi pregătit pentru analiză antropologică materialul osteologic uman. Un alt obiectiv urmărit, a fost continuarea cercetărilor de teren, concentrându-ne atenţia pe localizarea şi cartografierea fortificaţiilor turceşti din teritoriul administrativ al oraşului Isaccea. A fost realizat un ortofotoplan al cetăţii Noviodunum şi o scanare laser a monumentelor descoperite (Turnul de Colţ, Curtina 1, Turnul A, Curtina 2, Turnul Mare, Incinta de Nord, Basilica 2), încercând astfel, să monitorizăm gradul de degradare al monumentelor descoperite în zona incintei de nord şi sud-est, plus zona de aşezare civilă de pe latura de nord-est a sitului. Reamintim că cetatea Noviodunum, unul dintre cele mai importante obiective arheologice din Dobrogea de Nord, amintit de izvoarele antice începând cu Ptolemeu până la Constantin Porfirogenetul, a intrat în atenţia specialiştilor încă de la sfârşitul secolului al XIX – lea, primele săpături arheologice fiind practicate în deceniile şase – şapte ale secolului XX. În perioada următoare, informaţiile despre sit au fost completate în urma descoperirilor întâmplătoare şi a săpăturilor de salvare din aşezarea civilă şi teritoriu. În anul 1995 au demarat cercetările arheologice sistematice iniţiate de Institutul de Cercetări Eco – Muzeale din Tulcea, din colectiv făcând parte specialişti din prestigioase instituţii de cultură din ţară şi străinătate. Din anul 2000, săpăturile se desfăşoară în cadrul proiectului Noviodunum 2000, care urmăreşte cercetarea ştiinţifică, degajarea şi valorificarea muzeală a sectorului de SE al cetăţii Noviodunum. Acesta cuprinde un segment al fortificaţiei, în care se înscriu trei turnuri romano-bizantine – Turnul Mare (TM) la V, Turnul de Colţ (TC) la est, Turnul A (TA) la mijloc şi cele două curtine aferente. Construit la începutul secolului al IV-lea p.Chr., pe latura de SE a cetăţii, Turnul Mare de la Noviodunum are o anvergură de 31,40 m şi avansează în exterior pe 16,30 m lungime, acoperind o suprafaţă interioară de 225 mp, cu ziduri de 3,20 m grosime, cu parament din blochete ro- rostuite şi elevaţie în opus mixtum. Turnul A, refăcut de mai multe ori în cele trei secole de istorie romano-bizantină, se prezintă sub forma unui evantai, ca un bastion rectangular cu frontul rotunjit. Posibil, ca şi acest turn să fi suprapus castrul de pământ, construit de romani la începutul secolului I p.Chr. Obiectivele au fost revizuite în anul 2010, iniţiindu-se astfel un nou proiect, accentul fiind pus pe interdisciplinaritate. În anul 2014, a fost realizată o cercetare arheologică preventivă pentru obiectivul „Construire sediu sector Poliţie de Frontieră Isaccea”. Cu acestă ocazie a fost investigată o suprafaţă de 3000 mp, fiind înregistrate un număr de 274 complexe arheologice. În suprafaţa afectată de proiect (S1-S17), au fost identificate şi cercetate 164 complexe, dintre care: 2 – atribuite perioadei getice; 53 – epocii romane; 186 – Evului Mediu (sec. XIII); 15 – amenajări din perioada Primului Război Mondial şi a celui de Al Doilea Război Mondial. La această listă se mai adaugă 15 complexe care nu conţineau materiale arheologice. Legat de tipurile de complexe investigate se poate preciza că au fost înregistrate 57 de morminte medievale (sec. XII-XIII), 10 locuinţe, 90 gropi menajere, 7 cuptoare de olar, 10 vetre de suprafaţă, toate fiind datate în sec. al XIII-lea, 42 de gropi din perioadă romană, 4 morminte din aceeaşi perioadă, 1 complex funerar (criptă), 3 cuptoare de olar şi gropile de rebuturi, 3 vetre din aceeaşi perioadă (sec. II-IV), 16 amenajări din Primul Război Mondial – Al Doilea Război Mondial (tranşee, gropi, sobă de companie). Prezenţa, într-o cantitate apreciabilă, a materialului arheozoologic, descoperit în complexe menajere şi locuinţe, atestă, indirect, premise favorabile pentru prelucrarea materilor dure animale şi confecţionarea a diferite obiecte de os şi corn. În sprijinul acestei afirmaţii vin mai multe descoperiri de oase şi coarne de animale în curs de prelucrare, din care se confecţionau mânere, piepteni, piese de harnaşament sau diferite arme. Potrivit datelor preliminare oferite de cercetarea arheologică, se prelucrau oase de mamifere de talie mare, coarne de cerb şi de cornute domestice, defense de mistre (12). În această perioadă a continuat restaurarea materialului arheologic (13) recoltat în urma cercetării arheologice preventive de pe terenul viitorului sediu al Poliţiei de Frontieră Isaccea. În principal este vorba de o mare cantitate de vase ceramice şi monede aparţinând epocilor romană şi medievală. Menţionăm că de aici provin un număr de trei arhetipuri şi patru tipare de opaiţe, piese extrem de rare, dovadă a fabricării acestei categorii ceramice la Noviodunum, în sec. II – IV p.Chr. Studierea lor a fost finalizată, astfel că au putut fi prezentate specialiştilor la Congresul Internaţional de Lychnologie de la Sibiu. Cantitatea mare de ceramică, numărul impresionant de obiecte, volumul de informaţii, ne-au permis să extragem unele date preliminare, care definesc contextul locuirii romane (sec. II-VII), medio-bizantine şi medievale de la Noviodunum.